CAPITOLUL 20-Aurora

Trecuse o saptamana de cand Azura se relaxa in Rossa,dar nu ar fi putut spune unde a zburat timpul.Compania lui Mark si multiplele activitati placute au facut sa para zilele ore si orele minute.Enuk era ocupat pana peste cap cu numeroasele conferinte,asa ca nu se mai vedeau decat seara,in resedinta diplomatului.Plimbarile la lacuri si peisajele superbe i-au distras atentia de la toate lucrurile ce o asteptau cand se intorcea acasa,la antrenamentele lungi si destul de obositoare,la exercitiile pregatitoare ale invatatorului si cate si mai cate.Incepuse chiar sa ii fie dor de Andras si de Kira,desi stia clar ca nu o sa le spuna asta in fata.
Asa ca in cel de-al optulea asfintit isi lua la revedere de la Mark,cu promisiunea ca se vor revedea cat mai curand,apoi mai petrecu o jumatate de ora cu multumirile de rigoare acordate diplomatului si familiei acestuia.Enuk parea si el destul de obosit si parca dornic sa se intoarca acasa,la biblioteca lui cea mare si veche.



Peste ceva timp,Enuk ateriza cu nava in spatele casei.Azura nu mai avea rabdare sa astepte,o lua la fuga spre intrarea in casa si alerga pe coridor spre camera mamei ei.Nu o gasi acolo asa ca se indrepta spre zona comuna.Usa se deschise usor,Arissa si Kris stateau in fata videocamului si povesteau veseli cu cineva.Zgomotul pasilor ei precipitati ii facu sa-si ridice privirea.
Kris se repezi direct spre ea si incerca sa ii pune piedica,dar ea se feri la timp.Il apuca de fata si incepu sa il pupe,in vreme ce Kris se zbatea.Ar fi preferat sa il bata.
-Draga mea,ati sosit! Mi-a fost dor de tine...exclama Arissa si se indrepta cu bratele deschise spre ea.Azura inspira parfumul ei suav si ii simti pletele balaie pe obrazul ei.Nimic nu se putea compara cu parfumul ei,pe care il simtise seara de seara de cand se nascuse.Ochii ei erau mari si frumosi,daca nu ar fi fost aerul ei serios ai fi putut jura ca sunt surori si nu le despart decat cativa ani.
-Scumpo,tocmai ce am incheiat o discutie cu bunica ta.
-Off,iar nu am prins-o...zise fata albastruie cu regret si se arunca intr-un fotoliu,obosita.
-Pai daca iti place sa umbli hai-hui...interveni Kris,apoi scoase limba.Mama,mie mi-este foame. Nu mergem si noi spre zona aia unde se haleste ceva?
Arissa rase.
-Cum sa nu dragule,deja Tex munceste din greu sa ne prepare masa.Asta seara o sa mancam impreuna,cu totii,asa cum nu am mai facut demult.Tie iti este foame draga mea?Sper ca te-ai hranit corespunzator pe Rossa si ca te-ai si odihnit printre atata distractie.
-Nu-ti fa griji mama,totul este in ordine.M-am distrat de minune,am ascultat muzica de calitate,superba...Pacat ca nu ai fost si tu cu noi.
-Stii ca nimic nu-mi place mai mult,dar am o serie de Inocenti pe cale sa se nasca si inca o serie de parinti ingrijorati,care ma bombardeaza cu intrebari,glumi ea.
Usa se deschise si aparu Enuk,cu o expresie de multumire pe fata.Arissa tresari apoi fata i se lumina brusc.Se indrepta spre el si Enuk o stranse in brate,apoi ii mangaie parul matasos si o saruta.
Azura si Kris au ramas cateva clipe cu ochii spre ei,admirand privelistea.Nimic nu parea mai suav in acele momente,dragostea lor era la fel de puternica ca in prima zi,fara ca trecerea timpului sa ii fi stirbit din frumusete.
Peste cateva minute,se aflau toti in jurul mesei rotunde si savurau bunatatile servite de Tex,majoritatea cu nume neidentificabile dar teribil de gustoase.Azura isi legana genele lenes,cu Thea rasfatandu-se la gleznele ei,privind pe fereastra asfintitul si primele suvoaie de culoare turcoaz,cu splendide irizatii ce incepura sa brazdeze cerul.Sezonul aurorelor incepuse.

Dimineata isi revarsa razele pe fereastra arcuita.Fata se trezi incetisor,cu gesturi lente si domoale....Ochii ei superbi incepura sa sclipeasca si zambetul ii aparu pe buze.Ce bine este sa fii acasa!
Se indrepta spre fereastra si o deschise,apoi isi darui bratele aerului caldut de afara.Se pare ca va fi o zi destul de calduroasa.
Lua micul dejun,Arissa o saruta pe frunte si pe ea si pe Kris,apoi pleca spre Institut.
-Eu ma duc la antrenamente baietas,tu ce ai de gand sa faci astazi?
-Ma duc cu prietenii la surf si apoi la centru,sa probam niste aeromodele...copila mica ce esti.
-Mica...haaa,nu stii ce vorbesti.Intotdeauna voi fi mai mare decat tine iti dai seama?Ce ciudat trebuie sa te simti.Tu,care vrei sa fii tratat ca un barbat adevarat...
Kris arunca cu perna in directia ei,dar Azura o prinse din zbor si isi ingusta ochii.
-Ai uitat ca fac antrenamente Kris.Nu ma poti lovi decat daca iti dau eu voie.
-Haahaaa,ce amuzanta esti astazi...Se pare ca ti-a priit excursia pe Rossa si mai ales pupaturile unui pilot blond,inalt si plin de muschi...
Azura se ridica indignata si se repezi spre el,dar fratele ei o zbughi pe usa.Daca era un lucru pe care il facea bine,fuga era un atu mare al lui,pentru ca era iute de picior.
Peste o ora,Azura se lasa dusa de banda transportoare spre Scoala Publica.Spera ca Kira sa nu o contacteze telepatic pana atunci,ca sa o poata surprinde.Complexul de cladiri albastre stralucea in bataia soarelui.Cele patru cupole adaposteau o a cincea in mijloc,care era mai inalta decat toate celelalte,locul unde Inocentii de trei-patru anisori invatau prin intermediul jocurilor de tot felul.Azura strabatu holul lung si spatios,unde intalni o multime de lume,majoritatea parintii copiilor care discutau intre ei.Se indrepta spre sala unde Kira probabil se ocupa de copii,sub obladuirea profesorului ei.Ciocani discret.
-Intra!auzi ea o voce cu timbru masculin.
Putin ezitanta intra,aranjandu-si suvita de par cazuta pe ochi.
-Draga mea Azura,exclama Kira cu ochii ei mari si verzui.Ce surpriza placuta...Nu ma asteptam sa te intorci,credeam ca ai sa ramai acolo pentru totdeauna,glumi ea.
Se stransera in brate.Azura ridica ochii si il zari pe posesorul vocii masculine,un barbat inalt imbracat in negru,cu o silueta atletica.
Fetele se indreptara spre pupitrul din fata si in acel moment el se intoarse de la fereastra spre care privea ganditor.
-Azura,el este Amos,profesorul meu.O fiinta cu adevarat valoroasa,care imi desluseste tainele educarii Inocentilor.
-Ma flatezi Kyra,sunt doar un indrumator si nimic mai mult.Sabah-Ra! se inclina el.
Fata ii privii ochii intunecati si fata prelunga,apoi privirea ei se indrepta spre parul brunet si scurt.
-Sabah-Mikra-Ra!
Profesorul zambi seducator.
-Azura,noi tocmai voiam sa mergem in zona de relaxare,copii iau o pauza inainte de urmatoarele cursuri.Nu vrei sa vii cu noi?O sa-ti placa tare mult,sunt niste dragalasi.
-Bineinteles,dar nu pot sta foarte mult,am cateva ore de antrenamente astazi.
Kyra o lua de brat si o trase dupa ea,profesorul le urma cu mainile adunate la spate.
In interiorul cladirii exista o arie imprejmuita ce adapostea un parc minunat,cu multa iarba verde si flori.Daca nu ai fi vazut cupola de deasupra,ai fi crezut ca te afli intr-o poiana.Copii,care de care mai zglobii si mai naravasi,alergau unul dupa celalalt sau se intreceau,altii studiau florile cu ochii mari,supravegheati de inca cateva femei,ce pareau toate cam de varsta Kyrei.
-Ele sunt colegele mele,toate facem practica la Scoala Publica,sub indrumarea lui Amos.E o lume minunata lumea copiilor,abia astept sa ii am pe ai mei,exclama ea.
-Nu te grabi draga mea,ai o mie de ani la dispozitie,rase Azura.
-Nimic nu este prea repede,toate sunt la timpul lor.Dupa ce imi gasesc Perechea vreau de indata sa "trantesc" o pereche de gemeni.
-O,dar vrei sa ai un start bun nu gluma,rase Azura.Nu ma pot pune in calea entuziasmului tau,dar sa nu uiti de cariera.
-Copii sunt cariera mea,rosti ea cu emfaza inaltand bratele.Asa ca o sa le pot impaca pe amandoua in mod fericit.
-De cand te vad mai rar,devii tot mai inteleapta Kyra,nu stiu cum se face...
Bruneta o ciupi de nas.In spatele lor,Amos suradea.
-Eu ma duc sa am grija de copii Azura,poate ne vedeam si mai tarziu.Amos,te oferi sa ii tii companie?
-Cu cea mai mare placere,zambi el siret.
Kyra o saruta.
-Vezi ca a intrebat Andras de tine,era ferm convins ca o sa te duci la templu si o sa ai ceremonia Legamantului cu un anume pilot blond.
-Ce amuzanta esti...
Buclele intunecate disparura din fata ei.
-Prietena ta este o persoana foarte vesela,ma bucur sa o am de invatacel,zise Amos apropiindu-se de fata.
-Da,este o persoana minunata.Pacat ca timpul nu-mi permite sa vin mai des pe la Scoala.Oricum,nu este in aria mea de pregatire.In vreme ce Kira stie ce o sa faca si in urmatorii o suta de ani,eu nu am idee nici ce o sa fac in urmatoarele luni.
-Care sunt pasiunile tale?De acolo trebuie sa incepi...
-In primul rand antrenamentele mele,armurile si armele ma fascineaza si mi-am dedicat ani din viata pentru a le deprinde mestesugul.
-Interesant...nu ai zice ca o fiinta asa de gingasa este pasionata de lupte grele,glumi el.
-Aparentele inseala,Profesor Amos.
-Doar Amos,te rog...
-Amos...
-Altceva?
-Hmm...ma pasioneaza pictatul,dansatul si muzica.Ma pricep de minune la toate,dar nu cred ca o sa fac din asta o cariera.Apoi mai este istoria civilizatiilor care ma fascineaza,cred ca am citit jumatate din biblioteca,sociologia universala si diplomatia...
-Intr-adevar foarte atragatoare toate aceste domenii.Poate ca o sa te specializezi pe diplomatie sau o sa devii istoric,poate o sa te vad pe la Biblioteca mare tinand conferinte,cine stie.
-Sansele sunt destul de mici in acest sens.
-De ce afirmi asta?
-Nu cred ca o sa raman foarte mult pe langa casa,dupa Initiere.Daca tot am deschis discutia,cred ca cel mai mult mi-ar placea ca munca mea sa fie in afara planetei,sa calatoresc cat mai departe posibil,sa vizitez locuri nemaivazute sau locuri unde este mare nevoie de ajutor,cum sunt anumite planete marginase.
-Un post de asa natura nu poate fi oferit decat de Comandament.
-Adevarat,si sper ca voi fii destul de vrednica incat sa mi se ofere.
-Nu ma indoiesc de asta,esti foarte capabila.De altfel familia ta te-a si educat in acest sens,cred ca esti exact omul pe care ei il cauta.
-Stii multe lucruri despre familia mea?
-Da,si mai stiu ca modestia va caracterizeaza.Am avut onoarea sa stau in preajma tatalui tau,pe vremea cand si eu aspiram pentru un post in Comandamentul Galactic.Toata lumea stie ca daca nu era el si talentul lui diplomatic,cel mai probabil ar fi izbucnit un razboi,sau in orice caz conflicte de interese,care nici ele nu sunt de dorit.
-Te referi la conflictele din afara sistemului,de acum 200 de ani?
-Da,se intampla pe vremea cand tu nici nu erai nascuta,iar eu eram foarte tanar,eram copilas ce mai.Multa lume ii este recunoscatoare si indatorata tatalui tau.Sa nu o mai mentionez pe mama ta,care a ajutat la crearea de generatii intregi de Inocenti.Amandoi fac o treaba excelenta,si nu ma indoiesc ca si tu le calci pe urme.
-Multumesc, Amos.
-Nu ai pentru ce sa-mi multumesti,e purul adevar.Fratele tau nu s-a intors inca din misiune?
-Nu,se pare ca au survenit modificari si a fost nevoit sa-si prelungeasca contractul.Dupa cum stii,planeta Pamant este una dintre cele mai dure din acest Univers.
-Asa este,iti trebuie un curaj imens sa ceri o misiune in acel sistem stelar.Niciodata nu stii daca iti va iesi,sau vei ramane prizonier acolo cateva milenii.Astfel de misiuni sunt doar pentru fiintele excelent pregatite si care mananca sacrificiul de sine la micul dejun,pe felia de paine.Adica exact genul de fiinte care se nasc in familia ta.
Azura zambi si nu mai zise nimic.Nu era obisnuita cu asa avalansa de complimente.
-Imi pare rau sa te las,dar trebuie sa ma reintorc la cursuri.
-Fa-ti datoria Profesore.
-Amos! intari el fraza si se uita gales,pierzandu-si aerul serios.
-Amos...
-Sper sa ne mai revedem.Mi-a facut placere sa o cunosc pe fiica lui Enuk.Si nu doar pentru ca este fiica Guvernatorului...Sa nu ma intelegi gresit.
-Placerea a fost de partea mea.Oricum si eu plec imediat,am multe lucruri de facut astazi.
-Sabah-Ra,se inclina el galant apoi disparu,fluturand roba neagra.

Parcul se golise,iar frunzele pareau facute din aur,sub mangaierea Aurekai.Se plimba cativa pasi,indreptandu-se spre iesire.Ziua parea mereu prea scurta pentru cate avea de facut.Poate ar trebui ceva mai multa viteza.Peste o ora,Azura se antrena din greu la sala sportiva,de data asta cu doua arme deodata.Stilul i se imbunatatise simtitor in ultimele luni,viteza ei de reactie crestea,reflexele erau tot mai bune.Apoi trecu la lupte corp la corp cu unul din baietii aflati in sala si mai tarziu exersa scrima cu Andras,care parea din cale-afara de fericit ca o vede.
-Sa stii ca mi-au lipsit...antrenamentele tale si felul cum ma bati mereu la scrima.
-Oare de ce nu te cred,Andras?ridica ea ironic o spranceana.
-Eh...facu el un gest cu mana.Niciodata nu ma crezi cand iti marturisesc ceva.Eu imi pun inima pe tava,si tu ce faci...
-Mai bine ai fii atent aici,exclama ea si il ataca fulgerator.
Andras se apara strasnic,iar fata incepuse sa ii straluceasca.
-Recunoaste Azurio,ti-a lipsit adrenalina.Acolo in Rossa totul e nespus de suav,tu...imbracata in rochii lungi,ascultand opera,pilotul prinzandu-ti flori in par cu mare gingasie,apusul tulburator de soare si serenadele...
-Cred ca te intreci cu gluma si o patesti,il ameninta ea.
-Chestia e ca nu mi te pot imagina in ipostaza suava,blajina ca sa nu zic bleaga.Pe tine te prinde de minune costumul de antrenamente,armele agatate de tine si expresia victorioasa pe care o ai cand ma culci la podea.
-Ai fii surprins cat de tare ma prinde si aerul suav.Mark in special,se pare ca apreciaza asta la mine foarte mult.
-Draga mea,exista doua tipuri de barbati in lumea ta.Barbatii care adora latura ta pur feminina si barbatii care ar trebui sa se pazeasca de latura ta masculina.Sa existe unul care sa se poate descurca cu amandoua?Nu stiu ce sa cred....
-Asta crezi tu,sunt sigura ca exista undeva exact acest barbat.
-Ai spus un mare adevar,se afla chiar in fata ta,rase el.
Azura il ataca si ii lipi varful sabiei de piept.
-Daca ai fi tu acela,ai fii atent la antrenament,nu te-ai lasa sedus de miscarile mele...feminine.
Andras nu mai avea replica momentan.Dadu sa spuna ceva,dar Azura se indrepta deja spre vestiar sa se schimbe.


Seara cobora cu repeziciune in vreme ce fata se indrepta cu pasi mari spre casa.Bolta se umpluse de limbi serpuitoare de turcoaz si violet,nisipul plajei se vedea stralucind.Ramase cateva minute in parc,inspirand parfumul floral si privi cerul cu ochii umezi.Simti o picatura cum ii atinse varful nasului,apoi pometii si fruntea.Dupa cateva minute,ploaia albastra cadea in toata regula,dar Azura nu se clintea,statea cu bratele deschise oferindu-se picaturilor de apa.Parul ei se uda si suvoaie mari incepura sa ii curga din el,iar ochii ii erau inchisi.O data cu ploaia incepura sa se auda si sunetele melodioase,care impanzira orasul in cateva minute.Muzica ploii.