luni, 14 iulie 2014

CAPITOLUL 36-Zbor de Pegas



Azura se trezi usor,cu genele clipind si bratele stravezii intinse delicat pe patul mare si confortabil.Inca mai zambea,la amintirea calatoriilor ei nocturne pe alte taramuri.Isi aminti vag chipul barbatului,doar ochii negrii-albastrui care o strapungeau,acea culoare de ochi care nu o mai vazuse nicaieri.Nu conta chipul prea mult,pentru ca iubirea ce venea dinspre el era covarsitoare.
Ar fi dorit sa il simta mai aproape,sa se materializeze si in realitatea ei de acum,sa il poate strange in brate.Nu avea idee de unde ii venise aceasta stare debordanta,care o facea sa-si doreasca valuri de iubire romantica,dar se lasa in voia ei si ii facea placere.
Dupa o baie rapida si dupa ce se schimba intr-un costum albastru,usor ca un fulg si foarte elastic,bau ganditoare un cocktail de fructe,privind la TEX cum strangea masa.Spera sa apuce sa il vada pe tatal ei inainte sa plece in sistemul Utto.
Kris intra in bucatarie cu parul lui vesnic ciufulit si insfaca vreo doua fructe,pe unul il prinse intre dinti,prostindu-se,iar cu celalalt se juca,aruncandu-l in aer si prinzandu-l cu dexteritate.
-Unde e mama,Kris?
Acesta o privi mirat si scoase dintre dinti fructul,ca sa ii poata raspunde.Azura il privi cu ingaduinta.
-Unde sa fie?E la centru,se apropie sezonul de nasteri,sa vezi nebunie generala.De ce nu te duci si tu sa o ajuti?
-O sa-mi fac timp mai incolo,deocamdata plec intr-o mini excursie si ma intorc spre seara,am doua bilete la rezervatie.
-Pentru Utto?facu Kris ochii mari.Dar cine ti-a dat tie pe mana niste bilete asa de valoroase?
Azura se incrunta usor,prefacandu-se ca e ofensata.
-Le-am castigat la cursele de cai.
Fratele blond izbucni in ras.
-Avea dreptate bunica,tu trebuia sa fii baiat.
-Haha,ce amuzant esti Kris.E mai bine decat sa fii o fetita deghizata care culege flori si le pune in par,cand nu o vede nimeni.
-Sper ca nu te referi la mine...se uita el urat.
-La tine?Nicidecum...
-E bine atunci.
Kris parasi bucataria,dar nu inainte ca Azura sa ii trimita mental o imagine a unui Kris imbracat intr-o rochie lunga,albastra,prinzandu-si delicat doua orhidee dupa ureche.
Fructul de parre lua directia capului Azurei,dar ea il prinse din zbor si il arunca spre TEX.Impasibil la conflictele fraterne,acesta lua fructul si il baga in dezintegrator.


Putin mai tarziu,nava decola brazdand aerul,pornind spre iesirea din sistemul Aureka.Azura tasta coordonatele si dadu zoom pe imaginea unei planete verzui,ce sclipea ca un smarald.
Langa ea,Andras privea absent hubloul din fata,privindu-si geamana cu coada ochiului.Asa cum bine stia,acesta era modul in care Andras cerea atentie,dar nu se lasa prinsa in capcana.
Sistemul Utto,aflat la 50 de ani lumina de Merkana,era compus din doua planete desertice,distruse de activitatea prea intensa a soarelui lor,cu milioane de ani in urma.Singura care ramasese neatinsa era cea de-a treia,aflata la distanta considerabila de cele doua,dar plasata in asa fel incat scapase de parjolire.Temperatura pe Utto era totusi putin mai ridicata,dar suportabila, iar padurile verzi se intindeau cat vedeai cu ochii,constituind uriasa rezervatie,cu zeci de mii de specii de fluturi si frumosii cai cu aripi- Pegasienii.
Azura ateriza pe un campie cu iarba verde si grasa,privind incantata bogatia naturii.Aici nu vedea marmura sau mozaicuri,dar totul parea un frumos mozaic natural,impletirea de frunze si flori era minunata.Cerul pe Otto era violaceu,iar lumina aceasta palida si sensibila invaluia muntii din departare ca un halou,ce se transforma intr-o ceata sclipitoare la apus.
Cei doi iesira din nava si pornira prin vegetatia deasa,inspirand aerul parfumat de mii si mii de specii de flori.Peisajul salbatic si totusi minunat colorat ii amintea Azurei de povestile spuse de bunica Almena,pe vremea cand locuia pe Enoa.
Mereu isi dorise sa viziteze planeta-rezervatie.
-Priveste Andras,ce culori delicate...se extazie ea mangaind o floare cu petale uriase,rozalii.
Andras parea tot abatut dar zambi,ascunzandu-si simtirile.
Artistul din ea cerea mai mult si mai mult,asa ca se indrepta cu pasi repezi pe colina din apropiere,aflata la intrarea in rezervatie.Acolo o casa scunda din piatra alba,statea pitita printre copacii inalti.
-Trebuie sa vorbim cu Gardianul Andras,sa ii aratam biletele.
Andras ramase patruns,privind un fluture mare cum i se aseaza pe umar,uimindu-l cu delicatele nuante pastelate de pe aripi.
Azura zambi.
-Vino,Andras...
Din locuinta iesi un barbat de aproximativ 40 de ani,cu o alura demna,cu hainele mulate pe langa corp si o expresie foarte hotarata pe chip.Fata se mira,pentru ca si-l inchipuia mai bland.
-Voi sunteti castigatorii cursei?intreba el fara nici o introducere.
-Noi suntem,zise ea mai ezitant si ii intinse biletele.
Barbatul le lua si le inspecta,fara sa se grabeasca,apoi ii privi de sus pana jos pe cei doi,ca si cand ii cantarea cate parale fac.Scoase din buzunar doua bratari si le intinse fetei.
-Cu acestea va veti ghida prin rezervatie,functioneaza asemeni unei busole.Apasati pe sectorul dorit si veti primi indicatii holografice.
-Multumim,zise Andras.
-Sper ca sunteti constienti ca intrati intr-un loc greu accesibil.Trebuie sa protejam rezervatia de intrusi si de vibratiile negative,care i-ar putea distruge echilibrul.Nu oricui ii este permis sa ajunga sa vada raritati precum Pegasieni.Sper ca va veti comporta civilizat,nu veti rupe nici o frunza sau floare si nici nu veti incaleca caii,lucru strict interzis.Daca uitati asta,in acel minut vin si va scot afara.Pegasienii nu sunt pentru calarit,decat daca ei isi doresc asta.Insa lucrul asta nu s-a intamplat pana acum.
-Sunt fiinte extraordinare,se pronunta fata.La fel ca si Inogorii,ei isi aleg calaretul,in functie de vibratia detinuta.
-Asa este,spuse Gardianul,parand ca s-a mai imblanzit putin.Daca aveti dificultati,apasati butonul rosu si o sa vin sa va ghidez.Aveti doua ore.
Andras inclina din cap in semn de aprobare iar barbatul apasa un buton al dispozitivului pe care il tinea in mana.Azura vazu cu mare mirare cum copacii din fata lor se topesc,demascand o intrare de aproximativ trei metri inaltime si patru metri latime,ce dezvaluia un drum stacojiu.
-Este o holograma,explica el,care sa mascheze intrarea.Nimeni nu o poate dezactiva in afara de mine,este pazita de un camp de forta.Daca incerci sa patrunzi in rezervatie fara aprobare,te prajesti,e toata inconjurata de acest camp.
Cei doi pornira cu mare avant spre intrare,iar dupa ce patrunsera pe drumul galbui,Azura privi in urma,dar nu-l mai zari pe Gardian,nici locuinta acestuia si nici colinele,doar copaci in urma ei.
-E ingenios acest sistem,nimeni nu-si poate da seama unde va fi intrarea,mai ales daca o schimba in permanenta.Asa intrusii sunt tinuti la distanta.
Azura isi privi prietenul cu mai luare-aminte,vazand abia acum ca avea ceva ce se chinuia sa ascunda,luand masca nepasatorului.
Se opri.Andras ridica mirat capul.
-De ce ne-am oprit?
-Ce se intampla cu tine?Te simt framantat.E din cauza ca nu te-ai acomodat dupa Initiere sau este altceva?
-Sunt in regula Azura,hai sa mergem.
Fata nu insista,stiind ca la momentul oportun isi va deschide inima.
Munti stancosi ii rapira privirea,nu-si mai putea lua ochii de la desenul lor si de la padurea din jurul ei.Frunzele bateau in verde,dar pe alocuri erau si albastrui si aramii,erau atat de curate si de perfecte,incat pareau o creatie artificiala.Atinse o floare mare,cu petale galbene si aceasta se restranse pe data,transformandu-se in boboc.
-Cat de frumos este acest loc,Andras...sopti ea vrajita.
Cizmele lor usoare striveau usor pietrisul de sub talpi si se luara dupa susurul unui rau,ce se auzea in directia copacilor din fata lor,cu ramuri unduitoare.Dupa cateva minute,vegetatia se rari si cei doi se trezira in fata unui rau zglobiu,care se intindea pe o distanta mare,desi nu era foarte adanc.
Cantecul insectelor era ametitor,si plantele de langa rau se clatinau usor,parand ca au o viata a lor,vegetala dar dinamica.
Un stol de pasari albe,cu pene lungi ca un abur,se starni deasupra lor si zbura peste rau,spre munte.Ochii fetei priveau cu atentie detaliile,fara sa mai spuna un cuvant.Se oprira pe malul apei,privind la muntele din departare.
-Acum va trebui sa il traversam,daca vrem sa ajungem in poiana de acolo.Este un punct important pe harta,cred ca acolo se afla Pegasienii,zise barbatul brunet.
Azura pasi in rau cu incredere,privind mereu in fata,iar Andras spre bratara prinsa de incheietura mainii.Aerul era saturat de mirosuri nemaisimtite,unele mai intepatoare,altele mai suave.Dupa aproximativ 30 de minute de mers,cei doi ajunsera din nou pe pietrisul alb ce parea inconjurat de o ceata usoara.
Dupa ce intrara in padurea deasa,cerul aproape se pierdu din cauza corolei copacilor,care acopereau zona ca un baldachin maiestuos.
Iarba deasa le provoca dificultati,dar cei doi grabeau pasul,ca sa nu piarda nici unul din minutele pretioase pe care le aveau la dispozitie.Florile aramii si aurii alcatuiau un covor cu sclipiri de lumina aurie,calda,ce contrasta cu ramurile verzui ale copacilor.
In poiana din fata lor,zarira doi Pegasieni pascand linistiti.
Fata se opri privindu-i cu fascinatie,iar un fluture i se opri pe umar.Ea se uita la desenele fanteziste de pe aripile lui si el ii transmise o imagine:se vedea pe ea calare pe unul din cei doi cai albi,ce stateau linistiti in poiana.
-Nu,nu pot sa fac asta,sopti Azura.
Fluturele se inalta in aer si i se mai alaturara cateva zeci,care zburau spre poiana ca intr-o invitatie subtila.Fata ii urma cu repeziciune,iar in urma ei pasi Andras,care nu ii scapa nici o miscare.
Se oprira la cativa metri de Pegasieni,privindu-le aripile prelungi si albe,care le stateau acum stranse pe langa corp.Cele doua fiinte simtira de indata intentiile vizitatorilor,se oprira din pascut si isi desfacura aripile,ca si cand ii invitau sa ii priveasca mai bine.Andras zambi incantat.
-Azura,ce ar fi daca le-am cere voie sa ii calarim?
-Sti ca este interzis Andras,ne-ar zbura din rezervatie,zise ea pe un ton scazut,temandu-se sa nu sperie animalele.
-Incearca sa vorbesti cu ei,cine stie,poate o sa-ti raspunda...Eu nu posed acest talent.Am invatat sa supun animalele,nu sa le conving.
Fata se apropie cu precautie de cel din stanga,cu pasi usori,parandu-i rau ca trebuie sa calce peste frumoasele flori albastre si rozalii.Intinse mana si il mangaie pe gat pe frumosul animal,care se lasa sedus.Se lipi de el,asa cum facuse cu Inogorul ei de pe Enike,si ii transmise intentia,folosindu-se de darul pe care il capatase recent.Nu stia daca reusise,dar Pegasianul incepuse sa fornaie si sa dea din copite de nerabdare,intinzand aripile.
Fata ii arunca o privire victorioasa lui Andras.
-Spune ca putem sa ii incalecam...Haide,curaj...
Barbatul se apropie de celalalt animal si ii atinse una din aripi.Acesta si le deschise larg si isi pleca capul sub mainile lui.
Dupa ce il mangaie cateva minute,se urca pe el si se prinse bine cu mainile de spatele lui.Azura incepuse deja sa calareasca la pas,apoi undele ei mentale se aliniara cu ale magnificului animal.
Mai apuca sa scoata un sunet de surprindere,in vreme ce Pegasianul se inalta in aer si incepu sa zboare cu viteza pe deasupra padurii.Andras o urma la randul lui,si un stol mare de pasari albastre cu ciocuri aurii incepura ii urmara pe cerul violaceu.

Azura cobora incantata pe stanca privind la golul ce se casca sub ea.O cascada lunga se varsa cateva sute de metri mai jos,spargandu-se in raul ce se intrezarea prin ceata si spuma.Locul era cum nu se poate mai superb,se simtea acum si mai aproape de munte iar aerul era si mai puternic,incat o ameteala usoara o clatina.
Susurul raului se pierdea sub zgomotul puternic al cascadei.Privi la padurea ramasa in urma.Cei doi Pegasieni isi luara zborul,lasandu-i pe stanca inalta de sute de metri.Colinele se vedeau undeva jos.
-Sunt curios Azura,cum vom mai ajunge acum jos la padure,ca sa ne putem intoarce,zise el fluturandu-si parul.
Ea ii zambi.
-Nu exista decat o cale de acces,Andras.Ne dam drumul in cascada si ajungem jos,la rau.
-Te-a lovit cam tare la cap soarele astazi,corect?Nu stim ce ne asteapta acolo jos,eu nu vad decat ceata.Poate fi teren accidentat.
-Sa nu-mi spui cumva ca viteazul Andras simte fiorii temerilor pe spate,zambi ea,cu ochii insetati de lumina violet.
-Frica?Nu exista asa ceva.Nu de mine imi fac griji,ci de tine.
-Shhhh,taci,tulburi zgomotul naturii.
Privi imbatata peisajul ce i se desfasura in fata,se aseza jos si inchise ochii,parand ca mediteaza.Andras se aseza langa,privindu-si cu mirare geamana.
-Esti bine?sopti el.
-Nu am fost niciodata mai bine.Comunic cu ea,Andras.
-Cu cine comunici?intreba el mirat.
Ea zambi cu ochii intredeschisi,ca in transa.
-Cu natura...Florile,padurea,copacii,insectele,pasarile,cascada...Toate imi spun povestea lor,de la inceputuri...De cand au fost muguri si boboci,de cand cascada a aparut din ceata,de cand Pegasienii au luat nastere si si-au desfacut aripile pentru prima oara...Nu auzi,Andras?Formele si culorile ma imbata,au atatea mesaje pentru mine...Trebuie doar sa stii sa le asculti...
Fata se prabusi pe spate,si incepu sa rada.
-Azura,nu esti bine deloc...Nu ai cumva dureri de cap?Poate soarele de aici nu-ti face deloc bine.
Ea ii prinse mana ce ardea ca si cand avea fierbinteala.
-Inchide ochii,Andras...
Imagini fulgeratoare incepura sa i se perinde prin fata.Erau atat de multe si de complexe,incat se prabusi alaturi de ea.Fata ii transmitea povestile fara incetare,nici unul nu-si dorea sa mai paraseasca stanca.Barbatul ii stranse mana si parul lui negru incepu sa sclipeasca sub primele umbre colorate ale apusului.

Azura privi cu atentie ceasul lipit de incheietura.
-Mai este mai putin de o ora pana la asfintit,si abia am parcurs o treime din padure.Sa ne grabim,Andras,vreau sa vad si mai multe lucruri.Este minunat acest loc,cata armonie domneste aici.Cred ca este un loc excelent sa te reincarci.
Andras inca o privea buimac.
-Ai primit un dar nemaipomenit.Sa poti comunica cu tot regnul animal si vegetal,nu e ceva de trecut cu vederea.Abia am facut fata la ceea ce mi-ai trimis,aveam impresia ca imi arde capul si undele erau mai mult decat pot suporta.
-Imi pare rau daca ti-am creat disconfort,inca nu am invatat sa-mi stapanesc darul,sopti ea.
-Ma bucur ca ai impartasit cu mine.
Fata cu ochii albastri isi privi geamanul.Acesta parea incantat,i se spulberase aerul nepasator de mai devreme.
-Draga mea floare,voiam sa-ti spun ce am visat azi-noapte,cred ca era flacara mea,perechea mea spirituala ce m-a vizitat in somn.Sufletele noastre s-au intalnit pentru prima oara.
-Chiar?ridica ea capul.
-Chiar.Nu-mi pot aminti decat ochii ei,erau foarte asemanatori cu ai tai,parca erau si putin taiosi,ca atunci cand te infurii tu pe mine.
-Ce "norocos"esti sa semene flacara ta cu mine,Andras.O sa-ti faca zile grele daca seamana si la temperament.
-Am o banuiala destul de mare ca va semana,sau mai bine zis o frica mare,draga surioara.
-Ce ghinion pe tine,dragule.Daca intampini dificultati,sti unde ma gasesti,te pot invata cateva ponturi.
-Nu vreau sa vin la tine sa cer sfaturi de cum sa ma descurc cu perechea mea,ii zise el nitel intepat.
Oare de ce nu pricepea ce incerca sa ii transmita?
Fata zambi,apoi ascunse unda.Ii veni in mintea visul de dimineata,ochii barbatului care o urmareau.Nu dorea sa stie el aceste detalii si le ascunse cu grija sub un alt gand,legat de padure si cascada.La randul lui,Andras bloca imaginea pe care dorea sa i-o transmita de cateva ore.Nu putea sa ii spuna ca femeia cu ochii albastri din visul lui era ea.

Tipetele de entuziasm ale celor doi umpleau aerul,pe masura ce coborau in viteza mare pe langa cascada.Aerul vibra puternic si ceata se aduna dedesubtul lor,in rotocoale albe si albastre.
Strigatele lor pline de adrenalina iscara cateva stoluri de pasari.Mai multi fluturi cu aripi de peste un metru incepura sa se adune langa rau,acolo unde urmau ei sa ajunga.
Fata se concentra si incepu sa leviteze la doi metri inainte de a atinge apa raului.Andras insa se duse ca un glont in apa lui,si se pierdu,fiind derutat de aripile fluturelui urias se aparuse in fata lui.
Raul era mai adanc aici si mai involburat,iar zgomotul lui acoperea sunetul insectelor si bataile de aripi ce se auzeau de la herghelia de Pegasieni ce se adapa din apa cristalina.
-Andras,unde esti?striga fata ingrijorata,observand ca acesta disparuse.Incerca sa vada ceva prin ceata adunata deasupra raului si incepu sa leviteze,survoland incet zona.Pesti de diferite culori inotau zglobiu in apa transparenta,atat de transparenta incat orice pietricica si fiecare fir de muschi se zarea atunci cand ceata se rarefia.Cativa nori se adunara deasupra zonei si atmosfera se simtea incarcata de umezeala si electricitate.
-Andras!
Azura se panica,vazand ca trecusera cinci minute si cu toate astea nu il zarise iesind din rau.Survola din nou zona,dar ceata o impiedica sa vada si altceva.Simti o mana ferma cum o prinde de picior si cazu in apa ca un bolovan,surprinsa.
Iesi din apa,scuturand din cap si isi feri parul de pe ochi.
-Te bat de te usuc....ridica ea tonul,privind la geamanul ce inota alaturi de ea.
Acesta isi dadu capul pe spate si incepu sa rada.
-Spune drept,a fost o farsa reusita,cat pe ce sa ma dai disparut.
Azura se infurie.
-Nu este deloc amuzant,Andras!Am crezut ca ai patit ceva!
Inota rapid spre mal,cu barbatul in urma ei.
-Azura,stai,nu te supara...Nu pleca,stai...A fost o gluma proasta,bine?Nu am crezut ca o sa te sperii.
Ea se opri in fata lui,respirand mai greu din cauza efortului.
Ceata si luminile asfintitului ii dadeau acestuia o aura de basm.Ii privi bratele vanjoase si parul lui negru cum sclipea,imbatat de apa.Andras se apropie mai mult de ea,privindu-i ochii insistent.
-Chiar ti-ai facut griji pentru mine?
-Normal ca mi-am facut,zise ea.Esti fratele meu.
-Nu sunt fratele tau,Azura,ridica el vocea.
Ea se incrunta,clipind des.Ceata incepea sa se disipe,aerul era insa foarte cald.
-Esti fratele meu si punct.
-Faptul ca ne-au pus in acelasi loc nu inseamna ca suntem frati.Genetic,suntem total diferiti.
-De ce ridici tonul,Andras?
-Ridic tonul pentru ca vreau sa intelegi odata pentru totdeauna ca iti sunt frate doar cu numele.Sentimentele mele sunt de alta natura.
-Opreste-te aici,Andras,nu continua,zise ea brazdand apa cu bratele,incercand sa plece spre mal.
-De ce fugi mereu cand deschid discutia asta?
O prinse de piciorul stang si o trase spre el.Azura se zbatu si dadu din maini ca o pasare ranita.Barbatul o stranse in brate si o lipi de el.Aerul umed era suprasaturat si stropi de ploaie calda incepura sa cada deasupra lor.Fata se lipi de fruntea lui si prinse in maini parul lui salbatic,lasandu-se dusa de impuls.
-Lasa teama,Azura...sopti el cu respiratia intretaiata.
Se lipi de ea si conexiunea telepatica se facu pe data.
Azura se apropie de fata lui mai mult,privindu-i ochii negri,care ardeau acum cu valvataie.
Andras ii mangaie buzele cu degetele si se apropie mai mult.Fata se desprinse brusc,cu o sclipire speriata in ochi.
-Nu pot sa fac asta.
Se smuci si incepu sa inoate vartos.
-Azura,de ce te joci cu mine?Stai,nu fugi din nou!Azura!striga el prin ceata.
O urma furios,Azura mergea cu pasi mari spre iesirea din rezervatie,privind doar la ceasul-bratara de pe mana.
-Este timpul sa plecam,Andras.
-Nu mi-ai raspuns la intrebare.
Ii prinse bratul si o smuci spre el.Avea ceva in ochi care ii amintea de clipele de pasiune ale lui Tanir.Fata ramase uimita de indrazneala lui.
-Ce ai vrea sa auzi,Andras?Ca am sentimente pentru tine?Am.Dar nu mai mult decat cele pentru un frate.
-Nu este adevarat.Stii bine ca nu este asa si-ti place sa te joci.Dar intr-o zi vei simti si reversul medaliei,zise el cu vocea sugrumata.
-Nu am nimic de recunoscut,zise ea intepat.Nu te iubesc.
-Asta e ultimul tau cuvant?
Barbatul o privi cu mainile inclestate si cu un nod in gat.Azura simti ca ochii o ustura,dar mandria ei invinse.
-Acesta e ultimul meu cuvant.
Andras o privi,parca nevenindu-i sa creada ceea ce auzea.
-Perfect,Azura,nu voi mai deschide niciodata aceasta discutie.Ai promisiunea mea.Indiferent ce simt,nu o sa te mai incurc de acum inainte.
Porni cu pasul apasat spre iesire,atat de rapid incat fata abia se putea tine dupa el.Isi simti ochii umezi.
Nu intelegea de ce simte durere,daca ii spusese adevarul.Sau..."Oare am spus adevarul?"se intreba ea retoric,privindu-i spatele lat cum dispare printre desisuri.


Nava decola la apusul soarelui,lasand in urma planeta verde,luxurianta.Azura privea la bordul navei,incercand sa se concentreze la drum.Dupa ce parasira sistemul,puse nava pe pilot automat si pleca in camera alaturata ca sa-si adune gandurile.
Andras ramase ganditor,privind imaginile de pe ecran.
Linistea lor totusi tipa de cuvinte nerostite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu