CAPITOLUL 38-Parfum de brad

Azura privea din foisor cu mare interes scena ce i se prezenta in fata ochilor,in parcul de langa conac.Barbatul cu ochii albastri manuia o sabie si se duela impreuna cu bunicul ei Sohir,vrand parca sa dea un mic spectacol pentru Almena,care statea si radea langa ei.
Fata se uita cu luare-aminte prin camera spatioasa,ce mai pastra inca parfumul de brad de afara si crampeie de amintiri reveneau cu fiecare minut,din minunata ei copilarie.Ii facea mereu placere sa viseze cu ochii deschisi si sa redevina pentru cateva minute,copilul zburdalnic de altadata.Acum era tratata ca un adult de membrii familiei,dar asa cum bine intuise Enuk,asta era doar aparenta,pentru ca acel copil zburdalnic din ea abia astepta o ocazie propice pentru a se manifesta.Se plimba ganditoare prin camera si atinse mobila veche cu acelasi parfum persistent,apoi se duse in sala de baie de langa,care avea acoperisul deschis spre cer.Se imbaie in cada imensa,cu ochii sus,privind bolta de un albastru-violaceu.
Dupa ce se revigora se schimba de haine,pentru ca simtea nevoia de o plimbare prin padure,prin locurile mai salbatice.Iesi pe intrarea principala si incerca sa se strecoare neobservata,dar Almena o repera si ii facu un semn cu mana,de apropiere.
-Cum ai dormit azi- noapte draga mea?
-Am avut somn fara vise bunico,se pare ca eram destul de obosita.
Mereu ma odihnesc bine cand vin aici,la voi.
-Ma bucur sa aud asta.Oaspetii nostri ne-au parasit dar Ralus va mai ramane o zi,ne-a fost tare dor de el.Poate ii arati imprejurimile draga,ca tu sigur ti le amintesti mai bine.A zis ca abia asteapta sa mearga la o plimbare prin Aeone,desigur daca iti face si tie placere.
Azura se gandi ca asta contravenea planurilor ei de a sta departe de strain.Acesta o privea din nou pe furis,in vreme ce se prefacea ca intretine conversatia cu Sohir.
-Bunico,eu...
-Sa inteleg ca esti de acord.Perfect,draga mea.Auzi Ralus,te-ai facut cu un ghid,striga Almena suficient de tare in asa fel incat sa o auda si cei doi barbati.
Sohir se apropie cu zambetul pe buze si baga sabia veche in teaca,sincron cu barbatul cu plete brune.Un vanticel adia usor si i le rasfira pe haina alba,lucru care ii aduse in amintire Azurei pletele salbatice ale lui Tanir,in vantul ce se starnea uneori in desert.
-Ma bucur foarte mult ca am ocazia sa vad orasul si mai ales ca nu o voi face singur,adauga acesta si se inclina adanc.
Fata incrunta abia perceptibil din sprancene.Ar fi vrut sa ii zica sa plece acasa,cu tot cu manierele lui.Barbatul o privi cu aceeasi ochi hotarati,albastri-otelii.Bunica,prevazatoare,inregistra schimbul de priviri.
-Atunci asa ramane copii,dupa-masa te vei ocupa de oaspetele nostru Azura,pentru ca noi trebuie sa mergem pana in Aeoene.
-Este ceva urgent?intreba ea precipitata.
-Unchiul tau a zis ca se organizeaza mai repede conferinta,asa ca mergem acum.E mai bine asa,abia vom avea mai mult timp liber apoi,adauga ea si se sprijini usor de bratul lui Sohir.
-I-ai aratat lui Ralus biblioteca,bunico?zise Azura,incercand sa-si ia rolul de gazda in primire.
-Am apucat putin ieri seara,dar tu ai plecat si nu ai stat sa il lamuresti mai mult albastreao,glumi bunica.
-Fara numele de alint...sopti ea.
-Ah,am uitat...Acum esti adult,zambi ea.Dar pentru mine tot albastrea ramai,indiferent cati ani vor trece.
Strainul paru ca vrea sa spuna ceva,dar Azura interveni rapid.
-Ne vedem mai tarziu,eu ma duc la o plimbare.
-Bine,bine....nu te mai retin,o mangaie bunica pe brat.
Fata pleca,cu privirea in jos,privindu-si incaltamintea,dar simti in urma ei privirile celor trei.Cand coti pe aleea parcului apuca sa o mai vada pe Almena cum ii explica ceva lui Ralus cu gesturi largi,iar acesta clatina din cap in mod aprobator."Sper ca nu are de gand sa ii povestesca iar de mine" se gandi nitel infrigurata.
Peste cateva minute zbura pe deasupra padurii de brad,privind cu coada ochiului transportorul prins de incheietura mainii.Campul energetic format in jurul ei capatase o nuanta albastruie,aproape transparenta.
Se opri deasupra lacului,plutind.Ii zari suprafata neteda ca oglinda,si florile de nufar de pe margine,parfumul era ametitor.Se lansa spre suprafata apei,intr-un act ce parea nesabuit,dar pe care il practica des cu Andras in copilarie.Se izbi cu viteza mare de apa ce lucea si se scufunda in ea,apoi incepu sa inoate prin adancuri.Dupa ce se incurca in niste matasea-broastei iesi la suprafata,simtind picurii pe fata.Gratie costumului ce-l purta,temperatura corpului era la parametrii ideali,dar pe fata simtea racoarea apei.Se stropi,placandu-i senzatia de racoare,de ghiata.Apoi iesi pe marginea lacului si se intinse in iarba,cu fata spre cer.Incepu sa mediteze in aceasta postura,dar un gand o deranja mereu,ca o insecta ce bazaia.Chipul strainului ii tot aparea pe ecranul imaginar din fata ochilor ei,desi clatina din cap,incercand sa il indeparteze.Privi la videocamul atasat la costum si il activa.
Dupa ce manevra cateva butoane,o mini-holograma aparu in fata ei,si chipul Kyrei se ivi,cu ochii ei vesnic verzui si curiosi.
-Ce faci albastreao?Ai cumva probleme?
-Si inca cum...se spovedi Azura.Bunicii i-a intrat in cap sa-mi creeze o legatura cu unul Ralus,ce lucreaza in Federatie.M-a momit sa vin pana aici ca sa mi-l prezinte,si acum nu mai stiu pe unde sa fug.Nu-mi place cum ma face sa ma simt,imi vine mereu sa o iau la fuga.Bunica ma mai si suspecteaza ca as fi indragostita,si glumeste mereu pe tema asta,uitandu-se demonstrativ in directia lui.
Am nevoie serioasa de ajutor!
Kyra incepu sa rada cu pofta.
-Draga mea,demult nu am mai ras in halul asta.Pai,in acest caz,nu te pot lasa la greu,nu-i asa?Vrei sa vin sa il acaparez?Ma pricep de minune la treaba asta,si ti-l iau de pe cap cat ai clipi.
-El se comporta chiar prea bine,si am impresia ca nu vrea sa ma deranjeze,dar Kyra emotiile mele au luat-o razna!De cate ori vad un barbat,parca imi ia cineva mintile.O fi din cauza perioadei de acomodare?
-Din cauza Initierii ne scaldam acum intr-un ocean de senzatii si suntem mai sensibile ca oricand,zise Kyra serioasa.
-Vorbesti de parca ai fi medic,rase Azura.
-Si nu sunt?se stramba ea.Nu-ti face griji,se va rezolva curand.Sau poate la tine s-a declansat programul"Gasirea perechii"si incerci sa il cauti,il vezi in orice persoana intalnita.
-Kyra,stii bine ca nu ma intereseaza povestea asta cu perechile,ma ia somnul cand aud asa o explicatie.Te asigur ca nu am plecat la vanatoare de flacari gemene, ma gandesc acum doar la Comandament si la ceea ce ma asteapta in viitor.Cine crezi ca are timp de asa lucruri frivole?
-Bine,fie,sa presupunem ca te cred de data asta.Auzi,nu vrei sa il iau si pe Andras cu mine?Stii ca bunicii tale ii place mult de el,sigur nu ar avea nimic impotriva.Si esti dublu asigurata.
-Uite,ca sa nu para un plan bine pus la punct,ne intalnim mai tarziu in Aeoen pur...intamplator.Atunci o sa ii zic bunicii ca vreau sa te aduc aici sa-mi tii companie.
-De ce vorbesti la singular?
-Nu-l deranja pe Andras,acum are prea multe pe cap.
-Ciudat,de obicei el isi face mereu timp cand este vorba de tine.Este ceva ce ar trebui sa stiu?
-Nu,nimic....zise Azura si privi in pamant.
-Aha!E clar...S-a intamplat ceva cand ati fost impreuna in rezervatie?
Fata incerca sa se fereasca de privirea iscoditoare a prietenei ei,dar Kyra o cunoastea prea bine.
-Spune-mi tot,isi incrucisa bruneta bratele.
-Nu e nimic de spus,doar ca Andras e ciudat.A incercat sa imi spuna atunci ceva de niste sentimente,dar am refuzat sa il ascult.
-Inteleg,tu inca fugi de iubire...plasa Kyra diagnosticul.
-Ce vrei sa spui cu asta?se incrunta Azura.
-Tu draga mea esti asa de concentrata pe cariera ta,incat nu vezi ce se petrece in fata ochilor tai.Bietul Andras...Cateodata parca il compatimesc.Orice ar face,cu tine nu este bine.Eu zic sa te porti frumos cu el Azura,ca unde mai gasesti tu o fiinta asa dispusa sa iti tolereze toanele?
Azura incepu sa rada si lasa seriozitatea sa se duca in vant.
-Daca Andras e de acord,abia astept sa ma "salveze".Daca apare el in peisaj,atunci sigur bunica va lasa deoparte intentiile ei malefice.
-Daca ar sti bietul tau geaman ca il tratezi ca pe un obiect,zau ca te-ar bate nitel...O sa  ii flutur pe la ureche o posibila plimbare prin Aeone,vad eu cum il conving.
-Fa cumva draga Kyra,ca raman numai eu cu strainul diseara,bunicii pleaca pentru cateva ore.
-Asa sa fie,hai ca imi aman cursurile de cristale de pe ziua de azi.
-Multumesc,zise Azura si ii trimise un sarut virtual.
-Pentru ce sunt buni prietenii?ofta Kyra demonstrativ.
 Holograma pieri.Fata se intinse din nou pe spate,cu privirea furata de cer.Acum ii mai venise putin inima la loc.


Nava o astepta in hangar.Almena si Sohir,imbracati amandoi in uniforma albastra isi sorbeau grabiti licoarea portocalie din pahare.
Azura il privea pe strain,care statea neclintit la masa.
-Draga mea,noi plecam...
Azura intinse fruntea si Sohir o saruta.
-Bunico,a zis Kyra ca vine si ea prin oras sa-si achizitioneze niste cristale,arunca Azura sireata.
-Pai sa o inviti la noi draga,stii bine ca e mereu binevenita.Va puteti apoi intoarce amandoua acasa,ca sa nu fii singura maine.
-Sigur,este o idee buna,mustaci ea.S-ar putea sa vina si Andras,dar nu este sigur.
-Si mai bine,asa o sa fiti patru si va distrati mai bine in lipsa noastra.Acum chiar trebuie sa plecam,adauga bunica.
Azura o privi in ochii ei violacei si ii admira cocul impletit.
-Ralus,imi pare rau ca trebuie sa plecam acum...zise Almena.
-Nu face nimic,am companie placuta,adauga el,cu aceeasi privire de ghiata.
Bunicii disparura pe usa glisanta si cei doi tineri ramasera singuri.
Azura se ridica de la masa si el ii copie gestul,apoi iesira pe usa din spate a conacului, mergand cu pasi mari spre hangar.
Orasul Aeone se zarea frumos sclipind in lumina dupa-amiezii.Cladirile lui albe decorate cu albastru iti incantau ochii,iar marmura alba era prezenta peste tot.Pentru ochii strainilor era intr-adevar un motiv de bucurie,iar locuitorii cu privirea lor senina nu puteau sa-ti inspire decat o dispozitie buna.Cei doi parasira mica naveta argintie in apropiere de piata orasului.
Fata cu ochii albastri admira imprejurimile.Cladirile in forma de cupole si turnuri ii aminteau de povestile vechi pe care i le spunea Arissa inainte de culcare.Dupa Zathora si Aragor,categoric Aeone era orasul preferat.Locuitorii imbracati in alb se plimbau linistiti prin piata si conversau pe un ton scazut,ca si cand nu ar fi vrut sa tulbure linistea.Aici traficul de nave era redus si zona centrala era inconjurata cu parcuri pentru recreere.Azura pasi alaturi de barbatul brunet pe o alee alba si parcurse parcul,pentru a ajunge in zona de agrement,acolo unde tinerii isi petreceau cea mai mare parte a zilei.
Se regasira in fata unei mari cladiri albastre ce avea o cupola transparenta.O usa uriasa se afla in fata lor,pe care scria cu caractere curgatoare:"Sala Proiectiilor".
-Sigur iti va placea mult acest sector,este ideal pentru antrenamente virtuale.Daca nu te superi,ni se vor alatura inca doi prieteni curand.
Strainul incuviinta din cap,iar Azura atinse videocamul.
Peste cateva minute se aflau intr-o mare sala de forma ovoidala,care avea de jur-imprejur numai usi de toate formele,in functie de sectorul in care doreai sa intri.Din partea opusa se zarira doi tineri cu bucle negre,imbracati in salopete albastru cu alb.Doua perechi de ochi:unii negri-cenusii si unii verzui.
Azura se apropie de ei cu bratele deschise.
-Draga mea Kyra...
Ralus ramase putin mai in urma,ca sa nu tulbure revederea.Azura il vazu pe Andras alaturi,parea impasibil si abia schita un gest de salut din cap cand o vazu.Se simti vinovata.Probabil ca geamanul deja intelesese micul ei plan,dar simtitor din fire,se prefacea ca nu-l intelege.
-El este Ralus,oaspetele nostru...Bunicii mei sunt prieteni cu parintii lui.Suntem incantati sa il avem in casa noastra.
Kyra se opri locului si fata zari in privirea ei verde niste sclipiri pe care nu le mai vazuse niciodata.O vazu cum il strange de brat pe Andras si ochii ii pareau speriati.O usoara roseata se vedea pe fata ei.Ralus se apropie cu pas demn si se inclina usor in fata ei,apoi isi duse mana la piept.Azura nu era prea sigura daca si roseata Kyrei facea parte din planul ei,dar strainul se pare ca o intimidase si pe ea.
Cand se uita spre el,nu mare ii fu mirarea sa vada ca acesta ramasese pironit cu privirea pe fata dulce a prietenei ei cu bucle intunecate.Cei doi pareau paralizati.
Andras arunca spre Azura o privire circumspecta si ii auzi unda"Ce se intampla?"Azura clatina usor din umeri,neintelegand nimic.
-Incantata de cunostinta,apuca ea sa mai auda vocea sugrumata a brunetei.
Ralus ii oferi bratul si ea se sprijini de el cu incantare,apoi incepura sa mearga spre una dintre usi,ignorandu-i complet pe cei doi.
Azura abia se stapani sa nu rada.
-Intr-adevar,Kyra isi joaca foarte bine rolul.
-Nu cred ca se preface de data asta,adauga Andras privind in urma lor.
Fata tresari.
-Adica ce vrei sa spui,ca il place cu adevarat?
-Dar ce,are ceva pe fata?Mi se pare ca arata destul de bine incat sa ii fure privirile Kyrei,zise el mai intepat.Se pare ca planul ei a functionat inca prea bine.Sau ar trebui sa spun:planul vostru?
Azura inghiti in sec.Era deconspirata.Geamanul o privea dojenitor,nu il mai vazuse asa pana acum.
-Tu si Kyra aveti nevoie de o serioasa doza de maturizare.
-Ce se intampla,Andras?Inainte ne distram de minune impreuna,majoritatea ideilor amuzante tu le aveai.Acum ai devenit asa...
-Serios?Pai si cum ai vrea sa fiu cand sunt pus sa-ti alung pretendentii?Ma simt ca o marioneta.
-Nu erai obligat sa vii,Andras...il spuse ea pe un ton dur.
 Ochii lui scaparau fulgere,dar se stapani.
-Pentru ce sunt prietenii?inghiti el in sec.Crezi ca daca nu eram prietenul tau,as fi tolerat atat de multe din partea ta?
Azura era uluita.Simtea durere in vorbele lui."Poate nu ar trebui sa il mai tratez ca pe un copil"se gandi ea apoi ascunse unda cat putu de repede.
-Ai dreptate,iar am intrecut masura.Ma ierti?
Il privi cu ochii ei mari si albastri,ca si cand cerea indurare.Andras incerca sa reziste privirii induiosatoare,dar ceva din ochii ei il invinse.
-O sa-ti platesc eu candva toate acestea,glumi el si incerca sa schimbe subiectul.Mergem in sala de jocuri?Am chef de o bataie cu cyborgi.
Incantata ca ii trecuse supararea,Azura il lua de brat.El ii aranja o suvita de par cenusie dupa ureche si o privi cu ceva de nedescifrat in ochii ce bateau in culoarea otelului.Azura nu era niciodata sigura care era de fapt culoarea lui de ochi,se comporta ca un cameleon.
-Sunt iertata deocamdata,nu?zise ea,ca sa mai destinga atmosfera.
El zambi.
-Deocamdata...
Inserarea incepea sa se lase in aer.Dupa mai multe ore de distractie,cei patru tineri se plimbau prin piata orasului.Doua fete zglobii si doi barbati foarte seriosi.
-Se lasa seara Kyra...Veniti si voi la conac?Kyraaaaa....
Bruneta intoarse capul,vizibil deranjata ca fusese intrerupta din conversatia cu Ralus.Acesta se uita spre ea si ghiata din ochii lui parea aproape topita.Il vazu cum zambeste.Oare ce punea prietena ei la cale?
-Da,sigur ca venim...Poate facem si un picnic pe malul lacului,ca pe vremuri,ce zici Azura?Vrei?se alinta ea.
-Dorinta oaspetelui este lege pentru mine.
-Perfect,sclipira ochii ei verzi.
-Ce se intampla cu "barbatul care lucreaza pentru Federatie?"intreba Andras zeflemitor,pe un ton scazut.
-Cred ca tocmai il antreneaza Kyra in ceva,glumi Azura.
-In tainele amorului,probabil...
-Probabil,rase Azura.Dar la cum o stiu pe ea,o sa ii treaca rapid.Se aprinde repede si se stinge repede.
-Incurcate sunt caile universului...mormai Andras in barba.

Pe Enoa incepeau sa se reverse primele culori ale apusului.Langa conac,pe iarba verde,cei patru tineri se infruptau din picnicul improvizat.Atmosfera era foarte destinsa,pana si Ralus parea ca se mai incalzise,si gesticula explicand diferite lucruri,probabil pentru a o impresiona pe Kyra.Azura era uimita de ceea ce declansase cu micul ei plan.Pana si Andras parea sa il placa,pentru ca de la o vreme doar ei doi mai vorbeau,cu mare emfaza,despre diferentele dintre Comandament si Uniune.
-Poti sa spui ca nivelul de instructie este cam la aceeasi valoare...
-Nu o sa neg asta,adauga Ralus.Dar totusi,pregatirea la Comandament se desfasoara pe toate planurile.Cine stie,poate o sa te transferi mai incolo,ca sa vezi cum este in ambele sedii.
-Cine stie...adauga Andras ganditor.
-Gata,nu mai pot,am mancat prea mult...se intinse Kyra lenesa.Si daca o sa mai vorbiti despre armata si militarie prea mult,o sa imi creati o durere de cap.Cum ar fi sa incep eu sa va povestesc doar despre chirurgie si cristale de vindecare,ha?
Cei doi rasera.
-Sa mergem la conac,bunica m-a anuntat ca au ajuns,adauga Azura privind la ecranul micului videocam prins la mana.
In fata intrarii se afla Almena,care tocmai coborase din naveta.
-Dragii mei copii mari si frumosi,adauga ea apoi ii saruta pe fiecare in parte.V-ati distrat bine?Andras,ma bucur sa te revad....
-Si eu ma bucur mult Almena,zise el si surase.Ne-am distrat de minune,dar suntem cam obositi.Eu cred ca o sa ma retrag.
-O sa iei camera vecina camerei Azurei,este deja pregatita.Ralus are camera la capatul coridorului.Kyra,tu unde vrei sa dormi?
-Cu sora mea de cruce normal,se alinta aceasta.
-Bine,deci am stabilit.Va astept la cina.
-O nu bunico,deja asta suna a indopare,rase Azura.Tocmai ce ne-am hranit la picnic.
-O,ma scuzi draga...Nu am retinut eu corect,credeam doar ca faceti baie in lac.Acestea fiind zise,va urez noapte buna,ca si noi resimtim oboseala.
-As vrea sa vorbim cateva minute...
-Sigur draga,te astept la mine in dormitor.
Azura se urca la etaj impreuna cu Andras.Kyra si Ralus se pare ca nu voiau sa se abandoneze somnului inca,pentru ca incinsesera o partida de sah.Andras inchise usor usa dormitorului.
-Noapte buna,Azura.
-Noapte buna.
Fata porni cu pasi usori spre aripa de vest,spre apartamentul bunicii.
-Intra,draga mea.
Fata se apropie de patul ei cu baldachin si se aseza oftand.
-Este totul in regula?
Almena o cerceta cu privire materna.
-Cred ca este ceva in neregula cu mine,bunico...
-Cum ar fi?
-Probabil de la Initiere,cum zice bruneta...Dar,vezi...Eu am avut candva o viziune,am vazut o scena din trecut...Si acolo eu ma jucam cu un baietel cu ochii albastri,aici in parcul vostru.Am vazut-o si pe mama lui,care se pare era prietena cu mama.Acum stiu despre cine este vorba...Este mama lui Ralus.Am recunoscut-o aseara cand au luat cina la noi.
-Este normal draga,doar suntem prieteni de familie...Voi copii,va stiti inca din copilarie.Avem multi prieteni de familie.
-Mi-ai zis ca acel baietel poate fi perechea mea...Daca este Ralus?Am avut niste sentimente cand l-am vazut,dar nu este rezervat mie,altfel nu era asa de atras de Kyra.Se pare ca se inteleg de minune.
-Draga mea,eu de cand te cunosc iti place sa te joci.Si cu tine,si cu sentimentele tale,si cu ceilalti.Da,acel baietel este perechea ta si totodata nu este.
-Nu mai inteleg nimic...
-Nici nu am voie sa spun mai multe,m-ar ucide Arissa,rase ea.
Si asa ti-am spus inca prea multe,si nu era vremea.O sa rezolvi si restul puzzle-ului cu timpul.
-Deci se poate sa nu fie Ralus bunico...Acel baietel cu ochii de un albastru inchis.Poate fi cineva asemanator.De ce oare ma joc asa cu mine?
-Tie iti plac lucrurile complicate.Kyra este directa cand vine vorba de sentimente,tu esti evaziva.Esti hotarata in orice alt sector,dar cand este vorba de legaturi,iti place mult jocul.
-Eu nu ma joc cu nimeni...murmura ea.
-Oare?Ai grija...Jocul iubirii este unul foarte periculos.Si nici un antrenament nu te poate pregati pentru el.Pentru linistea ta,o sa-ti spun doar ca Ralus ii este rezervat Kyrei.
-Deci pana la urma chiar exista o legatura intre ei,nu-i asa?
-Da,si este deja vizibila...Asa ca tu nu-ti fa griji.Va veni si clipa cand iti vei intalni baietelul...murmura ea.
-Nu l-am intalnit inca,asa e?
-Asta numai tu,in inima ta,o stii.Eu nu-ti pot da acest raspuns.
-Nu scap  de senzatia ca voi toti stiti mai multe decat mine.Mama,tata,tu,bunicul...Mereu puneti ceva la cale.
-Eh,ne mai distram si noi...rase Almena.Draga mea,nu-ti mai fa griji.Indiferent unde este,iti vei reintalni sau recunoaste si Perechea ta intr-o buna zi.Si la noi femeile seamana mult intre ele,asa ca mama lui Ralus ce aparea in viziunea ta poate fi cineva care seamana mult cu ea.
-Da,ai dreptate....Cred ca am gandit putin cam departe si am tras concluzii pripite.
-Cel mai mare test posibil este cel al recunoasterii perechii.Asa ca atentie mare;eu deja te-am ajutat atunci cand ti-am spus ca v-ati intalnit cand erati copii,deci este cineva din apropierea ta.Dar mai multe nu pot spune,ca sfarsesc aruncata in ocean,rase femeia.
-Voi cu planurile voastre...Oricum pe mine nu ma intereseaza aceasta poveste cu perechile.Am altele pe cap acum.
-Esti copia fidela a lui Enuk.Cariera pe primul plan...Insa printul tau nu se va mai lasa mult asteptat,o sa te cam ia prin surprindere intr-o buna zi.
-Nu insist,ca ai zis clar ca nu-mi poti spune...Dar oare de ce am ales sa fie lucrurile asa complicate?Nu putea sa fi simplu,asa cum este la Kyra,sa fie totul limpede?
-Esti membru al familiei Allazar,la noi lucrurile nu sunt niciodata ceea ce par a fi,trebuie sa citesti printre randuri,zise  bunica putin ganditoare.
-Ma duc la somn,ma simt mai bine acum.
-Oricand ai nevoie,sunt aici draga mea.
-Oricand am nevoie sa ma incurc si mai rau,apelez la tine,rase Azura.
-Si eu te voi ajuta cu cea mai mare placere,rase femeia cu parul argintiu.
Azura iesi pe usa glisanta si se indrepta spre camera ei.Kyra nu venise inca in dormitor,probabil ca inca mai discuta cu Ralus.
Se intinse pe pat si privi pe fereastra,se zareau stelele deja.
Casca mai mult demonstrativ,nu dorea sa se culce inca.Ar fi vrut sa cerceteze temperatura lacului la ora asta.Totusi,urechea fina a Almenei auzea pana departe,si nu voia sa fie surprinsa cand se strecura din casa,sau sa fie nevoita sa dea explicatii.Se uita la fereastra si o luminita i se aprinse in ochi,o deschise cu o umbra de satisfactie pe fata.Isi aminti ceva si pufni in ras.Incaleca pervazul si apoi isi dadu drumul pe acoperis.Incepu sa pluteasca la mica distanta de el si se apropie de sol.Ateriza lin si o lua cu pasi rapizi spre lac,incat razand pe infundate de mica ei evadare.
Sub lumina stelelor,lacul capatase sclipiri metalice si lumina satelitului albastrui il scalda in frumoase nuante de safir.Simti ca iarba era putin umeda si temperatura scazuse,dar nu se dadu batuta.
Se dezbraca de haina lunga,nemaipastrand nimic pe ea si cerceta cu varful piciorului apa lacului.Era racoroasa.Zgomotele insectelor nocturne se auzea de jur-imprejurul lui,ca un cantec al naturii.
Se pravali in apa cu incantare si incepu sa inoate cu atentie,asa cum facuse deseori cand venea pe Enoa,in noptile cand bunicii erau plecati.Era mica ei placere vinovata,pentru ca ei ii interziceau ferm sa inoate noaptea in lac."Eh,dar acum sunt adult"se gandi ea amuzata.Dupa ce se scufunda de mai multe ori si strabatu lacul pe latime,se intoarse si iesi din el,cu apa curgandu-i suvoaie din par.
Pielea ii sclipea misterios.Isi aduna hainele de pe iarba si se imbraca si ele i se lipira de trupul ud.Parul inca mai picura apa pe fata ei si se bucura de senzatie.Apa o facea mereu sa se simta extraordinar.
Porni cu pas usor spre conac,cand zari o umbra inalta aflata langa bradul din fata casei.Tresari,sperand ca secretul ei sa nu fie deconspirat.Stranse din degete si simti sub talpile goale iarba ce incepea sa musteasca de roua.
-Cine este acolo?intreba ea contrariata.
Dim umbra copacului,iesi un barbat inalt,imbracat intr-o haina lunga,neagra.Azura abia mai respira,cand zari niste bucle binecunoscute.
-Andras,tu erai...M-ai speriat...
Acesta o privea cu ochii lui intunecati,ce capatau noaptea sclipiri cenusii.Se apropie de ea si incepu sa zambesca subtire.
-O baie nocturna?
-Taci,Andras...il lovi ea peste brat.Sa nu mai zici nimanui,ca te paste un mare pericol.Nu-mi place sa fiu deconspirata.
-Esti in siguranta cu mine.
-Ce cauti aici?
-Nu  esti singura din casa asta care nu are somn,sa sti...
-Parca ai mentionat ceva de oboseala...
-Se prea poate sa fi mintit.Cand m-ai auzit tu pe mine ca ma plang de oboseala?
-Tu,sa minti?facu ea ochii mari.
-In ultima vreme fac multe lucruri pe care nu le-am mai facut pana acum.As putea zice ca incep sa ma descopar.Doar si asta face parte din etapele maturizarii,nu-i asa?Mai tii minte cand povesteam noi ca ne-am dori sa experimentam si sentimente negative?
-Da,imi amintesc...
-Asta fac eu acum.Uneori imi aranjez singur situatii,ca sa vad cum ma descurc cu aceste senzatii.De pilda,cum am facut astazi.
-Adica?
-Adica...Nu conteaza.Cert este ca am experimentat cateva si sunt chiar interesante.De pilda,tristetea,pe alocuri melancolia,gelozia...
-Si cum te descurci?
-Foarte prost,rase el.
Azura zambi.
-Te inteleg perfect,si eu mai fac asta...
-Se prea poate sa faci si tu asta,ca suntem foarte asemanatori.Insa pana ai sa ma intelegi pe mine pe deplin mai trebuie sa treaca vreme.Apreciez totusi ca macar incerci.
-Hai,ca te intreci cu gluma....
-Eu niciodata nu glumesc draga mea.Spun doar lucruri serioase,dar intr-o maniera care sa nu afecteze marele tau orgoliu.
Azura il pocni.El se intoarse si o prinse de incheietura,ii puse o piedica cu piciorul si in urmatoarea clipa fata era cu fata in sus privind cerul,simtind mana lui strecurata in spatele ei,pentru a o feri de contactul cu solul.
-Nu este corect,a fost un atac miselesc...
-Miselesc?Doar m-am aparat de lovitura ta,zise el pe un ton jucaus.
-Sti ca nu ma pricep asa de bine in lupta corp la corp...
-O sa inveti tu...
Andras o ridica de jos ca pe o pana.Parul ei umed i se lipi de fata.
Azura il indeparta si continua sa il priveasca cu repros.
-O sa-ti platesc eu asta intr-o buna zi,scoase ea limba.
-Deja mi le platesti cu varf si indesat draga...
-Bine,bine...Acum chiar mi-e somn...
-Pe unde vei intra?Pe usa ca o adevarata doamna sau ca salbaticii pe fereastra?rase el.
Fata tresari.Uitase fereastra deschisa.Oare o vazuse?
-Pe usa,normal...Ce-ti veni Andras?
Acesta pufni dar nu mai zise nimic.
Se apropie demna de usa de la intrare si aceasta se glisa usor.
Inspira adanc parfumul de brad.Inainte de a se inchide usa,mai simti in minte o unda telepatica calda,parca mangaind-o..."Nu te pricepi deloc sa minti,Azura..."

CAPITOLUL 37-In casa bunicilor

Pe Merkana sosise sezonul rozelor si intreg orasul Zathora era brazdat de mireasma lor,care se intensifica in jurul amiezii.Pentru Azura,aceasta era perioada ei favorita din an,pentru ca mirosul de roze era totuna cu parfumul pielii ei,se confundau,o reprezenta,se simtea ca si o roza.
Auzi zgomote venind din sala mare unde statea familia dupa-masa si se repezi sa vada daca nu cumva sosise Enuk acasa.Nu se insela,acesta tocmai vorbea la videocam si trimitea niste instructiuni,apoi imaginea se schimba si aparu chipul bunicii.
-Cand vine si draga mea nepoata la noi?Bunicul ei abia asteapta sa o vada.
-Cred ca va veni chiar azi,stai sa o intreb,se rasuci Enuk pe fotoliu apoi o zari pe fiica lui intrand in sala.
-Buna dimineata tata...Ai venit!exclama ea si pe data se cuibari in bratele lui si il saruta pe fruntea inalta.Bunica,esti in orasul vecin cumva?
-Da,draga mea si imediat plec acasa.Daca vrei ne vedem mai tarziu,acum poti colinda singura sistemul.Bunicul,unchiul tau si alte persoane te asteapta.Trebuie sa-ti prezint un tanar exceptional.
-Nu prea am chef de companie masculina in afara bunicului si a lui Kamos,zise ea cu gandul la cele intamplate cu o zi inainte.
-Te asigur ca este un tanar fermecator,sa nu mai mentionez ca lucreaza pentru Federatie si ti-ar putea spune cum decurg lucrurile pe acolo.
Azura deveni curioasa.Almena ii stia punctul slab.
-Atunci daca am un informator prin preajma o sa ma folosesc de el cu siguranta.
-Bietul de el,daca ar sti ca il vezi doar informator nu ar mai deschide o discutie in veci cu tine,este destul de mandru.Speram sa nu va ciocniti in orgoliu,rase ea.
-Daca e asa,el va trebui sa cedeze primul..zise Azura infatuata si ridica nasul in vant.
Enuk incepu sa rada usor.
-Fiica mea necrutatoare...Azi nu mergi la antrenamente?
-Ba da,ma duc imediat si mai tarziu vin la tine bunico,nu mi-ar strica cateva zile la voi,sa ma relaxez la conac.
-Bine,te astept draga mea.
Mama si fiul continuara discutia,iar Azura parasi incaperea cu pasi mari.Gandurile ii zburam deja la Comandament,pentru ca nu mai era mult timp pana incepeau inscrierile,dar pana atunci mai avea cateva lucruri de facut:sa asiste la nasterea fratiorului ei,sa aiba marele bal,sa-si tina promisiunea fata de Tanir si sa clarifice lucrurile cu Andras."Pana la urma,cred ca m-am exprimat destul de clar...Totusi,nu am fost cumva prea dura cu el?"
Se imbraca ingandurata,nu suporta sa il supere pe geaman,lucrurile trebuiau indreptate.
Soarele se ridicase pe bolta destul de mult dar lumina lui o deranja.Isi aminti ca pe Enoa lumina era mai palida si mai reconfortanta,mai ales pentru ca acum era primavara acolo.
"Copacii trebuie sa fie in floare"se gandi ea incantata si se grabi spre sala sportiva.Dupa vreo doua ore de antrenament,se cufunda in bazin si incepu sa inoate impreuna cu alti tineri,dar ca de obicei,se simtea cumva straina de ei,nu se potrivea in peisaj.Mereu dorea mai mult,sa stie mai multe,sa faca mai multe.Viata tineretului din Zathora i se parea pe alocuri cam prea boema si fara rost.Mai ales a celor care isi petreceau toata ziua pe plaja la surf,intr-o continua distractie.Oare nu se gandeau si la responsabilitati?
Se simti dintr-o data foarte batrana.Iesi din bazin si se usca,apoi se duse pana la restaurantul de la parter,ca sa bea un coktail.Nu se hranise de dimineata,prea prinsa in reflectiile ei.Se ciocni de Andras la intrarea in unitate.
-Buna dimineata,ii zise ea cu o voce cristalina.
-Buna si tie,mormai ei,vadit indispus.
-Ai venit sa iei micul dejun?
-Dupa cate se vede,da.Vrei sa ma acompaniezi?
-Sigur ca da,exclama ea vioaie,dornica sa se revanseze cumva fata de el.
Se asezara la o masa rotunda,transparenta si apasara niste butoane aflat pe suprafata ei.Dispozitivul aflat sub masa prepara doua pahare inalte cu licoarea plina de vitamine.Andras le culese de pe banda si le aseza pe masa,unul in fata lui,si unul in fata fetei.
Azura sorbi usor,mai mult cu privirea in pahar,simtind o liniste stanjenitoare.Nu avea idee daca mai era suparat pe ea,nepasator sau plictisit.Cel mai tare ar fi indispus-o sa fie indiferent.
Andras ii ocolea privirea si se uita absent pe fereastra,la grupul de mentori ce se indreptau spre Universitate.
-Azi ma duc pe Enoa si raman cateva zile,rupse ea tacerea.Este sezonul perfect pentru o lunga plimbare in padurile de brad.
-Te duci si prin Aeone?intreba el,prefacandu-se ca nu il intereseaza foarte mult plecarea ei.
-Daca am cu cine da,singura nu ma duc.Prefer casa bunicilor,e mai retrasa si in mijlocul padurii,locul perfect pentru e medita asupra viitorului.Oricum,nu o sa stau singura,am inteles ca o sa am companie in persoana unuia ce lucreaza pentru Federatie,care este de varsta mea,din cate am inteles.
-Aha,murmura el,deci te duci sa culegi informatii.
-M-ai prins,zambi ea usor.Ma duceam cu intentia de a ma relaxa dar daca renumitul tanar este acolo,atunci o sa il trag putin de limba.
-Si care e numele renumitului tanar?
-Din ce mi-a susotit bunica mental,il cheama Ralus.Nu stiu de ce mi nu mi-a zis-o la videocam,de parca ar fi vreun nume de cod.
-Inteleg...Vreun nou aranjament pe care il pune la cale Almena,banuiesc.Stii ca familia doreste doar ce este mai bun pentru tine,adica un partener cat mai asemanator.
-Vorbesti de parca cei din jurul meu nu ar fi demni de mine.Cei pe care ii am deja alaturi.
-In ceea ce priveste familia ta,ei nu au dubii in privinta mea.Se pare ca doar tu nu ma consideri potrivit pentru acest rol,zise el cu o voce joasa,putin afectata.
Azura vazu cum aura i se strange in jurul corpului.
-Andras...
-Iarta-ma,am promis ca nu mai aduc subiectul in discutie.Doar cu tine mi se intampla sa mi-o ia vorbele pe dinainte,nu stau sa le gandesc si nu fac bine.Ma prea expun.Cred ca daca as fi mai precaut,as avea mai mult de castigat.
-Eu te prefer asa cum esti,adica sincer.De ce sa-ti ascunzi gandurile fata de mine sau sa le voalezi?Noi nu avem secrete.
-Stii ce cred eu Azura?
-Ce?
-Cred ca ne-am intalnit prea devreme.
-La ce te referi?se incrunta ea.Suntem dintotdeauna impreuna.
-Da,stiu...Dar ma gandeam la altceva acum;cred ca o perioada lunga fara sa ne vedem ar fi propice pentru noi.Oricum,nu mai este mult.Am depus cererea deja pentru Uniune.
-Pleci?intreba ea pe un ton ce se incerca a fi impasibil.
-Imediat dupa marele bal.
Azura sorbi coktailul dintr-o suflare,aproape inecandu-se.
-Hei,esti bine?se apleca el peste masa.Ia niste apa.
Fata tusi si lua paharul albastru din mainile lui.Simti un fior atunci cand degetele ei fusesera atinse de cele ale barbatului.Andras o privi cu atentie;ar fi dat o herghelie de pegasieni ca sa stie la ce gandea atunci,dar Azura isi bloca unda.
-Cata vreme o sa stai acolo,Andras?
-Daca lucrurile merg bine,cam doi ani.Perioada asta este suficienta ca sa ajung sa lucrez pe nave mari,asa cum imi doresc eu si sa coordonez misiuni de mentinere a pacii.Sunt atatea locuri in aceasta galaxie unde conflictele primeaza.O sa am parte de ceva actiune,cu siguranta.
-Suna foarte bine...Doi ani este totusi ceva timp.Nu o sa mai revi acasa,nu?
-Normal ca nu,sti si tu ca daca te inscrii acolo ramai pe toata durata pregatirii.Te gandesti ca iti va fi dor de familie?
-Nu am stat niciodata departe de ai mei,pana de curand.Dar imi asum tot ce va decurge din inscrierea la Comandament.
-Uniune,Comandament...Tot corp militar,acelasi regim strict,aceleasi reguli.Doar ca sediile se afla in locuri diferite.
-De ce nu vii si tu tot la sediul Federatiei,Andras?Nu-ti place sistemul Alcione?
-Stii bine de ce plec in alta parte.Nu cred ca este nevoie sa mai intrebi.
Azura ridica ochii mari si albastri si il privi putin vinovata.
-Vrei sa pui cat mai multa distanta intre noi,nu-i asa,Andras?
El nu raspunse si se uita din nou pe fereastra.Azura inghiti in sec.
-Uite,nu este nevoie de asta...Suntem multe grupuri acolo,deci ne vom intalni rar.
-Noi avem aceleasi talente,normal ca o sa ne intalnim in unitatea 5.
Amandoi ne dorim viata de militar,cu tot ce presupune ea.Uniunea e cea mai buna alegere pentru mine.Dupa cum ti-am spus,este acelasi lucru.Nu te simti vinovata.Pur si simplu cred ca este mai avantajos asa.
-Daca asta simti tu,eu nu mai am nimic de comentat...sopti ea.
Andra prinse pe fata ei o umbra de regret.O linie fina ii aparu intre sprancene si privirea albastra i se intuneca.
-Esti bine?o intreba el cu blandete.
Acum era randul ei sa priveasca la miscarea de afara.Isi simtea ochii greoi,dintr-o data era pustie si fara sens.De ce oare trebuia ca Andras sa recurga la asa masuri?
-Ma duc sa iau nava,plec la bunici.Ai grija de tine Andras,adauga ea.
Se ridica mandra,cu capul drept,dar ochii pareau ca mai au ceva de spus.Totusi,buzele ii ramasera nedezlipite.
-La revedere Azura,ii zise el.
Fata parasi restaurantul repede,simtind ca pasii nu o ajuta,se simtea devitalizata.In urma ei,barbatul scoase un oftat abia perceptibil.



Dupa o discutie scurta cu fratele blond Kris,fata se urca la bordul navei si seta coordonatele pentru Enoa,apoi se baga in capsula cateva minute,simtea nevoia de revigorare.Examenele se sfarsisera,dar emotii de alt fel incepeau sa o incerce.Poate bunica ar putea sa o lamureasca ce era in neregula cu ea.Iesi din capsula si privi pe ecran cu ochii plini de speranta.O planeta verzuie cu ghiata la poli,devenea din ce in ce mai mare.Fata prinse maneta si manevra nava mica,indreptandu-se ca glontul spre padurea de brazi.
Primavara topise si ultimele zone cu zapada si padurile de brad si pike isi etalau splendoarea si parfumul.Nava trecu pe deasupra unui oras albastru si se apropie de padurea cu arbori vesnic verzi,ce adaposteau un mare conac,vechi si pretios:resedinta bunicilor,locul unde isi petrecuse copilaria.
Conacul se desfasura maiestuos pe doua niveluri:parterul si etajul.La parter se afla zona de zi,unde familia isi petrecea majoritatea timpului,iar la etaj se aflau dormitoarele si biblioteca.
De la parter se facea accesul in turn,pentru a survola imprejurimile,dar si la etaj unde erau salile de baie si terasa.
-Bine ai venit draga mea,o intampina Almena cu bratele deschise,in fata intrarii principale.
Azura ridica ochii spre acoperisul conacului si ii admira inca o data arhitectura complicata din lemn de arbore pretios.O impletire aproape vegetala,facea casa sa semene cu o bijuterie din lemn lucios,sculptata cu migala.Ii placeau lucrurile complicate.
Bunica o stranse la piept,apoi o privi cu ochii ei usor violacei.
-Energie scazuta,inima care bate haotic,privire pierduta...Draga mea,esti cumva indragostita?
Azura se retrase brusc si isi aranja nervoasa o suvita de par dupa ureche.
-Ce vrei sa spui cu asta,bunico?Eu,indragostita?Ce gluma buna...
-Doar incercam sa elucidez misterul simptomelor,rase Almena.Ce repede ai sarit pe mine,de parca indragosteala ar fi cumva o disfunctie.Probleme in paradis?Andras ce face?
Fata se uita la ea cu o privire ciudata,neplacandu-i intrebarea.
-Gata,gata...Nu te mai interoghez draga mea.Avem musafiri diseara la cina,o sa conversam,intretinem atmosfera si spunem glume.Sa vezi ce bine dispusa ai sa pleci tu din casa bunicii.
-Sper ca nu ai de gand sa-mi servesti placinta din aceea ...
-Chiar mi-ai citit gandul draga mea,am si pregatit deja placinta cu fructe.Sohir a venit din delegatie,te asteapta in sala de arme.
-Bunicul e acasa?tresari ea.
-A reusit si el sa se strecoare cumva cateva zile.Va apuca cu siguranta si balul tau.Azura grabi pasii si o lua pe coridorul din dreapta spre sala mare a oglinzilor,unde se antrena ea cand era copil.Dupa tata si unchiul Kamos,bunicul era una din fiintele cele mai dragi si mai apropiate.Nici nu aveam cum sa fie altfel,ca doar el o crescuse.La auzul pasilor ei,un barbat inalt intoarse capul si fata i se preschimba intr-un zambet larg.
-Draga mea Azura!
Fata grabi pasul si se arunca la pieptul barbatului.Inalt de aproximativ 2,50 m,cu parul de culoarea platinei si cu ochii usor violacei,parea o copie a bunicii,dar varianta masculina.
-Ce dor mi-a fost de tine!zise ea si isi afunda nasul in costumul lui.
-Ce mare si frumoasa esti,si pe deasupra ajunsa in pragul maturitatii!Ma insel eu cumva,sau incep sa imbatranesc?
-Tu?clatina ea din cap a indoiala.Te inseli.Arati la fel de bine ca si ultima oara cand te-am vazut.Esti asa chipes...
-Si datorita sarcofagului par de aproape o varsta cu tine.Normal ca iti convine sa ai un bunic asa de tanar.Spune-mi,mai tii minte ce te-am invatat?Sau o sa mananci bataie?
Azura se prefacu incruntata,si desprinse o sabie din panoplie.
-Manusa a fost aruncata,Sohir...ii zise ea serioasa.Sa vedem daca te mai tine corpul,daca tot ai imbatranit...
-Asta suna a provocare,Azura...se inveseli el si insfaca la randul lui o sabie.
Cei doi se infruntara si zgomotul de sabii umplu sala,prelungindu-se prin candelabrele de cristal,ca prin diapazon.


Dupa o gustare frugala,Azura lua o carte din biblioteca si se indrepta spre parcul din fata casei,ce se prelungea mult in padure.Inspira aerul puternic saturat de parfum de brad si privi cu incantare imprejurimile.
Facu un semn cu bratele,salutandu-o pe Almena care se afla in turn si se pierdu mai adanc in parc,pe poteca pietruita ce ducea spre lac.In dormitorul ei de sus obisnuia sa priveasca in fiecare dimineata oglinda lui,apoi se ducea la o plimbare cu Thea.Isi aminti de copilarie cu drag,presarata mereu cu parfum de brad si sclipirile de ghiata ale lacului in sezonul rece.Gasi banca ei preferata,arcuita,care se afla chiar pe malul lacului,la umbra unui arbore de pike alb.Acesti copaci magnifici inconjurau intregul lac si frunzele lor albe si roz capatau sclipiri gingase atunci cand lumina cadea pe suprafata lor.Muntele,inca cu zapada pe creste,se desfasura in fata ei.Soarele isi intrase in drepturi,se simtea destul de bine,desi rochia de pe ea era subtire.Isi feri parul pe spate,frumos impletit,asa cum il purta mereu cand era copil.
Almena ii mai reprosase si alta data,si mai in gluma si mai in serios,ca isi purta parul mult prea simplu,intr-un coc facut la graba,fara sa se preocupe prea mult de aspectul ei.Enuk ii lua mereu apararea,dar bunica nu se lasa usor convinsa.Una din marile ei placeri era sa isi exteriorizeze talentul in parul lung al fetei cu apucaturi baietesti.Cartea legata in coperti de piele i se odihnea pe genunchi.Citi cateva pagini,dar gandul nu ii statea acolo.O lasa pe banca si pleca sa inspecteze parcul,si pe masura ce mergea amintirile incepeau sa se contureze tot mai bine...Ea si Almena stand la umbra arborilor la picnic,serile din biblioteca impreuna cu unchiul Kamos,duelurile cu Sohir si jocurile cu Andras si Kyra,atunci cand erau adusi pe Enoa.Serile petrecute in familie aveau un parfum de neegalat.
Dupa ce isi strecura mana in apa lacului si se convinse ca mai era inca rece,isi ridica cu grija rochia alba,ca sa nu se murdareasca si se intoarse pe banca ei,continuand sa citeasca.Clipele se scurgeau incet pe Enoa,departe de agitatia orasului.Aici totul parea etern si imuabil,mereu neschimbat.Desi singura constanta in univers este schimbarea,Azurei ii pareau toate lucrurile la fel,de asta conacul bunicilor erau mereu un refugiu al linistii pentru ea,un loc ferit de pericole exterioare,care ramanea mereu acelasi.
Nu realiza cand trecu timpul,scufundata in universul copilariei,pana un parfum de mosc ii atrase atentia.Zari o floare cum zboara luata de vant din arborii de pike si alerga dupa ea,asa cum facea si copil fiind,dornica sa o prinda in palma.Vantul ii schimba directia,dar reusi sa o prinda si o aseza dupa urechea dreapta.Apoi se lasa din nou pe banca,ceva mai multumita si continua sa citeasca.
Insa vantul jucaus nu o lasa in pace si ii smulse florea alba din par,care se pierdu in aer.Azura se ridica de pe banca,decisa sa o culeaga si atunci privirea ei se lovi de o mana barbateasca,ce tinea cu mare delicatete florea prinsa intre degete.
Cum de nu simtise apropierea strainului?Ridica privirea si se pierdu intr-o mare inchisa,albastra.Ochii barbatului din fata ei o strapungeau,si vreme de cateva secunde se surprinse ca nici nu mai respira.Acesta statea nemiscat,in costumul lui alb impecabil,cu steaua argintie prinsa la piept,cu bratul stang intors la spate,si cu cel drept intinzandu-i floarea.Parul lui negru si lung pana la jumatatea spatelui era prins ingrijit si intreaga lui infatisare era cea a unei persoane de vita regala.O alura mandra,dar fara sa fie infatuata.
-Cred ca am ceva ce iti apartine...auzi ea o voce calda,dar foarte hotarata.
Se apropie cu pasi usori de barbatul ce ii parea foarte inalt,cam de inaltimea tatalui ei,si ochii i se plimbara peste costumul fara pata si decoratiile de pe piept."E din Comandament..."se gandi ea.
Fata lui era armonioasa si foarte bine proportionata,dar desi avea ochii senini,de un albastru inchis,barbia pronuntata il dadea de gol.
Azura simtea ca are de a face cu un caracter de lider.Simti un gol in stomac,pe care nu stia cum sa il catalogheze.
"Sa fie..."
-Eu sunt Ralus...se prezenta el in vreme ce ii inapoia floarea.
Fata o lua si o stranse intre degete,gandindu-se speriata ca nu cumva strainul sa o fi vazut cum alerga dupa ea,in postura aceea copilareasca.
-Eu sunt Azura...murmura ea.
-Incantat,se pleca el in maniera veche si ii lua mana.
Azura simti ca degetele lui o frig,el ii atinse usor mana cu buzele ,fara ca ochii lui sa o paraseasca.O cascada de senzatii simti cum i se revarsa dinspre inima si picioarele i se inmuiara.Strainul o privea de parca ar fi dorit sa ii cunoasca cele mai ascunse cotloane ale sufletului.Simti o usoara ameteala.
Barbatul o lua de mana usor si o ajuta sa se aseze pe banca,dar atingerile lui nu o faceau deloc sa se simta mai bine.Fata simtea ca se sufoca.Stia unde mai vazuse acea privire,ii bantuia noptile de ceva timp,il visase...Stia ca il mai intalnise candva,dar unde...Mare Creator,pentru ce era atat de tulburata?Sigur era prima oara cand se vedeau,cel putin in plan fizic.
-Daca te simti rau,te pot conduce in casa,spuse el si o privi adanc,cu buzele lui senzuale usor frematand.
Se surprinse ca o admira,ca parul ei blond-argintiu ii aminteste de unduirile unei ape stranii,ca pielea albastruie ii aminteste de culoarea cerului intr-o zi de vara,ca ochii mari se cereau sarutati.Se simti vrajit.Totusi pe fata lui palida,aproape alba,nu se citea nimic.Armata il invatase sa-si controleze foarte bine trairile.Scapa doar un singur gest de nervozitate,atunci cand isi atinse insigna.
Azura se simtea descoperita,invadata.Strainul o privea fara menajamente.Stranse nervoasa cotorul cartii in mana,ca intr-un fel de refugiu,nu stia ce sa faca cu mainile."Poate bunica are dreptate,e ceva grav daca ma tulbur asa la vederea unui strain...Poate sunt prea sensibila acum sau..."
-Esti mai bine acum?rupse el tacerea.
-Sunt bine,multumesc.Aerul de aici imi face bine.Emotiile ma coplesesc in ultima perioada si nu stiu inca sa le controlez.
-A trecut putin timp de la Initiere,nu-i asa?zambi barbatul abia perceptibil.
-De unde stii?intoarse ea capul surprinsa.
-Bunica ta mi-a spus multe lucruri despre tine... Am asteptat sa te cunosc,tot ce spune despre tine suna minunat.
-Bunica exagereaza,ca intotdeauna.
-Sunt sigur ca Almena nu este inclinata spre exagerari.
Azura amuti.De unde pana unde ii spune bunicii ei pe nume,intr-un mod asa de familiar?Pana la urma cine era acest Ralus,care parea sa stie cam multe lucruri despre ea?Stia ca sunt prieteni de familie,dar era sigura ca nu il mai intalnise niciodata.
Isi ridica ochii cu greu din poala rochiei.Ii era greu sa il infrunte si simti cum se infurie.Pentru ce atata antrenament daca nu stie sa se controleze?Enuk o atentionase ca emotiile ei vor atinge apogeul,in toate directiile dupa Initiere,dar la asta nu se astepta.Nu avea idee ce subiect sa abordeze,isi simtea mintea goala.
-Interesanta carte,o scoase el din incurcatura.Am si eu un exemplar acasa,este printre cartile mele favorite.
Fata ii arunca o privire recunoascatoare si se gandi ca ar fi bine sa lege si ea doua vorbe,dar ii era teama sa nu greseasca.
-Biblioteca bunicilor este foarte veche,dar totusi cea de acasa
contine cam tot ce trebuie.Acolo imi petrec destul de mult timp.
-La fel si eu,adauga el.Sunt de parere ca nu conteaza atat de mult forta fizica,pentru ca cea mentala are resurse inepuizabile.Bunica ta mi-a zis ca vrei sa vii la Comandament,ca ai fost antrenata toata viata pentru acest lucru.Iti place viata de acest gen?
Se simti putin interogata.Se pare ca el nu se simtea deloc jenat sa afle ceea ce il intereseaza.Se simti mai in largul ei.
-Da,toata viata m-am ocupat cu antrenamente de tot felul si abia astept sa trec la o noua etapa.Tu esti venit recent la Federatie?
-Abia de cateva luni,dar am deja gradul 3,asa ca mi se permite sa instruiesc recrutii.Daca vii in corpul armatei,s-ar putea foarte bine ca eu sa fiu unul din instructorii tai,asta pana cand vei avansa.Ceea ce se poate intampla si in cateva saptamani.
-Tu,instructorul meu?ridica ea spranceana ironic.
-Da,daca te decizi sa imbratisezi aceasta cariera.
Il simti usor amuzat,chiar daca fata lui exprima seriozitate.
-Stiu ca acolo toate antrenamentele sunt duse la cel mai inalt grad de dificultate.Este un regim foarte strict de viata iar regulile sunt reguli.Eu sunt obisnuita deja cu acest sistem.
-Este si normal,il ai pe conducatorul Comandamentului la tine aici in conac.
-Sa inteleg ca te referi la unchiul meu,Kamos.
-Da.
-Stii multe lucruri despre noi iar eu nimic despre voi.
-Nu te impacienta,nici eu nu stiam mai multe decat tine acum doua zile.Am inteles ca parintii mei si bunicii tai sunt prieteni,dar eu nu am mai fost pe Enoa de cand eram copil.
Azura tresari.Deci se pare ca mai vizitase totusi conacul.Oare ei se mai intalnisera?
-Ne-am intalnit de cateva ori atunci cand eram mici,ii raspunse el,parca simtindu-i gandul.
-Deja...
-Deja stiu cam multe,asa este...zambi el.Imi place sa aflu informatii despre persoanele pe care urmeaza sa le cunosc.Sa zicem ca nu-mi place sa fiu prins pe picior gresit.
-La fel si eu...
-Almena zice ca semanam foarte mult.
-Nu am idee de unde a tras ea aceasta concluzie...zise ea ceva mai intepata.
El o privi din nou scrutator,iar ea ii intoarse privirea.Teama de el incepea sa se disipe,dar pastra totusi distanta,ea la un capat al bancii si el la capatul celalalt.Ralus ii privi floarea prinsa in par.
Se simtea invadata."Cum se poate holba asa fara retinere?"
Intalnise multi barbati,pentru ca mediul ei de viata fusese unul predominant masculin,dar nimeni nu ii putea sustine privirea.Se uita la el si il surprinse ca o cerceteaza cu atentie.Ce voia sa descopere pana la urma?Se ridica brusc de pe banca.Strainul facu la fel,asa cum cereau bunele maniere.Isi duse mana la spate si ramase in postura acea care il prindea asa de bine,a unui lord care sta in gradina lui de trandafiri.
-Cred ca o sa merg putin sa ma plimb,se pronunta ea,simtind impulsul puternic de a fugi de el.
-Ne revedem mai tarziu,ii zise el fara sa para ofensat.
Azura pasi rapid pe poteca,strangand cartea la piept,simtind ca nu-si face datoria de gazda.Era totusi acasa la ea.Isi infranse pornirea de a fugi si incetini pasul.
-Nu ar fi mai bine sa ma insotesti?
-Cu mare placere,zambi el si se apropie de ea pasind hotarat,ca si cand stia sigur ca va urma o invitatie.
Stranse din dinti.Era prea politicos ca sa ii reproseze ceva,desi tare ar fi vrut sa ii zica vreo doua,asa cum facea cu Andras.Dar aerul lui serios o oprea."Trebuie sa aiba el un punct sensibil..."se gandi ea preocupata,in vreme ce barbatul o urma pe aleile parcului.


Inserarea se lasa pe Enoa,si umbrele apusului erau insotite de un vant racoros,care o facea pe Azura sa se zgribuleasca.Se apropie de conac cu bratele adunate pe langa piept,strangand cartea de piele,urmata de barbatul cu plete negre.Sus,in foisor,cei doi bunici contemplau scena.
-Ce crezi dragule,nu-i asa ca se potrivesc de minune?
-Tu si Arissa,mereu chitite sa ii gasiti Azurei un partener,mormai Sohir.Daca va intreb de ce faceti asta,sariti amandoua cu gura pe mine.Nu o sa va inteleg in veci.
Almena rase.
-Putem face macar o incercare,nu?Nimeni nu are ceva de pierdut.Priveste si tu,Ralus a venit mai repede decat parintii lui,doar ca sa o cunoasca.Sigur era nerabdator.
-A venit mai repede pentru ca isi terminase treaba si nu are prea mult timp la dispozitie.Voi femeile vedeti in orice actiune o idila care se pregateste la orizont.
-Ah,am uitat ca gandesti ca un militar.Totusi Ralus este un baiat deosebit,el are si o latura foarte sensibila.Sunt sigura ca i s-a aprins interesul pentru nepoata noastra.
-Ma rog,cum zici tu asa sa fie...adauga el morocanos.
Seara se lasa in resedinta familiei Allazar,iar oaspetii sositi la sclipirea primelor stele tocmai se infruptau din bucatele puse in fata si ciocneau veseli paharele cu celebra licoare albastra,ce facuse inconjurul sistemului.Bunica facea onorurile cu gratie in gesturi,iar Sohir spunea glume peste glume,intretinut si de Ralus.
Azura manca incet,fara graba,atenta la orice gest.Se temea ca starea de nervozitate sa nu fie sesizata de ceilalti.Strainul o privea acum pe furis.Umbrele ascutite ale privirii lui i se pareau din ce in ce mai cunoscute.

CAPITOLUL 36-Zbor de Pegas

Azura se trezi usor,cu genele clipind si bratele stravezii intinse delicat pe patul mare si confortabil.Inca mai zambea,la amintirea calatoriilor ei nocturne pe alte taramuri.Isi aminti vag chipul barbatului,doar ochii negrii-albastrui care o strapungeau,acea culoare de ochi care nu o mai vazuse nicaieri.Nu conta chipul prea mult,pentru ca iubirea ce venea dinspre el era covarsitoare.
Ar fi dorit sa il simta mai aproape,sa se materializeze si in realitatea ei de acum,sa il poate strange in brate.Nu avea idee de unde ii venise aceasta stare debordanta,care o facea sa-si doreasca valuri de iubire romantica,dar se lasa in voia ei si ii facea placere.
Dupa o baie rapida si dupa ce se schimba intr-un costum albastru,usor ca un fulg si foarte elastic,bau ganditoare un cocktail de fructe,privind la TEX cum strangea masa.Spera sa apuce sa il vada pe tatal ei inainte sa plece in sistemul Utto.
Kris intra in bucatarie cu parul lui vesnic ciufulit si insfaca vreo doua fructe,pe unul il prinse intre dinti,prostindu-se,iar cu celalalt se juca,aruncandu-l in aer si prinzandu-l cu dexteritate.
-Unde e mama,Kris?
Acesta o privi mirat si scoase dintre dinti fructul,ca sa ii poata raspunde.Azura il privi cu ingaduinta.
-Unde sa fie?E la centru,se apropie sezonul de nasteri,sa vezi nebunie generala.De ce nu te duci si tu sa o ajuti?
-O sa-mi fac timp mai incolo,deocamdata plec intr-o mini excursie si ma intorc spre seara,am doua bilete la rezervatie.
-Pentru Utto?facu Kris ochii mari.Dar cine ti-a dat tie pe mana niste bilete asa de valoroase?
Azura se incrunta usor,prefacandu-se ca e ofensata.
-Le-am castigat la cursele de cai.
Fratele blond izbucni in ras.
-Avea dreptate bunica,tu trebuia sa fii baiat.
-Haha,ce amuzant esti Kris.E mai bine decat sa fii o fetita deghizata care culege flori si le pune in par,cand nu o vede nimeni.
-Sper ca nu te referi la mine...se uita el urat.
-La tine?Nicidecum...
-E bine atunci.
Kris parasi bucataria,dar nu inainte ca Azura sa ii trimita mental o imagine a unui Kris imbracat intr-o rochie lunga,albastra,prinzandu-si delicat doua orhidee dupa ureche.
Fructul de parre lua directia capului Azurei,dar ea il prinse din zbor si il arunca spre TEX.Impasibil la conflictele fraterne,acesta lua fructul si il baga in dezintegrator.


Putin mai tarziu,nava decola brazdand aerul,pornind spre iesirea din sistemul Aureka.Azura tasta coordonatele si dadu zoom pe imaginea unei planete verzui,ce sclipea ca un smarald.
Langa ea,Andras privea absent hubloul din fata,privindu-si geamana cu coada ochiului.Asa cum bine stia,acesta era modul in care Andras cerea atentie,dar nu se lasa prinsa in capcana.
Sistemul Utto,aflat la 50 de ani lumina de Merkana,era compus din doua planete desertice,distruse de activitatea prea intensa a soarelui lor,cu milioane de ani in urma.Singura care ramasese neatinsa era cea de-a treia,aflata la distanta considerabila de cele doua,dar plasata in asa fel incat scapase de parjolire.Temperatura pe Utto era totusi putin mai ridicata,dar suportabila, iar padurile verzi se intindeau cat vedeai cu ochii,constituind uriasa rezervatie,cu zeci de mii de specii de fluturi si frumosii cai cu aripi- Pegasienii.
Azura ateriza pe un campie cu iarba verde si grasa,privind incantata bogatia naturii.Aici nu vedea marmura sau mozaicuri,dar totul parea un frumos mozaic natural,impletirea de frunze si flori era minunata.Cerul pe Otto era violaceu,iar lumina aceasta palida si sensibila invaluia muntii din departare ca un halou,ce se transforma intr-o ceata sclipitoare la apus.
Cei doi iesira din nava si pornira prin vegetatia deasa,inspirand aerul parfumat de mii si mii de specii de flori.Peisajul salbatic si totusi minunat colorat ii amintea Azurei de povestile spuse de bunica Almena,pe vremea cand locuia pe Enoa.
Mereu isi dorise sa viziteze planeta-rezervatie.
-Priveste Andras,ce culori delicate...se extazie ea mangaind o floare cu petale uriase,rozalii.
Andras parea tot abatut dar zambi,ascunzandu-si simtirile.
Artistul din ea cerea mai mult si mai mult,asa ca se indrepta cu pasi repezi pe colina din apropiere,aflata la intrarea in rezervatie.Acolo o casa scunda din piatra alba,statea pitita printre copacii inalti.
-Trebuie sa vorbim cu Gardianul Andras,sa ii aratam biletele.
Andras ramase patruns,privind un fluture mare cum i se aseaza pe umar,uimindu-l cu delicatele nuante pastelate de pe aripi.
Azura zambi.
-Vino,Andras...
Din locuinta iesi un barbat de aproximativ 40 de ani,cu o alura demna,cu hainele mulate pe langa corp si o expresie foarte hotarata pe chip.Fata se mira,pentru ca si-l inchipuia mai bland.
-Voi sunteti castigatorii cursei?intreba el fara nici o introducere.
-Noi suntem,zise ea mai ezitant si ii intinse biletele.
Barbatul le lua si le inspecta,fara sa se grabeasca,apoi ii privi de sus pana jos pe cei doi,ca si cand ii cantarea cate parale fac.Scoase din buzunar doua bratari si le intinse fetei.
-Cu acestea va veti ghida prin rezervatie,functioneaza asemeni unei busole.Apasati pe sectorul dorit si veti primi indicatii holografice.
-Multumim,zise Andras.
-Sper ca sunteti constienti ca intrati intr-un loc greu accesibil.Trebuie sa protejam rezervatia de intrusi si de vibratiile negative,care i-ar putea distruge echilibrul.Nu oricui ii este permis sa ajunga sa vada raritati precum Pegasieni.Sper ca va veti comporta civilizat,nu veti rupe nici o frunza sau floare si nici nu veti incaleca caii,lucru strict interzis.Daca uitati asta,in acel minut vin si va scot afara.Pegasienii nu sunt pentru calarit,decat daca ei isi doresc asta.Insa lucrul asta nu s-a intamplat pana acum.
-Sunt fiinte extraordinare,se pronunta fata.La fel ca si Inogorii,ei isi aleg calaretul,in functie de vibratia detinuta.
-Asa este,spuse Gardianul,parand ca s-a mai imblanzit putin.Daca aveti dificultati,apasati butonul rosu si o sa vin sa va ghidez.Aveti doua ore.
Andras inclina din cap in semn de aprobare iar barbatul apasa un buton al dispozitivului pe care il tinea in mana.Azura vazu cu mare mirare cum copacii din fata lor se topesc,demascand o intrare de aproximativ trei metri inaltime si patru metri latime,ce dezvaluia un drum stacojiu.
-Este o holograma,explica el,care sa mascheze intrarea.Nimeni nu o poate dezactiva in afara de mine,este pazita de un camp de forta.Daca incerci sa patrunzi in rezervatie fara aprobare,te prajesti,e toata inconjurata de acest camp.
Cei doi pornira cu mare avant spre intrare,iar dupa ce patrunsera pe drumul galbui,Azura privi in urma,dar nu-l mai zari pe Gardian,nici locuinta acestuia si nici colinele,doar copaci in urma ei.
-E ingenios acest sistem,nimeni nu-si poate da seama unde va fi intrarea,mai ales daca o schimba in permanenta.Asa intrusii sunt tinuti la distanta.
Azura isi privi prietenul cu mai luare-aminte,vazand abia acum ca avea ceva ce se chinuia sa ascunda,luand masca nepasatorului.
Se opri.Andras ridica mirat capul.
-De ce ne-am oprit?
-Ce se intampla cu tine?Te simt framantat.E din cauza ca nu te-ai acomodat dupa Initiere sau este altceva?
-Sunt in regula Azura,hai sa mergem.
Fata nu insista,stiind ca la momentul oportun isi va deschide inima.
Munti stancosi ii rapira privirea,nu-si mai putea lua ochii de la desenul lor si de la padurea din jurul ei.Frunzele bateau in verde,dar pe alocuri erau si albastrui si aramii,erau atat de curate si de perfecte,incat pareau o creatie artificiala.Atinse o floare mare,cu petale galbene si aceasta se restranse pe data,transformandu-se in boboc.
-Cat de frumos este acest loc,Andras...sopti ea vrajita.
Cizmele lor usoare striveau usor pietrisul de sub talpi si se luara dupa susurul unui rau,ce se auzea in directia copacilor din fata lor,cu ramuri unduitoare.Dupa cateva minute,vegetatia se rari si cei doi se trezira in fata unui rau zglobiu,care se intindea pe o distanta mare,desi nu era foarte adanc.
Cantecul insectelor era ametitor,si plantele de langa rau se clatinau usor,parand ca au o viata a lor,vegetala dar dinamica.
Un stol de pasari albe,cu pene lungi ca un abur,se starni deasupra lor si zbura peste rau,spre munte.Ochii fetei priveau cu atentie detaliile,fara sa mai spuna un cuvant.Se oprira pe malul apei,privind la muntele din departare.
-Acum va trebui sa il traversam,daca vrem sa ajungem in poiana de acolo.Este un punct important pe harta,cred ca acolo se afla Pegasienii,zise barbatul brunet.
Azura pasi in rau cu incredere,privind mereu in fata,iar Andras spre bratara prinsa de incheietura mainii.Aerul era saturat de mirosuri nemaisimtite,unele mai intepatoare,altele mai suave.Dupa aproximativ 30 de minute de mers,cei doi ajunsera din nou pe pietrisul alb ce parea inconjurat de o ceata usoara.
Dupa ce intrara in padurea deasa,cerul aproape se pierdu din cauza corolei copacilor,care acopereau zona ca un baldachin maiestuos.
Iarba deasa le provoca dificultati,dar cei doi grabeau pasul,ca sa nu piarda nici unul din minutele pretioase pe care le aveau la dispozitie.Florile aramii si aurii alcatuiau un covor cu sclipiri de lumina aurie,calda,ce contrasta cu ramurile verzui ale copacilor.
In poiana din fata lor,zarira doi Pegasieni pascand linistiti.
Fata se opri privindu-i cu fascinatie,iar un fluture i se opri pe umar.Ea se uita la desenele fanteziste de pe aripile lui si el ii transmise o imagine:se vedea pe ea calare pe unul din cei doi cai albi,ce stateau linistiti in poiana.
-Nu,nu pot sa fac asta,sopti Azura.
Fluturele se inalta in aer si i se mai alaturara cateva zeci,care zburau spre poiana ca intr-o invitatie subtila.Fata ii urma cu repeziciune,iar in urma ei pasi Andras,care nu ii scapa nici o miscare.
Se oprira la cativa metri de Pegasieni,privindu-le aripile prelungi si albe,care le stateau acum stranse pe langa corp.Cele doua fiinte simtira de indata intentiile vizitatorilor,se oprira din pascut si isi desfacura aripile,ca si cand ii invitau sa ii priveasca mai bine.Andras zambi incantat.
-Azura,ce ar fi daca le-am cere voie sa ii calarim?
-Sti ca este interzis Andras,ne-ar zbura din rezervatie,zise ea pe un ton scazut,temandu-se sa nu sperie animalele.
-Incearca sa vorbesti cu ei,cine stie,poate o sa-ti raspunda...Eu nu posed acest talent.Am invatat sa supun animalele,nu sa le conving.
Fata se apropie cu precautie de cel din stanga,cu pasi usori,parandu-i rau ca trebuie sa calce peste frumoasele flori albastre si rozalii.Intinse mana si il mangaie pe gat pe frumosul animal,care se lasa sedus.Se lipi de el,asa cum facuse cu Inogorul ei de pe Enike,si ii transmise intentia,folosindu-se de darul pe care il capatase recent.Nu stia daca reusise,dar Pegasianul incepuse sa fornaie si sa dea din copite de nerabdare,intinzand aripile.
Fata ii arunca o privire victorioasa lui Andras.
-Spune ca putem sa ii incalecam...Haide,curaj...
Barbatul se apropie de celalalt animal si ii atinse una din aripi.Acesta si le deschise larg si isi pleca capul sub mainile lui.
Dupa ce il mangaie cateva minute,se urca pe el si se prinse bine cu mainile de spatele lui.Azura incepuse deja sa calareasca la pas,apoi undele ei mentale se aliniara cu ale magnificului animal.
Mai apuca sa scoata un sunet de surprindere,in vreme ce Pegasianul se inalta in aer si incepu sa zboare cu viteza pe deasupra padurii.Andras o urma la randul lui,si un stol mare de pasari albastre cu ciocuri aurii incepura ii urmara pe cerul violaceu.

Azura cobora incantata pe stanca privind la golul ce se casca sub ea.O cascada lunga se varsa cateva sute de metri mai jos,spargandu-se in raul ce se intrezarea prin ceata si spuma.Locul era cum nu se poate mai superb,se simtea acum si mai aproape de munte iar aerul era si mai puternic,incat o ameteala usoara o clatina.
Susurul raului se pierdea sub zgomotul puternic al cascadei.Privi la padurea ramasa in urma.Cei doi Pegasieni isi luara zborul,lasandu-i pe stanca inalta de sute de metri.Colinele se vedeau undeva jos.
-Sunt curios Azura,cum vom mai ajunge acum jos la padure,ca sa ne putem intoarce,zise el fluturandu-si parul.
Ea ii zambi.
-Nu exista decat o cale de acces,Andras.Ne dam drumul in cascada si ajungem jos,la rau.
-Te-a lovit cam tare la cap soarele astazi,corect?Nu stim ce ne asteapta acolo jos,eu nu vad decat ceata.Poate fi teren accidentat.
-Sa nu-mi spui cumva ca viteazul Andras simte fiorii temerilor pe spate,zambi ea,cu ochii insetati de lumina violet.
-Frica?Nu exista asa ceva.Nu de mine imi fac griji,ci de tine.
-Shhhh,taci,tulburi zgomotul naturii.
Privi imbatata peisajul ce i se desfasura in fata,se aseza jos si inchise ochii,parand ca mediteaza.Andras se aseza langa,privindu-si cu mirare geamana.
-Esti bine?sopti el.
-Nu am fost niciodata mai bine.Comunic cu ea,Andras.
-Cu cine comunici?intreba el mirat.
Ea zambi cu ochii intredeschisi,ca in transa.
-Cu natura...Florile,padurea,copacii,insectele,pasarile,cascada...Toate imi spun povestea lor,de la inceputuri...De cand au fost muguri si boboci,de cand cascada a aparut din ceata,de cand Pegasienii au luat nastere si si-au desfacut aripile pentru prima oara...Nu auzi,Andras?Formele si culorile ma imbata,au atatea mesaje pentru mine...Trebuie doar sa stii sa le asculti...
Fata se prabusi pe spate,si incepu sa rada.
-Azura,nu esti bine deloc...Nu ai cumva dureri de cap?Poate soarele de aici nu-ti face deloc bine.
Ea ii prinse mana ce ardea ca si cand avea fierbinteala.
-Inchide ochii,Andras...
Imagini fulgeratoare incepura sa i se perinde prin fata.Erau atat de multe si de complexe,incat se prabusi alaturi de ea.Fata ii transmitea povestile fara incetare,nici unul nu-si dorea sa mai paraseasca stanca.Barbatul ii stranse mana si parul lui negru incepu sa sclipeasca sub primele umbre colorate ale apusului.

Azura privi cu atentie ceasul lipit de incheietura.
-Mai este mai putin de o ora pana la asfintit,si abia am parcurs o treime din padure.Sa ne grabim,Andras,vreau sa vad si mai multe lucruri.Este minunat acest loc,cata armonie domneste aici.Cred ca este un loc excelent sa te reincarci.
Andras inca o privea buimac.
-Ai primit un dar nemaipomenit.Sa poti comunica cu tot regnul animal si vegetal,nu e ceva de trecut cu vederea.Abia am facut fata la ceea ce mi-ai trimis,aveam impresia ca imi arde capul si undele erau mai mult decat pot suporta.
-Imi pare rau daca ti-am creat disconfort,inca nu am invatat sa-mi stapanesc darul,sopti ea.
-Ma bucur ca ai impartasit cu mine.
Fata cu ochii albastri isi privi geamanul.Acesta parea incantat,i se spulberase aerul nepasator de mai devreme.
-Draga mea floare,voiam sa-ti spun ce am visat azi-noapte,cred ca era flacara mea,perechea mea spirituala ce m-a vizitat in somn.Sufletele noastre s-au intalnit pentru prima oara.
-Chiar?ridica ea capul.
-Chiar.Nu-mi pot aminti decat ochii ei,erau foarte asemanatori cu ai tai,parca erau si putin taiosi,ca atunci cand te infurii tu pe mine.
-Ce "norocos"esti sa semene flacara ta cu mine,Andras.O sa-ti faca zile grele daca seamana si la temperament.
-Am o banuiala destul de mare ca va semana,sau mai bine zis o frica mare,draga surioara.
-Ce ghinion pe tine,dragule.Daca intampini dificultati,sti unde ma gasesti,te pot invata cateva ponturi.
-Nu vreau sa vin la tine sa cer sfaturi de cum sa ma descurc cu perechea mea,ii zise el nitel intepat.
Oare de ce nu pricepea ce incerca sa ii transmita?
Fata zambi,apoi ascunse unda.Ii veni in mintea visul de dimineata,ochii barbatului care o urmareau.Nu dorea sa stie el aceste detalii si le ascunse cu grija sub un alt gand,legat de padure si cascada.La randul lui,Andras bloca imaginea pe care dorea sa i-o transmita de cateva ore.Nu putea sa ii spuna ca femeia cu ochii albastri din visul lui era ea.

Tipetele de entuziasm ale celor doi umpleau aerul,pe masura ce coborau in viteza mare pe langa cascada.Aerul vibra puternic si ceata se aduna dedesubtul lor,in rotocoale albe si albastre.
Strigatele lor pline de adrenalina iscara cateva stoluri de pasari.Mai multi fluturi cu aripi de peste un metru incepura sa se adune langa rau,acolo unde urmau ei sa ajunga.
Fata se concentra si incepu sa leviteze la doi metri inainte de a atinge apa raului.Andras insa se duse ca un glont in apa lui,si se pierdu,fiind derutat de aripile fluturelui urias se aparuse in fata lui.
Raul era mai adanc aici si mai involburat,iar zgomotul lui acoperea sunetul insectelor si bataile de aripi ce se auzeau de la herghelia de Pegasieni ce se adapa din apa cristalina.
-Andras,unde esti?striga fata ingrijorata,observand ca acesta disparuse.Incerca sa vada ceva prin ceata adunata deasupra raului si incepu sa leviteze,survoland incet zona.Pesti de diferite culori inotau zglobiu in apa transparenta,atat de transparenta incat orice pietricica si fiecare fir de muschi se zarea atunci cand ceata se rarefia.Cativa nori se adunara deasupra zonei si atmosfera se simtea incarcata de umezeala si electricitate.
-Andras!
Azura se panica,vazand ca trecusera cinci minute si cu toate astea nu il zarise iesind din rau.Survola din nou zona,dar ceata o impiedica sa vada si altceva.Simti o mana ferma cum o prinde de picior si cazu in apa ca un bolovan,surprinsa.
Iesi din apa,scuturand din cap si isi feri parul de pe ochi.
-Te bat de te usuc....ridica ea tonul,privind la geamanul ce inota alaturi de ea.
Acesta isi dadu capul pe spate si incepu sa rada.
-Spune drept,a fost o farsa reusita,cat pe ce sa ma dai disparut.
Azura se infurie.
-Nu este deloc amuzant,Andras!Am crezut ca ai patit ceva!
Inota rapid spre mal,cu barbatul in urma ei.
-Azura,stai,nu te supara...Nu pleca,stai...A fost o gluma proasta,bine?Nu am crezut ca o sa te sperii.
Ea se opri in fata lui,respirand mai greu din cauza efortului.
Ceata si luminile asfintitului ii dadeau acestuia o aura de basm.Ii privi bratele vanjoase si parul lui negru cum sclipea,imbatat de apa.Andras se apropie mai mult de ea,privindu-i ochii insistent.
-Chiar ti-ai facut griji pentru mine?
-Normal ca mi-am facut,zise ea.Esti fratele meu.
-Nu sunt fratele tau,Azura,ridica el vocea.
Ea se incrunta,clipind des.Ceata incepea sa se disipe,aerul era insa foarte cald.
-Esti fratele meu si punct.
-Faptul ca ne-au pus in acelasi loc nu inseamna ca suntem frati.Genetic,suntem total diferiti.
-De ce ridici tonul,Andras?
-Ridic tonul pentru ca vreau sa intelegi odata pentru totdeauna ca iti sunt frate doar cu numele.Sentimentele mele sunt de alta natura.
-Opreste-te aici,Andras,nu continua,zise ea brazdand apa cu bratele,incercand sa plece spre mal.
-De ce fugi mereu cand deschid discutia asta?
O prinse de piciorul stang si o trase spre el.Azura se zbatu si dadu din maini ca o pasare ranita.Barbatul o stranse in brate si o lipi de el.Aerul umed era suprasaturat si stropi de ploaie calda incepura sa cada deasupra lor.Fata se lipi de fruntea lui si prinse in maini parul lui salbatic,lasandu-se dusa de impuls.
-Lasa teama,Azura...sopti el cu respiratia intretaiata.
Se lipi de ea si conexiunea telepatica se facu pe data.
Azura se apropie de fata lui mai mult,privindu-i ochii negri,care ardeau acum cu valvataie.
Andras ii mangaie buzele cu degetele si se apropie mai mult.Fata se desprinse brusc,cu o sclipire speriata in ochi.
-Nu pot sa fac asta.
Se smuci si incepu sa inoate vartos.
-Azura,de ce te joci cu mine?Stai,nu fugi din nou!Azura!striga el prin ceata.
O urma furios,Azura mergea cu pasi mari spre iesirea din rezervatie,privind doar la ceasul-bratara de pe mana.
-Este timpul sa plecam,Andras.
-Nu mi-ai raspuns la intrebare.
Ii prinse bratul si o smuci spre el.Avea ceva in ochi care ii amintea de clipele de pasiune ale lui Tanir.Fata ramase uimita de indrazneala lui.
-Ce ai vrea sa auzi,Andras?Ca am sentimente pentru tine?Am.Dar nu mai mult decat cele pentru un frate.
-Nu este adevarat.Stii bine ca nu este asa si-ti place sa te joci.Dar intr-o zi vei simti si reversul medaliei,zise el cu vocea sugrumata.
-Nu am nimic de recunoscut,zise ea intepat.Nu te iubesc.
-Asta e ultimul tau cuvant?
Barbatul o privi cu mainile inclestate si cu un nod in gat.Azura simti ca ochii o ustura,dar mandria ei invinse.
-Acesta e ultimul meu cuvant.
Andras o privi,parca nevenindu-i sa creada ceea ce auzea.
-Perfect,Azura,nu voi mai deschide niciodata aceasta discutie.Ai promisiunea mea.Indiferent ce simt,nu o sa te mai incurc de acum inainte.
Porni cu pasul apasat spre iesire,atat de rapid incat fata abia se putea tine dupa el.Isi simti ochii umezi.
Nu intelegea de ce simte durere,daca ii spusese adevarul.Sau..."Oare am spus adevarul?"se intreba ea retoric,privindu-i spatele lat cum dispare printre desisuri.


Nava decola la apusul soarelui,lasand in urma planeta verde,luxurianta.Azura privea la bordul navei,incercand sa se concentreze la drum.Dupa ce parasira sistemul,puse nava pe pilot automat si pleca in camera alaturata ca sa-si adune gandurile.
Andras ramase ganditor,privind imaginile de pe ecran.
Linistea lor totusi tipa de cuvinte nerostite.