CAPITOLUL 19-Concertul de pe Rossa

Enuk si Azura priveau concentrati bordul navei,manevrand diferite butoane.Ecranul arata o mica pata albastra-o planeta de culoarea safirului,care se marea vazand cu ochii.Nesfarsite intinderi de apa,presarate din loc in loc cu insulite de verdeata,unde se puteau vedea ochiuri de lacuri si oaze plutitoare.O parte din ele se aflau pe lacuri,iar alta parte in aer,sfidand legile gravitatiei.Cerul era de un albastru pur,padurile de un verde scanteietor,iar orasele de un alb laptos combinat cu albastru.La marginea unuia dintre ele se afla o imensa platforma ce adapostea zona de aterizare a navelor si un imens hangar.
Enuk manevra cu pricepere nava discoidala,in asa fel incat sa aterizeze in spatiul delimitat.Sute de nave de toate formele si marimile stationau pe imensa platforma,iar din ele ieseau puzderie de fiinte,toate indreptandu-se spre poarta mare.
-Azura draga mea,in curand aterizam si noi,zambi Enuk.In aceasta seara vom ramane in Rossa pentru concert,dar daca doresti maine putem cobori in zona lacurilor,sa admiri peisajul,e absolut superb.Mai ales padurile zici ca sunt facute din smarald.
-Ar fi grozav tata,ultima oara am fost in Rossa cand aveam sapte ani cred,nici nu-mi mai amintesc de lacuri decat vag.Abia astept sa le vizitez,desi nu cred ca apa este buna pentru baie.
-Intr-adevar,este cam rece dar cine are curaj si crede ca poate...zambi el.Suntem cazati la un bun prieten de al meu,e diplomat.O sa ne preia la aterizare.
-Ar fi bine tata,ca la cate sute de persoane roiesc pe acolo ar fi culmea sa nu ma ratacesc.
-Esti pe maini bune,ai uitat ca sustin des conferinte aici?
-Nu am uitat,dar vreau sa explorez singura orasul,dupa cum stii imi place sa plec hai-hui,fara sa fiu pazita de cineva,glumi ea.
-Hmm,daca doresti sa mergi singura pe la lacuri sau in alta parte,sa ma anunti.Iti pun la dispozitie pe cineva.Stii cred ca si Ennus a venit aici,deci as putea sa il rog pe Mark...
-Tata,mai bine nu...Nu am nevoie de Mark,sunt destul de mare sa ma descurc si singura.
-Daca sustii asa indarjit,zambi Enuk amuzat.


O ora mai tarziu,Azura se afla in orasul-platforma,in forma de disc,ce avea cladirile organizate in cercuri concentrice,punctul de interes fiind imensa sala de concerte. Pe fereastra ovoidala putea zari doar norii albi si pufosi,orasul vecin unde se sustineau conferintele stiintifice si intinsul ocean.La cativa kilometri sub ei,se afla una din oazele de verdeata cu o parte din lacurile albastre.
Seara se lasa repede pe Utopia,cerul se intuneca si apareau licarind primele stele.Azura petrecu o dupa-masa agreabila in compania tatalui ei si a familiei diplomatului.Cel mai mic dintre membrii familiei,un pusti cu ochii mari si parul brunet ce nu avea mai mult de 15 ani nu o scapa din ochi pe fata albastruie.Fata diplomatului,o fiinta subtirica si delicata manca cu gesturi pretentioase,aruncand si ea cate o privire spre ea.Azurei i se paru ca este destul de timida.
-Enuk,imi pare bine ca ti-ai adus si fata.E o pata de culoare ca sa zic asa pe langa noi batranii,tarsiti prin conferinte plictisitoare.Dar o sa aiba grija Leea sa nu se plictiseasca cat timp o sa stam aici.Leea e mare amatoare de concerte si spectacole,nu rateaza nici unul.Nu-i asa?
-Da,asa este tata.Nimic nu imi face mai multa placere.Si de vreme ce traim intr-un oras precum Rossa,trebuie sa ne consideram norocosi,spuse timida.
-Asa este draga,pentru iubitorii de muzica este un adevarat rai.Enuk ce zici,abandonam conferinta de maine si ne ducem la concerte si spectacole toata ziua...
-Ar fi ideal,rase Enuk.Dar dupa cum stii noi trebuie sa imbinam utilul cu placutul.O sa le lasam fetelor placerea de a se delecta mai mult,ca sunt la varsta cand inca isi pot permite.
-O sa-mi permit mereu sa merg la concerte tata,ciripi Azura.Cata vreme am grija si nu ma casatoresc cu Comandamentul...
-Faci vreo aluzie spre nefericitul tau tata?rase Enuk.
-Are dreptate sa stii,zise diplomatul bine dispus.Ne preocupam atat de cariera,facem ce credem ca este corect,dar familia este neglijata de cele mai multe ori.Pentru mine perioada concertelor este binecuvantata,pentru ca pot petrece mai mult timp cu frumosii mei copii.Pacat ca mama lor nu este acum,e plecata in misiune de doi ani.
-E greu sa fii parinte singur,sopti Enuk.Am impresia ca te stradui sa tii locul ambilor parinti.
-Fac si eu ce pot,zise Tanus.Dar din fericire ei sunt destul de mari ca sa-si poarte de grija.De altfel mama lor nu a vrut sa plece in misiune mai inainte ca Tooa sa implineasca 15 ani.
-Din cate se vede,microbul datoriei se ia destul de repede.Dupa cum o stiu pe Azura,nici ea nu va sta mult timp pe acasa.
-Tata...
-Te mosteneste, Enuk?Surprinzator,ma asteptam sa zici asta despre fratele ei mai mare.Nu mi-ai zis ca s-a incarnat de ceva timp pentru o misiune de mare anvergura?
-Ba da.Dar desi el este cel mai mare,Azura seamana cu mine cel mai mult.Lasand la o parte caracteristicile fizice,are acel ceva pe care il aveam si eu la varsta ei.O nevoie impetuoasa de perfectionare a capacitatilor,o sete de studiu si de experiente noi.E dedicata antrenamentelor,atat celor fizice cat si celor mentale.Acum e destul de cuminte si sta mai mult acasa,dar dupa Initiere o sa ne rugam de ea sa mai dea pe acolo...
Tanus rase.Azura se uita spre tatal ei ,prefacandu-se indignata,iar Enuk ii facu cu ochiul.
Ceva mai tarziu,ochii ei azurii se odihneau privind peisajul de afara.Se apropie de fereastra si apasa un buton,iar fereastra glisa intr-o parte.Scoase capul afara si inspira aerul tare.Acesta avea o aroma intensa si sarata,provenind de la ocean.Cladirile albastre si verzi straluceau in noapte ca niste neoane,iar din centrul orasului se raspandea o lumina violacee.
Isi materializa o rochie lunga de un albastru inchis,cu falduri bogate ,cu maneci largi tivite cu auriu la incheietura,un colier facut din safir si o coronita asemenea,care o aseza peste impletitura din varful capului.Degetele ii scanteiau de nestemate albastre.Nu ii placea sa poarte foarte multe,dar in aceasta seara se simtea extravaganta.Restul parului cadea frumos in onduleuri peste capa ce proteja rochia din material fin.
Peste o ora intra la bratul tatalui ei,si el imbracat extrem de elegant.Ii privea parul cenusiu si ochii albastri,costumul alb impecabil,simtindu-se mandra.
Ocupara un loc aflat la doua randuri distanta de scena.Sala era aproape plina si fremata,femeile radeau la bratele barbatilor,fosnind din rochiile din matase fina.Perlele si pietrele pretioase purtate in coliere,bratari si inele iti luau ochii.
Dupa ceva timp,sala incepu sa se linisteasca.Azura privi in sus,la bolta de deasupra.Cupola salii era transparenta si lasa sa se vada fiecare stea.Se uita in dreapta ei,o avea langa ea pe fiica diplomatului,urmata de diplomatul insusi si de fiul acestuia.In stanga ei era Enuk,care ii tinea afectuos degetele stranse in mana lui calda.Isi simtea inima usoara ca un fulg,ca o floare ce se deschidea incet,raspandind splendide irizatii.Era atat de entuziasmata de tot ce se petrecea,incat zambea fara sa-si dea seama.Expresia de pe fata ei era cea a unei fiinte vesnic indragostite.Indragostite de frumos.
Scena se lumina treptat si dezvelea peretii din spate de asemenea transparenti iar podeaua parea ca e facuta din nori de puf,schimbandu-si culorile treptat.
Pe scena aparu o silueta inalta,o femeie imbracata intr-o rochie lunga si verde,ce sclipea spectaculos.Coafura ei atragea privirile,parul ii era sustinut de un schelet ce parea metalic,iar suvitele se invarteau pe langa el,ca un ciudat arabesc.
Vocea ei era extrem de inalta,ca un suvoi subtire si invaluia placut urechile ascultatorilor.
Azura savura fiecare minut din reprezentatie.Cum iubea muzica,fiecare secunda o primea ca pe un cadou.Ochii i se marira si buzele erau aproape intredeschise.Soprana isi deschise bratele larg,cu miscarii ondulatorii pe masura ce sunetele cresteau.
Azura se simti privita si intoarse capul spre stanga.Enuk ii zambi,apoi se uita iar spre scena.Azura il privi cu drag si isi cuibari degetele mai bine in mana lui.Se uita la chipul lui si se gandi ca niciodata nu il iubise mai mult ca acum.




Dimineata se scurse repede,soarele isi revarsa lumina peste orasul albastrui.Imbracata intr-un costum alb mulat pe corp Azura cerceta curioasa cu privirea imaginile de pe ecranul din fata ei.Se indepartau de Rossa,iar orasul vecin incepea sa straluceasca in fata lor,cu nuante de smarald.Mica nava se indrepta vijelios spre zona lacurilor,manuita cu pricepere de catre Enuk.Peisajul era greu de descris in cuvinte,apa avea o nuanta nemaivazuta,iarba era foarte verde si tot felul de pasari colorate zburau printre crengile copacilor cu florii albastrii si albe.Au coborat intr-o zona mai deschisa,aflata in apropierea unui lac mare.
Azura iesi nerabdatoare din nava si incepu sa alerge spre lac,urmata de Enuk care o privea amuzat.
Inspira aerul curat si tonic,incercand sa gaseasca cu privirea marginea insulei.Sus,la circa 50 de metri in aer se zareau locuinte plutitoare,facute parca din impletituri vegetale cu aspect de pastaie,unde locuiau pustnicii,persoane care preferau o viata mai retrasa,ferita de agitatia oraselor vecine.
-Tata,e incantator,striga Azura si isi scalda mana in apa albastra,apoi strivi intre degete cateva frunze din copacul de langa ea si le inspira parfumul.Vrei sa meditam impreuna?Cred ca locul asta e grozav pentru asa ceva.
-Sigur,draga,zise Enuk.E locul perfect de relaxare,toata lumea vine aici cand vrea sa se deconecteze de atmosfera din oras.E frumos sa mergi la concerte sau conferinte,dar cateodata ai nevoie si de cateva momente in bratele naturii.Acum e inca devreme,dar nu peste mult timp insula va fi impanzita.
Orasul de deasupra are un castel vechi aflat pe o colina.Ti-ar placea sa-l vizitam mai tarziu?
-Glumesti tata?Sigur ca vreau,stii cat ma dau in vant dupa orice lucru vechi,ai uitat ca noi locuim intr-un muzeu?
Tatal rase.Se aseza langa Azura in pozitia yoghinului si dupa cateva serii de respiratii profunde,intrara amandoi in starea de meditatie.Nici nu-si mai amintea de cand nu mai facuse asta cu tatal ei,el fiind mereu ocupat si plecat in diverse locuri.
Peste putin timp linistea le fu intrerupta de zgomotul celor care veneau sa viziteze insula,in marea lor majoritate familii cu copii mici.Unii au inceput sa se scalde in lac,altii se intindeau pe iarba verde si meditau in colturi mai retrase,iar copii alergau dupa fluturi.Insula era dintr-o data plina de viata.
-Sa mergem la conac draga,au acolo o colectie de tablouri minunate,in sala mare.O sa petrecem o dupa -amiaza cat se poate de agreabila.Oricum am vorbit cu Ennus,el este deja acolo si ne asteapta.
Azura tresari.Se ruga sa nu fie si Mark la conac,in vreme ce framanta intre degete o suvita groasa de par.Orice ar fi,nu trebuie sa piarda controlul.


Conacul se afla cocotat pe stanca plutitoare,care desi parea acoperita cu vegetatie,era in intregime artificiala,ca si celelalte orase-tipsie.
Intrara in conac,devenit acum muzeu iar la usa ii intampina un majordom imbracat in haine stacojii,cu o expresie de bunavointa pe fata.Se oferi cu amabilitate sa le arate salile,dar Enuk refuza pentru ca le cunostea prea bine si dorea sa fie doar in compania fiicei sale momentan.Pe coridoare se puteau auzi si alte voci,iar in gradina din spate decorata cu statui erau numeroase grupuri,care stateau la taclale.
Enuk urca cu agilitate scarile urmat de fiica lui.
-Vezi draga acest tablou?Este portretul fondatorului acestei case.De atunci s-au perindat pe aici sapte generatii.O sa-ti arat sala de arme daca avem timp si gradina,o sa-ti placa la nebunie.
Azura privi figura aspra a barbatului din poza,imbracat in straie aurite cu parul ceva mai lung,prins la spate.Mai bine de doua ore au colindat camere dupa camere,si au admirat portretele familiei.Femei delicate imbracate in rochii lungi,cu parul buclat si strans in coafuri ciudate,impodobite cu pietre pretioase si panglici.Copii bucalati care stateau in interioare spatioase,avand alaturi animalele de companie,barbati imbracati in costume inchise la culoare,purtand prinse de cingatori diferite arme,fie sabii cu teaca scurta sau cutite frumos increstate cu fildes.
Peste ceva timp,au iesit in gradina.Zeci de statui se aflau de o parte si de alta a aleii din marmura,havuze cu apa clipoceau si mirosul de flori te imbata.Chioscul din fata era ocupat de un grup de femei imbracate in rochii lejere care discutau.Umbrele se lungeau cu repeziciune sarutand apusul,iar cerul capata o nuanta inchisa.Azura zari ceva mai departe un grup vesel si o anume silueta ii atrase atentia.Un barbat inalt cu o figura serioasa,ce dadea din maini declarativ explicand ceva celor din jurul sau.Azura il recunoscu,era Guvernatorul Ennus.
-Exact pe cine voiam sa vad,exclama acesta si se indrepta spre Azura si Enuk cu bratele deschise.Cei doi barbati se imbratisara,dar Azura schita doar gestul de salut,nesimtindu-se prea in largul ei.Arunca o privire spre grup,si prin inima ii trecu un fier inrosit.Mark era acolo,imbracat intr-un costum verde,cu parul lui blond prins intr-o coada ingrijita.Gesticula si impartea zambete si in stanga si in dreapta lui,spre cele patru domnisoare care il inconjurau.Nu o observa pe Azura decat cand aceasta se indrepta spre ei cu Enuk si Guvernatorul.Grupului i se alaturara si alti barbati,care se intorceau din sala armelor,glumind si razand.
Guvernatorul facu prezentarile,femeile se inclinara cu emfaza,parand chiar teatrale iar barbatii ii zambira.
-Draga mea,cred ca pe Mark nu mai este nevoie sa il prezint,voi va cunoasteti prea bine,mustaci Guvernatorul.
Azura rase stanjenita,Mark ii arunca o privire furisa iar doua dintre domnisoare tresarira ca muscate de sarpe.
-Daca nu te superi tata,nu as vrea sa merg chiar acum la partida de sah,zise Mark.As dori mai degraba sa ii arat Azurei sala de arme,desigur daca si ei ii face placere.
-De ce nu?sopti Azura uitandu-se in alta parte.
-Inteleg fiule,inteleg,rase Ennus.Plimbati-va,eu si Enuk punem acum tara la cale,oricum v-ati plictisi de noi.
Mark saluta scurt grupul de femei,care dintr-o data devenisera posomorate.Se alatura Azurei si incepura sa se indrepte spre conac.Privirile fetelor o tintuiau necrutatoare pe fata cu ochii de culoarea cerului.
-Am impresia ca am intrerupt ceva acolo ,Mark,rupse ea tacerea si zambi gales.
-Da,eram deja prea solicitat si prezenta ta a fost salvatoare,rase el.
-Sper ca nu imi cauti compania doar pentru a te "salva"de atentiile altor femei,glumi ea.
- Aici te inseli amarnic.Desigur,ele sunt foarte dragute dar nici una nu imi trezeste interesul.Atentia mi-a fost atrasa de un oras numit Zathora,iar interesul meu si-a indreptat antenele in acea zona,glumi el si se uita la ea cu ochii lui verzi.
-Sa inteleg ca iti place mult orasul,Mark?in tachina.
-Desigur,e un oras frumos nimic de zis,dar o anumita persoana m-a facut sa-l indragesc inca si mai mult.
Fata se prefacu ca nu pricepe si urca treptele spre intrarea in conac,cu Mark in urma ei care ii admira miscarile gratioase fara macar a se feri.
Sala de arme era uriase,panoplia se intindea pe toti peretii iar metalul sclipea straniu acum in lumina apusului.Azura scoase un sunet de exclamatie,sala tablourilor era frumoasa,dar aceasta sala era...fascinanta.Mark zambi de uimirea ei si o urma tacut,cu mainile adunate la spate.Fata incepu sa atinga toate armele pe care le vedea,pe unele le scotea din teaca si le admira luciul apoi executa cateva miscari in aer,iar metalul suiera.
-Stiu ca nu este voie sa le ating,dar nu ma pot abtine.Si noi avem multe arme,dar astea sunt chiar ciudate.
-Daca tu nu spui nimic,si eu voi fi mormant,glumi Mark si ii aparu o gropita pe obrazul stang.
Azura juca teatru,iar diversiunea cu armele o ajuta sa-si puna gandurile in ordine.Avea sentimente amestecate,o mixtura ciudata pe care nu o putea explica,si fiori reci ii treceau pe spate.
Se opri in fata unei ferestre,iar lumina cazu peste parul ei cenusiu.Mark o privi cu aceeasi lumina in ochi ca si in noaptea petrecuta in Fools.Ea se dadu inapoi,schitand retragerea.Mark se apropie si mai mult si ii prinse incheietura mainii,apoi i-o saruta.Simti un fior cum i se zvarcole in stomac.
-Azura,pana acum am facut tot ce mi-ai cerut.Am stat departe de tine,nu ti-am intrat in ganduri,nu te-am vizitat,ti-am acordat timp de gandire.Dar nu pot sa suport mai mult.Poate ca iti par indiferent,dar aceste ultime saptamani au trecut foarte greu pentru mine.
Se apropie si mai mult,ii simtea respiratia.
-Nimeni nu este pregatit pentru o Legatura Azura,nici eu si nici tu.Indiferent ce ai face,ea se intampla si nu ai cum sa o controlezi.Am incercat sa stau departe de tine si sa-mi vad de activitatile mele,dar de indata ce am aflat ca esti in Rossa am abandonat tot si am venit aici.Am venit sa-ti spun ca nu vei mai scapa asa usor de mine de data asta.
Azura se smuci si isi elibera mana.
-Sa inteleg ca eu nu am nici un cuvant de spus,Mark?Trebuie doar sa ma supun dorintelor tale?si ochii ei scaparara.
-Doar atat mai ai de spus"Te vreau langa mine,Mark"si dorinta ta va fi lege pentru mine.De data asta nu ma mai amani,Azura.
Azura simti ca o cuprinde furia.Mark o prinse de maini,silind-o sa il priveasca.O lipi de pervazul ferestrei si ii privi ochii scaldati de amurg.Pareau mari si mirati,chiar si putin speriati.O clipa il cuprinse slabiciunea,se gandi ca mersese prea departe.Nu stia exact ce citea in ochii ei.Confuzie,furie,dorinta...Nu era un cititor prea priceput.
Fata nu se mai impotrivi,se apropie de fata lui si il privi scrutator,infruntandu-l.
-Asta e Azura pe care o cunosc eu,zambi el si se repezi spre buzele ei intredeschise.
Ii elibera mainile,care erau nerabdatoare sa ii inlantuie gatul.Isi aminti de primul sarut,la fel de parfumat si de dulce ca si acum."Da-l incolo de control"se gandi ea.


O noua zi pe Rossa se scursese.Sala de concerte era plina ochi,ca si in seara precedenta.Azura statea in acelasi loc,impartind zambete spre cei doi barbati.In stanga ei se afla Enuk.In dreapta ei barbatul blond.
De data aceasta mana ei nu se mai afla in cea a tatalui,ci era stransa cu pasiune de Mark.