CAPITOLUL 22-Poporul Mooa

Isi plimba degetele pe clapele pianului,cu parul atarnand pe umeri.Langa ea Andras sta cu mainile la spate,privind-o cu incantare pe chip.Lumina soarelui intra cu generozitate pe fereastra,luminand chipul fetei si raspandind un luciu frumos pe buclele intunecate ale lui Andras.
-Ma incanta si ma sperie deopotriva sa fiu in contact cu latura ta sensibila,replica el dupa ce ultima nota se stinse.
-Pot sa inteleg de ce te incanta,dar nu inteleg si partea a doua a povestii...isi rasfira ea parul.
-Ma tem de multe ori ca antrenamentele si bataia ce o incasez la scrima de fiecare data sunt doar o minuscula parte din arsenalul tau.
-Ti se pare ca un biet pian ar putea sa te raneasca?
-Clar nu,dar sunetele scoase de sub degetele tale,da.
-Dar cat romantism se ascunde sub platosa asta dura,Andras,ii zise ea in zeflemea.
-As putea spune acelasi lucru despre tine,draga mea.
-Despre mine...Nicidecum,tresari ea.
-Stiu ca vrei sa pari asa dura in fata mea,dar nu e nevoie sa te ascunzi de mine,geamana mea sensibila,o ironiza Andras si se indrepta mandru de spate.
-Daca mai deschizi acest subiect sala de muzica s-ar putea transforma in sala de antrenamente! zise ea pe un ton vag amenintator si se ridica din fata pianului.Se uita drept in ochii lui,privirea albastra ii produse un fior ciudat in stomac barbatului si brunetul adopta o pozitie defensiva.
-Eu ar cam trebui sa plec,ma intalnesc cu invatatorul si din cate stiu tu ai programata o excursie.
-Impropriu spus excursie,este o chestiune foarte importanta pe care tata trebuie sa o rezolve,iar eu merg sa il asist.
-Asta e un fel de a spune ca Enuk are treaba iar fiica sa,pretinzand ca are treaba,isi da intalniri pe nisipurile calde ale planetei rosii cu un anume pilot de nava-mama in devenire.
Azura ii dadu un pumn prieteneste.
-In locul tau m-as abtine Andras,gelozia razbate chiar si sub aparenta ta indiferenta.
-Gelozie?scutura el din cap.
-Da.
-Ma intelegi total gresit draga,eu imi fac doar griji pentru integritatea ta corporala si...emotionala.
Azura incrunta din sprancene.Se indreptara spre hol.
-Bine,bine,am inteles mesajul.Sper ca "misiunea"ta sa fie cat mai fructuoasa,sa ai parte de aventuri pe care desigur,sa mi le povestesti la intoarcere.
-Cum as putea sa uit ca ma astepti cuminte acasa?il ironiza ea apoi se apropie de el si ii inconjura gatul cu bratele,se inalta putin pe varfuri pentru a-l ajunge.Andras nu se clinti,surprins.Se astepta sa fie sanctionat, de niste cuvinte ceva mai aspre nascute de pe buzele ei frumoase,dar in loc de asta...Nu intreba sansa,o stranse si el in brate,simtind cum inima incepe sa ii bata cam prea ritmat,ceea ce il surprinse iar.Azura se desprinse din bratele lui,o suvita intunecata de-a lui stationandu-i ceva timp pe fata.El o indeparta cu un gest usor,privind-o cu ochi atenti.Nu era obisnuit cu asa manifestari generoase din partea ei.Poate ca ar trebui sa plece mai des de acasa,despartirile scoteau ce era mai bun din ea.
-Ai grija de tine Andras,ii zambi ea generos.
El se uita cam derutat la ea,dar ii zambi la randu-i.Iesi pe usa,cu faldurile hainei falfaind in urma lui,gandindu-se de cand oare incepuse Azura sa se joace cu el.Sau poate era doar o impresie de a lui,ea nu era in stare de asa ceva,categoric!Ea il iubeste ca pe un frate,si nimic mai mult si se comporta ca atare..."Si nimic mai mult"ofta in sinea lui,apoi se grabi spre centrul universitar.


-Tata,ard de nerabdare sa vizitam Eleea.
-Imediat plecam draga,zambi Enuk si incepu sa adune meticulos niste papirusuri legate in aur.
-Ar trebui sa ma pregatesc?
-Da,daca nu mai ai rabdare.Eu trebuie sa vorbesc ceva cu Tao prin videocam si apoi putem pleca,vom ajunge pe Enike la asfintit.
-Cine e Tao?
-Liderul rebelilor.Vom fi gazduiti in casa lui.
-Incantator,batu ea din palme.Vom avea ocazia sa vizitam si fabrica de cristale,nu-i asa?
-O sa vezi multe lucruri interesante,nu mergem doar intr-o vizita de curtoazie deci s-ar putea sa stationam ceva timp.Ai vorbit cu Mark?
-Da,el va sosi maine dimineata.
-Perfect draga,ne vedem in 30 de minute in hangar.
Azura se indrepta cu pas saltat spre camera ei,gandindu-se cu ce sa se imbrace,apoi o pufni rasul.Desigur,vor avea si ei un materializator,deci asta nu era o grija.Se duse sa manance ceva desi nu ii era foame,si se ciocni de Kris.
-Uita-te pe unde mergi!zise el intepat.
Il privi atent.
-S-a intamplat ceva?
-Da,ii zise el bosumflat si se aseza pe un scaun.
-Ce e asa de grav?
-Tata nu ma ia si pe mine pe Enike!De parca nu as fi suficient de mare sa imi port de grija!Iar pe tine te ia...
Azura zambi,apoi ii mangaie parul ciufulit.
-Hei,nu trebuie sa te superi.Sunt sigura ca de indata ce va putea,tata te va lua.Dar momentan are de rezolvat niste lucruri.Iar eu sunt ceva mai mare decat tine,ai uitat?
-Mda...
Il trase de nas.El se smuci.
-Banuiesc ca si tu ai treburi importante cu...Mark.
-Nu fi obraznic...
Kris se inveseli brusc.
-Asta e punctul tau sensibil deci!Oare care o fi punctul sensibil al lui Mark?Pfui,se poate sa fi chiar tu?se plesni el pe frunte.
-Kris...Asta nu te priveste.
El zambi siret.Ironiile pe seama sora-sii ii puteau alunga si cele mai deprimante ganduri.
-Ma bucur sa vad ca ti-a mai trecut frustrarea.
-Frustrare?Departe de mine asa ceva!De fapt am jucat putin teatru,ca ma plictiseam,zise el cu un aer triumfator.
-Spune-i asta cuiva care intr-adevar te crede.
Kris se indrepta spre iesire.
-Ai grija pe Enike,sunt tot felul de animale salbatice pe acolo iar tu nu sti sa te lupti cu asa ceva.In locul tau l-as transforma pe Mark in garda mea personala.
-Apreciez grija,dar cred ca ma descurc,ironiza ea.
-Babaciuneo...ii arunca el.
Ar fi vrut sa mai adauge ceva,dar zambi indulgent.Va mai trece ceva timp pana Kris se va maturiza.Deocamdata il prefera asa cum era,desi o mancau palmele deseori.
Lumina soarelui incepuse sa paleasca nitel,iar la orizont se intrezarea preludiul unei aurore.
Frematand pe scaunul copilotului,privea cu incantare ecranul pe care i se revela suprafata rosiatica a planetei.Enuk o privi cu coada ochiului,apoi manevra ceva si nava se indrepta cu mare viteza spre sol,spre o aglomerare cenusie,ce sclipea in lumina asfintitului ca o bijuterie de argint:orasul Alione.
Se oprira in fata unei locuinte nu foarte inalte,construite din acelasi metal lucios;Enuk apasa un buton si usa se deschise.Azura intra,nu mai inainte de a arunca o privire spre marginea orasului,unde intrezarea dunele de nisip si lumina inca palida a celor doi sateliti.
-Bine ai venit,vechi prieten,auzi ea o voce sonora si il vad pe Enuk inclinandu-se in fata unui barbat inalt,cu pielea de un masliniu inchis,imbracat intr-o haina de panza peste care avea aruncata o blana lunga.Barbatul era insotit de inca doua femei,aflate in spatele lui,imbracate in rochii lungi de panza si incinse cu cordoane presarate cu pietre pretioase.Azura le admira parul negru,lung si lucios,si podoabele din par.
-Tao,ti-o prezint pe fiica mea,Azura.Azura,el este Tao,conducatorul acestui oras si administratorul Marii Piramide.
Barbatul se indrepta spre fata,privind-o cu ochi scaparatori.Parea a avea varsta de aproximativ 35 de ani.Isi duse mana la piept,cu pumnul strans,intr-un salut scurt.
-Allanah Na!zise ea si ii imita gestul.
Strainul zambi.
-Se pare ca ne cunosti si salutul,incantatoare fiica a lui Enuk.
-Azura a fost educata in modul vechi,isi umfla Tatal pieptul,plin de mandrie.
-Inca un atu pentru ea,mai ales daca iti va calca pe urme in ceea ce priveste diplomatia.Azura,noi avem o traditie aici.Toti cei care vin din afara planetei trebuie sa se imbrace cu hainele noastre traditionale,sa nu se deosebeasca practic de unul dintre noi.Iti vom arata unele dintre obiceiurile noastre si daca stai suficient de mult,vei apuca si Festivitatea celor doua luni.
-Nimic nu mi-ar face placere mai mult,zambi ea.
-Perfect,te voi lasa atunci pe mana acestor minunate femei.Nu vei putea sa comunici cu sotia mea,pentru ca a facut juramant de tacere in cinstea Zeitei-Mama,nu a primit inca prima dezlegare.Monia,sotia mea,este marea Preoteasa a templului albastru,iar Namana,fiica mea,va fi succesoarea ei.
Femeia din spatele lui se apropie timid de ea,tinand-o de mana pe cealalta,ce parea de varsta Azurei.Azura o saluta in stilul vechi,iar ea se inclina, fiica ei ii zambi,dezvaluind niste dinti de un alb orbitor.Cele doua semanau asa de mult,incat ai fi putut lesne sa le confunzi cu doua surori.
-Draga mea,ne vedem la cina,ii zise Enuk.
Azura se uita spre cele doua femei,care o asteptau.Le urma in tacere pe holul pavat cu marmura albastra,privindu-l cu coada ochiului pe Enuk care se indrepta cu Tao spre biblioteca.
Preoteasa schimba niste gesturi cu fiica ei,iar aceasta incuviinta.
Cele doua schimbara o privire fugara,dupa care se despartira.
-Mama te roaga sa o scuzi,dar trebuie sa se ocupe de cina,ii sopti Namana,privind-o cu ochii ei negri migdalati.
-Dar nu e nici o problema,nu vreau sa o retin din indatoririle ei.
-Avem pregatita o camera pentru tine.E foarte bine pozitionata,de aici vei putea vedea lumina celor doi frati,atunci cand vor rasari.
-Lumina celor doi frati?
-Lumina celor doi sateliti,zambi Namana si deschise usa.
Azura observa ca usile din interiorul casei nu se glisau ci erai nevoit sa le deschizi,asa cum avea si ea in biblioteca de acasa.Stilul casei era unul simplu,traditional,fara prea multe zorzoane.Marmura se gasea peste tot,la fel si o gramada de blanuri.Imbracamintea era de asemeni simpla,doar panzeturi fine cu ceva broderie la maneci.Simplitatea se pare ca predomina in aceasta casa,poate din cauza ca orasul fusese construit ca si colonie miniera,iar accentul nu se pusese pe arhitectura,ci pe functionalitate.Observa in camera ei si un replicator,mascat intr-o firida.Fereastra era mare si cu ancadramente din lemn negru.Namana deschise un dulap si scoase din el mai multe haine.
-Asa arata imbracamintea noastra,poate o sa gasesc ceva sa se potriveasca cu tonul pielii tale,sopti fata si se apuca sa caute prin mormanul de panzeturi.Totodata scoase de acolo mai multe perechi de sandale,cu multe cureluse,si decorate cu pietre.
-Asta cred ca e perfecta pentru tine.
Azura privi cu ochi mari rochia lunga din panza albastruie ce imita conturul corpului, avea o cingatoare lata din piele si maneci largi,decorate cu fir de argint.Langa,Namana tranti o pereche de sandale care se intindeau pana la genuchi,intr-un manunchi de cureluse. Mai scoase dintr-o cutie si niste bijuterii,apoi se aseza pe pat langa Azura,care mangaia toate hainele cu gesturi fascinate.
-Ce e aceasta Namana,unde se pune?
Si lua in mana o piatra violet,care nu putea fi purtata nici ca inel,dar nici pe un colier.
-Este o bijuterie traditionala si se poarta intre sprancene,chiar intre ochi.Culoarea difera in functie de energia ta.A ta este una albastra,asa ca o sa caut una turcoaz pentru tine.
Fata cu plete lungi cauta cu gesturi lente prin cutie si gasi o piatra ovala,de un turcoaz pal.Se uita la Azura atenta,apoi ii aseza piatra intre sprancene si o apasa puternic.Piatra incepu sa straluceasca si se lipi de fruntea ei.Zambi.De ce oare toti ii numeau pe Mooa salbatici?Ei i se pareau chiar sofisticati.
-Acum lasa-ma sa iti aranjez parul.
Azura se aseza pe scaun,in fata unei oglinzi mari de cristal si isi privi piatra aflata pe locul Ajnei.Fata incepu sa ii impleteasca o parte din par,iar cealalta i-o lasa sa atarne pe umeri.Gesturile ei o faceau sa fie somnoroasa.Inchise ochii pe jumatate,simtindu-se ciudat de obosita.
-E ceva normal,nu te ingrijora,sopti Namana de parca ii citise gandurile.Va dura putin pana o sa te obisnuiesti cu aerul de aici.Te las sa te imbraci,iar cand vei fi gata te rog apasa pe acest buton,ii indica ea butonul mascat de langa oglinda.
-Multumesc,sopti ea si isi admira impletitura.
Fata cu pielea maslinie iesi cu pasi usori,inchizand usa grea in urma ei.Camera capatase o lumina galbuie,iar pe fereastra putea zari ceva licar de stele.Remarca ca locuinta lui Tao nu se afla in mijlocul orasului,ba era chiar la periferie iar pana la iesire nu erau mai mult de 500 de metri.Strazile erau pavate cu piatra cenusie,gradini nu existau din cauza vegetatiei foarte sarace.Se intreba unde se aflau oare plantatiile de cactusi negri,din care se obtinea delicioasa ekolina.Ei cultivau doar o subspecie a ei,dar Enuk o asigura ca gustul era la fel de bun,daca nu cumva si mai bun decat gustul obisnuit.Se apropie de pat si isi dadu jos costumul,dezvelindu-si pielea albastruie si sensibila,apoi se indrepta spre o incapere mai mica luminata discret,unde vazu cada din marmura plina cu apa.Isi stranse parul ca sa nu i se ude,si se baga pana la gat in apa.Era calda,probabil era incalzita cumva prin pardoseala,pentru ca nu vazu nici un dispozitiv anume pentru asta.Gasi niste sare de mare pe marginea cazii, intr-un bol negru si o arunca in apa.Sarea straluci apoi se topi si raspandi o aroma de mosc.Era tot ce avea nevoie ca pielea sa i se revigoreze.Dupa vreo jumatate de ora de motaiala se gandi totusi sa iasa,pentru ca altfel risca sa adoarma.Isi simtea genele grele,muschii ii erau relaxati la maxim,iar pasii ii erau ceva mai grei.Se gandi ca se va obisnui in cele din urma,si se sili sa se ridice.Se indrepta spre uscator,apoi isi dadu drumul la par,incercand sa nu strice impletitura.Imbraca rochia lunga si se incalta cu sandalele,dupa ce-si batu capul putin manevrand curelusele incrucisate.Se privi in oglinda mare si se gandi ca nu ii statea deloc rau.Daca nu ar fi fost pielea ei de alta nuanta si fireste ochii de alta culoare,ar fi putut trece drept un membru al populatiei Mooa.Se intinse pe pat,privind la cerul care incepea sa se intunece.Zari cei doi sateliti emanand o lumina palida.Pe drept li se spunea cei doi frati,ca aveau aparent aceeasi marime,desi se aflau la distante diferite de Enike.Fara sa realizeze cand,cazu intr-un somn greu,de parca o lovise ceva in moalele capului.Se trezi simtind o unda telepatica.
"-Azura draga mea,nu vii si tu la cina?"
Tresari si se ridica din pat.Cum putuse sa adoarma in asa hal...
-"Tata,nu stiu ce m-a apucat...Am adormit.
-Nu te preocupa,este normal pentru prima ta zi.Namana o sa vina sa te conduca spre sala mare.
-Bine,Tata."

Nici nu sfarsi bine de zis si usa de deschise iar in cadrul ei aparu fiica lui Tao.
-Vino,ii spuse cu aceeasi voce soptita.Toata lumea e la masa,iar fratele meu e chiar foarte curios sa te cunoasca,zambi ea.
-Fratele tau?
-Da,acum s-a intors de la Templu.Nu pierde niciodata cina,este momentul de reunire cu familia,la sfarsitul unei zile.
Fata cu ochii azurii nu se simtea prea in largul ei.De cate ori venea vorba de cunoasterea altor si altor oameni straini,se simtea cam stingherita.Dar familia lui Tao parea foarte indatoritoare si draguta,deci nu avea de ce sa-si faca prea mari griji.
Cele doua fete se apropiara de sala mare,si cand intrara Azura avu surpriza sa constate ca cina se lua ...de pe podea.O masa lunga si neagra se afla aproape de pardoseala iar ceilalti stateau tolaniti pe niste banchete aflate de-a lungul ei.In capul mesei statea Tao,pe niste perne brodate,in stanga lui era Enuk,iar in dreapta se afla fiul lui,Tanir.Cand le zari intrand,acesta arunca o privire scrutatoare Azurei,iar ea il infrunta.Se uita fix la el nevrand sa cedeze,iar el isi muta privirea asupra pietrei aflate intre ochii ei,dupa care incepu iar sa ii priveasca fata cu atentie.Nu ar fi putut spune daca parea fascinat sau intrigat,sau amandoua.
Namana ii indica locul de langa Enuk,iar ea se aseza cu grija,gandindu-se ce ar crede ceilalti daca ar cadea de pe bancheta.Spre surprinderea ei locul era destul de sigur.
-Te rog sa il ierti pe fiul meu.Tanir nu este obisnuit sa avem vizite prea des asa ca isi cerceteaza oaspetii cu mare atentie,rase el si se uita complice la Enuk.
-Sper ca privirile mele nu au adus nici o neplacere,auzi ea un glas sonor.
-Nicidecum,ii zise ea cu acelasi ton in voce,nevrand sa para ezitanta.
-Ia te uita ce bine o prind pe Azura hainele traditionale,comenta Tao.Ai putea jura ca este una de-a noastra.
Enuk zambi.
Se apuca sa manance,in vreme ce Tao se incinse la discutii cu tatal ei.Tanir abia se atinse de mancare,parand ca centrul preocuparilor sale era altul. Ii privi cu atentie detaliile de pe haine,ca si cand nu ar fi fost familiarizat cu ele.La randul ei,ii privi tunica din panza lunga si colierul cu piatra la fel de neagra ce il purta agatat la gat.I se intrezarea pe sub panza pieptul vanjos,iar lipsa manecilor ii evidentia bratele puternice.Tanir o privea direct,fara sa incerce macar sa se fereasca,iar ochii i se oprira asupra buzelor.Azura lua pocalul din fata ei si sorbi din el,incercand sa ascunda obiectul interesului lui.In acelasi timp ii privi piatra verzuie ce ii stralucea in frunte si bratara de argint ce ii inconjura bratul drept,in partea de sus.Era silita sa recunoasca ca acest aer intunecat al lui i se potrivea de minune.I se parea ca prin el tocmai primise o mostra din latura salbatica a planetei Enike.
-Tanir,am sa te rog sa te ocupi in aceasta seara de Azura,sa nu cumva sa se plictiseasca la noi.Azura,ai vazut vreodata un Irogon?
-Nu am vazut,dar am citit despre ei si mi se par fascinanti.
-E drept,nu aveai cum sa vezi,pentru ca specia asta de armasari e foarte rara.Am calatorit mult si am dat multe cristale ca sa pot sa aduc cativa dintre ei pe Enike,si nici asa nu ma bucur prea des de ei,ca zburda nestingheriti prin desert.Vin in oras doar cand li se face sete,rase el.
-Sunt niste fiinte uimitoare,adauga Tanir.Daca o sa iti permita sa ii calaresti,o sa te duca ca vantul si ca gandul prin nisipurile desertului.
-Abia astept sa am o astfel de experienta.
-O sa il chem pe al meu,ii zise el.Asa o sa te poti familiariza cu specia lor.
Noaptea incepuse sa se lase incet incet si lumina celor doi astri capatase putere.
-Azura,daca nu esti prea obosita draga,te las in compania lui Tanir.Eu am ceva lucruri de discutat,de pus planeta la cale,stii tu.
-Nu tata,nu sunt obosita deloc,se grabi ea sa adauge fiind nerabdatoare sa iasa in afara orasului.
Cele doua femei se ridicara si Azura le urma exemplul.Abia apoi se ridicara si barbatii.

Peste zece minute,Azura mergea agale cu Tanir,parasind complexul de cladiri scunde.Nisipul incepuse sa scrasneasca sub talpile ei,pentru ca aici nu se mai afla pavajul de piatra.Vazu desertul cum se intinde in fata ei,un desert stancos,iar ceva mai departe se intrezareau dunele rosiatice.Barbatul nu spusese nimic de cand parasira locuinta,iar ea nu stia prea bine ce ar fi trebuit sa zica.Se gandi totusi sa rupa tacerea.
-Deci Tanir,cu ce te ocupi?
El se uita brusc la ea,si o sageta cu ochii negri migdalati.
-In principal ma ocup de buna functionare a Piramidei,pentru ca dupa ce tata se va retrage,mie imi va reveni aceasta sarcina.De asemenea ma ocup cu exportul de cristale (desigur,din teritoriile care sunt deja exploatate).As vrea sa ne mai extindem,dar tata nu este de acord sa ii acorde Guvernatorului Ennius mai mult decat i-a acordat deja,si dupa cum stii aceste teritorii ne apartin din stramosi.
-Da,am citit multe despre cultura voastra,mi se pare asa de interesanta...
-Chiar?se opri el din mers.
Vantul incepuse sa adie usor.Pletele ei se alintau in aerul care incepuse sa se racoreasca treptat.Auzi niste zgomote ciudate,asemanatoare clopotelor,care pareau ca vin din cealalta parte a orasului.
-Ceremonia de seara de la templu,sopti el. Curand se va tine ceremonia anuala de aici din Alione,pentru alegerea perechilor,la marele Festival.Priveste,cat de frumos se vad acum...
Azura privi acolo unde ii indicase el,la astrii ingemanati.
-Ce presupune aceasta ceremonie a perechilor?
-La templu se va organiza un anumit ritual desfasurat de marea Preoteasa,adica de mama mea dupa cum stii,care va fi asistata de celelalte femei.Pe parcursul ritualului ele o vor initia pe urmatoarea fata aleasa pentru acest an,care li se va alatura la templu.
-Exista anumite criterii pentru cea aleasa?
-Trebuie doar sa aiba varsta potrivita pentru initiere.Sunt zece fete care au ajuns la varsta aceasta,vor fi alese dintre ele cateva pentru ceremonie,de obicei cinci, iar din ele doar una va fi initiata.
-Si dupa aceea?
-Dupa aceea va incepe dansul si atunci se vor alege perechile.Barbatii isi vor alege fata pe care o plac si isi vor petrece acea noapte impreuna.
-Dar daca ea nu il place,de exemplu?
El zambi.
-Ei se inteleg inainte de ceremonie.Se prefac ca nu stiu,de dragul traditiei.
-Exista si barbati care nu au o aleasa de exemplu?
-Numarul de femei este egal cu cel al barbatilor,deci nu va fi dezechilibru,fiecare va avea pe cineva in final.Nu este nevoie sa te mai vezi cu el sau ea si a doua zi,e suficient doar pentru acea seara.
-Interesanta traditie,zambi ea.
-Da,desi e acelasi lucru ca in fiecare an,fetele asteapta cu nerabdare sa vada care va fi aleasa.Tu,fiindca trebuie sa respecti traditiile noastre pana stai aici,vei participa de asemeni la ceremonie.
Azura se opri brusc din mers.
-Stai,stai putin...Cum adica sa particip?Nu sunt pregatita pentru asa ceva.
-Stai linistita,e doar o traditie... Vei fi in siguranta,rase el pierzandu-si putin din aerul intunecat.
Se oprira in fata unei stanci si atunci el fluiera.Se auzi un nechezat undeva in departare si un zgomot prin nisipurile misterioase.
Fata facu ochii mari si privi frumosul Irogon.Tanir ii mangaie coama din par negru si lung,apoi il incaleca.Ii intinse mana fetei.
-Dar,dar...nu e obisnuit cu mine.Nu voi lua o tranta?se prefacu ea speriata.
-E obisnuit cu mine si e destul,hai...Urca.
Ii intinse bratele si o salta ca pe un fulg,apoi o puse in fata lui.Armasarul o lua la trap usor.Azura il invidia pe Tanir pentru echilibrul pe care il avea,parea ca este lipit de animal si nu-si facea nici o grija ca ar putea sa cada.Parul lui lung si negru se amesteca cu coama Irogonului,in vreme ce vantul se intensifica.
Barbatul o atrase mai aproape de el.Azura ii simti pieptul tare si mirosul discret de mosc.El isi lipi fata de obrazul ei si continua sa priveasca inainte,indemnand Irogonul sa mearga mai repede.Ar fi vrut sa ii spuna sa mai incetineasca,dar nu voia sa para fricoasa.Dupa ceva timp,orasul cenusiu abia se mai zarea.Tanir descaleca,apoi o trase si pe ea jos,cu aceeasi usurinta.
-Priveste.
Vazu in departare o lumina palida,un contur al unei constructii si ingusta ochii.Marea Piramida!
-Arata bine chiar si de aici,sopti ea.
-Maine o sa ai ocazia sa o vizitezi.Te pot lua de dimineata daca doresti.
-Mi-ar face placere,dar va trebui sa amanam pe mai tarziu.Am un...prieten care va sosi maine si ne vom petrece cea mai mare parte a timpului impreuna.
-Inteleg,ii zise el pe un ton scazut.Nu as vrea sa intervin intre tine si Alesul tau.
-Nu,nu e Alesul meu...ezita ea.Este doar prima mea legatura,nu mi-am intalnit inca...
-Sufletul-pereche,zambi el parand mai usurat.
-Ar trebui sa ne intoarcem.
Isi stranse bratele.
-Da,observ ca ti s-a facut frig.Probabil ca esti obosita din cauza atmosferei de la noi,ai nevoie de un somn bun acum.
Isi chema iar Irogonul si il mangaie iar el fornai.O ajuta sa se urce,si se aseza din nou in spatele ei.Temperatura scazuse brusc.
Azura se simtea deja cucerita de nisipurile rosii,desi era aici doar de cateva ore.O conduse spre casa,in vreme ce armasarul se intoarse in galop spre stancile din departare.
-Sa ai o noapte buna,se inclina el cand ajunsera pe coridor.
-Si tu la fel,Tanir.
Porni cu pasi obositi spre camera ei,iar barbatul in partea opusa.Inainte de a deschide usa,simti o unda in spatele ei dar nu se intoarse.Era vlaguita,dar nu voia inca sa adoarma.Se simtea plina de senzatii nemaincercate,ceva o atragea irezistibil cand se uita spre desert,ar fi vrut sa alerge spre el fara sa se mai uite in urma,sa i se piarda pasii,sa nu mai stie nimeni...
Se trezi in miezul noptii,transpirata si agitata.Ce vis ciudat...Desertul,ea si ce era acel vortex oare?Aparuse din neant si se simtea absorbita de el,nu se putea impotrivi.Isi mangaie faldurile camasii lungi si albe,iar apoi privi pe fereastra.
Cele doua luni straluceau puternic,iar ceva mai departe isi zari draga planeta albastruie:Merkana.