Andras deschise ochii,simtindu-se nelinistit.Avusese un vis tulburator,in care Azura se zbatea printre valuri furioase si i s-a parut atat de real...Incerca sa o contacteze,spre a se linisti,dar nu reusi.Nu ar fi mai bine sa o caute acasa?Desi ora nu era tocmai potrivita.
Cand ajunse la poarta parcului iar i se paru ca ceva nu este in ordine.Intra in casa cu pas vijelios si se duse sa o caute pe Azura,dar o gasi in salon doar pe mama ei,care isi frangea mainile.
-Sabah-Ra,Arissa! se inclina el.
Ea nu ii raspunse,parea preocupata de ceva,apoi se uita la el si tresari de parca numai atunci il observase.
-Andras,ce bine ca esti aici...Am luat-o razna cu totii!Azura a fost aseara pe plaja si nu s-a mai intors.Am cautat-o peste tot iar acum unchiul si tatal ei au plecat sa survoleze oceanul.Nu am reusit sa o contactam telepatic iar singurul loc unde se pierde conexiunea este in zona marii stanci.Acum l-am anuntat si pe Erras sa vina la noi,poate va fi nevoie de el,zise ea cu ochii aproape in lacrimi,desi se chinuia sa se stapaneasca.
Andras ramase mut si tot corpul i se incorda;deci de asta nu putea sa vorbeasca cu ea!Mare Univers,unde o fi acum?
-Arissa,mai este vreo naveta in hangar?
-S-ar putea sa mai fie Andras,sau nu,nu am idee...
Andras parasi camera val-vartej si se indrepta spre hangar,dar naveta de rezerva nu se afla acolo.Porni cu pasi mari spre plaja,hotarat sa inoate cat de departe putea.Nu avea idee in ce parte se indreptase ea,dar isi aminti de stanca uriasa si inota vartos in directia ei.
Dupa aproape o ora de inotat,ajunse la baza stancilor si incepu sa le escaladeze,incercand sa se convinga ca ea poate obosise sau era ranita si se oprise acolo,decat sa se gandeasca ca era pe fundul oceanului.La cativa metri,intr-un fel de crevasa se afla o piatra mare care servea de pat,iar pe el dormea Azura.Andras se napusti in directia ei,iar inima incepu sa ii bata cu putere.Deasupra lui vazu o nava cum survoleaza si facu semn,se prea putea sa fie chiar unchiul ei.Nava se apropie de stanca si ateriza intr-o parte plata a ei,iar cei doi barbati pornira aproape in fuga spre locul unde se afla Andras.
Acesta o privi;fata dormea profund fara un semn vizibil de suferinta sau rani pe trupul ei.O intoarse pe toate partile ca sa se convinga ca nu avea nimic,dar nu se trezea.O lua incet in brate si porni spre cei doi barbati.Unchiul Kamos ajunse mai repede,fiind mai iute de picior si fata lui ca o masca impenetrabila trada acum o mare ingrijorare.
-Mare univers,Andras! E teafara?
-Din ce vad eu,nu are absolut nimic.In afara de acest somn greu,sopti Andras.
-Repede baiatule,sa o ducem in nava si sa plecam.Doctorul va sti ce e de facut.
Peste cateva minute,nava decola.
Azura deschise incet ochii....Se afla in sala de rejuvenare,pusa in sarcofagul de cristal iar o lumina verzuie ii circula pe corp.La trezirea ei auzi niste soapte precipitate;il vazu in stanga ei pe Doctorul Erras,care manevra niste instrumente,in dreapta ei se afla unchiul si Andras.La picioarele ei erau Arissa si Kris,vizibil ingrijorati.
Andras tresari,iar Arissa se indrepta spre ea.
-Fata mea,te-ai trezit?Te simti bine?si o lua in brate.
-Uite ca a facut ochi si frumoasa adormita,glumi Erras.Stai linistita,acum este bine....a avut doar un somn indus.Ma intreb de catre cine...
-Sunt bine,nu va mai alarmati degeaba...sopti Azura usor amuzata.Va comportati de parca as fi fost pe moarte.
-Pai ce ganduri sa avem cand nu mai puteam comunica cu tine si nu te gaseam nicaieri?zise Kamos si o saruta pe frunte,mai usurat acum.
-Ia zi drept pentru ce ai facut tevatura asta?Voiai sa atragi atentia asupra ta,asa e?Daca mai faci din astea si ne sperii,promit ca o sa te bat,glumi Kris si se puse si el pe patul translucid.
-Kris,nu o obosi.Azura are nevoie de odihna acum,zise Arissa.
-Mama,te asigur ca sunt bine...De fapt,asta iti poate confirma si Doc,nu-i asa?
Erras zambi.
-Pe unde ai umblat,domnisoara?Asta e marele mister.
-Doar o mica calatorie in Orasul de Margean,Erras.
Arissa si doctorul tresarira.
-Dar de unde si pana unde ai ajuns tu acolo?E la adancime foarte mare si putini pot rezista presiunii asta ca sa nu mai zic lipsei de oxigen.
-Asta e o poveste lunga Doc.As vrea sa vorbesc cu tine mama,mai tarziu.Acum as vrea sa mananc ceva,puteti sa va duceti la treburile voastre,ma simt foarte bine.
Se ridica din sarcofag iar doctorul il inchise.Se indrepta spre zona de luat masa impreuna cu Arissa si Andras,nedezlipit de ea.In timp ce isi savura coktailul,Andras o privea cu ochi ganditori.
-Azura,iti amintesti cand ti-am zis ca vreau exclusivitate pentru gandurile tale?Ca nu vreau sa risc sa dau de gandurile altuia?
-Da,imi amintesc,mustaci ea.
-Ei bine,uita ca am zis asta.A fost o prostie.Prefer sa impart unda cu altcineva,decat sa nu te pot auzi atunci cand esti la ananghie.Esti mai importanta decat mandria mea.
-Andras!
Azura se apropie brusc de el si ii sari de gat,apoi il imbratisa afectuos.Andras o stranse puternic,si inchise ochii,savurand momentul.
-Nu trebuie sa iti faci griji,sunt bine acum.Si chiar de se va mai ivi o situatie de genul,acum sunt mult mai bine "inarmata",glumi ea....Vorbim mai multe diseara,acum vreau sa vorbesc cu Mama.
-Bine...ai grija de faci,zambi el si pleca.
Arissa intra in camera si o privi matern.
-Scumpo,te-ai mai inzdravenit?
-Da mama,si vreau acum sa vorbesc cu tine.
-Despre ce anume,draga?
-Despre ADN-ul meu.Ai sustinut mereu ca ai intervenit foarte putin,dar mi se pare ca ai mers cam departe,ii zise ea cu repros.
-Azura,in afara de irizatiile ochilor tai care au fost fantezia mea,totul este al tau.
-Atunci cum explici faptul ca respir apa?Trebuia sa ma fi inecat demult.
-Fascinant...mustaci Arissa.
-Mama,nu mai folosi asemenea cuvinte...Te comporti cu mine de parca as fi vreun experiment ciudat,un mutant...
-Draga mea,nu este vorba de asta.Ce e fascinant este ca ai mostenit gena bunicii tale.
-Bunicii mele?
-Da,bunica din partea tatalui tau.Si ea este la fel ca tine Azura.Nu-mi pot explica cum de gena s-a manifestat tocmai la tine.Ani de zile am tot studiat treaba asta,incercand sa gasesc un raspuns.
-Vrei sa zici ca tu stiai de treaba asta si nu mi-ai zis nimic? Bunica este tot asa si eu aflu numai acum?facu Azura ochii cat cepele.
-Nu erai pregatita sa afli.Dar odata cu mica ta aventura...
-Mama,ce fac acum cu ce am aflat?Ma simt atat de ciudata!
-Tot ce poti face este sa imbratisezi ceea ce esti.Esti speciala,esti diferita si asta nu inseamna ca este un lucru rau. Este un dar,Azura.
-Un dar?Hmm,pai sa stii ca mi-a fost de folos pana acum,ca altfel as fi murit.Dar nu am idee daca ma face sa ma simt speciala sau o ciudatenie!
-Draga mea,nu te impancienta.O sa mergem anul acesta si la bunica in vizita si ea o sa te lamureasca mai bine.Vezi tu,faptul ca ai anumite trasaturi ale fiintelor acvatice este un atu mare.Intr-o zi le vei putea invata limbajul si vei putea comunica cu ele.
-Am comunicat intr-un fel mama,desi nu prin cuvinte,dar cumva le-am inteles.
-E si normal,pentru ca si ei au dorit sa comunice cu tine.Stiau cine esti,altfel nu te-ar fi luat in Orasul de Margean. Imi povestesti si mie pe cine ai intalnit acolo?
-Sigur...Dar va dura ceva timp...
Spre seara,Azura se plimba pe plaja,uitandu-se cu un ochi spre stancile din dreapta ei,unde se afla locuinta Invatatorului.Andras mergea alaturi de ea,ascultand povestea fascinanta.
-Spune-mi acum Andras,cum sa mai am curajul sa mai vorbesc cu Mark?Crezi ca el va putea sa ma inteleaga?Cum sa fiu in preajma lui si sa ma comport normal cand eu stiu ce stiu?In afara de mama si de tine,nimeni nu mai stie si nici nu cred ca o sa mai zic cuiva,ce rost ar avea?Familia mea e familia mea,dar cineva din afara e altceva...
-Daca te ajuta cu ceva,eu sunt alaturi de tine...
-Da,Andras stiu ca mereu vei fi alaturi de mine.Ma pot baza pe tine ca vei pastra secretul...Off,ce bine e sa fii acasa...
-Poate intr-o zi o sa-mi arati si mie orasul subacvatic.E ceva inedit ca ai ajuns acolo,oamenii oceanului sunt destul de retrasi si secretosi,nu permit oricui sa intre in taramul lor.Dar bineinteles,tu nu esti o persoana obisnuita,glumi el.
-Nu ma mai tachina Andras...Stii,mi-as dori cateodata sa fiu o persoana obisnuita,sa traiesc la fel ca toata lumea,sa nu ma simt asa singura...
-Te inteleg,dar asta te-ai nascut sa fii...Cineva deosebit,si nu e vorba doar de ADN aici.E vorba de Spiritul tau care este atat de intelept,sfidand varsta ta biologica.
-Aici te intinzi cam mult,zambi ea.
-Deloc.Nu o zic doar pentru ca sunt prietenul tau.O zic tocmai din cauza ca sunt prietenul tau si te cunosc.
-Ma onorezi Andras,il lua ea in zeflemea.
-Onoarea va fi intotdeauna numai de partea mea,se inclina el.
Azura il pocni dupa ceafa.
-Ne vedem maine la antrenament?Vreau sa il vizitez pe invatator inainte sa se intunece.
-Cum doresti.De fapt la mine este seara cu familia,mare minune ca suntem toti la un loc si ma duc sa petrec ceva timp cu ei.
-Si numai acum zici?Ce mai stai,hai fugi.....
-Fug,fug...rase Andras,indepartandu-se de ea cu fata,fara sa se uite pe unde calca,apoi o lua la fuga.
Lumina crepusculului incepea sa bata in violet,oceanul era destul de zbuciumat si norii erau tot mai multi;se apropia sezonul ploios.Azura se plimba cu pasi marunti,savurand parca fiecare miscare pe care o facea,uitandu-se in departare spre oceanul imens.Se apropie de casa Inteleptului.
-Sabah-Ra!
-Azura,zambi el...Ma bucur ca ai venit.Ai petrecut bine in Aragor?
-Da invatatorule,dar...
-De unde stiu?Mie nimic nu imi scapa.Hai vino aici,aseaza-te langa mine.
Pernite impletite parca din nuiele erau asezate in fata locuintei,intr-un unghi din care se putea admira apusul Aurekai.
-As vrea sa mai repet meditatia.Simt ca sunt foarte aproape sa patrund in lumina alba,dar am un blocaj.
-Este foarte bine,sa nu te opresti din incercat.Daca esuezi,incearca iar si daca esuezi,iar.O sa reusesti.
Peste putin timp,Azura se afla din nou in fata tunelului albastru,iar Inteleptul in corpul lui astral o indruma.
Se stradui din nou sa reziste de-a lungul tunelului,dar ceva se intampla si se pomeni iar ca se trezeste.
-Nu inteleg ce se intampla,sopti ea confuza.
-Nu fi dezamagita Azura,mai este atata timp pana la Initiere.
-Dar daca nu reusesc nici asta,cum o sa ma apropii macar de punctul terminus?
-O sa reusesti,nici macar sa nu te indoiesti de asta.Capacitatile tale sunt uimitoare,doar ca inca nu le-ai descoperit pe toate.Cand vei ajunge sa le cunosti si sa le exploatezi,vei realiza lucruri uimitoare.
-Chiar crezi asta?
-Bineinteles.Ai scanteia in tine,Azura.Probabil dupa Initiere iti vei lua o misiune foarte grea,dupa cum te cunosc eu pe tine.Nu esti facuta sa stai intr-un loc.
-Intr-adevar asta spune si unchiul meu Kamos.Am impresia uneori ca toti membrii familiei mele stiu mai multe decat mine.
Inteleptul zambi.
-Se insereaza,ar trebui sa mergi acasa,sa nu-ti mai sperii parintii,glumi el.
Voia sa il intrebe de unde stie,dar se razgandi.
-In acest caz,o noapte luminata invatatorule!
-Asemenea Azura.Fii atenta la vise in perioada aceasta,ele transmit mesaje.
-Asa voi face,zise ea mai sovaielnic.
Se indrepta cu pasi repezi spre casa.
Era atata liniste incat se mira,probabil toata lumea se pregatea de culcare.Se duse spre biblioteca,cu gandul sa citeasca ceva inainte de culcare.
Acolo il gasi pe tatal ei.
-Draga mea,acum ma intrebam unde esti,isi deschise el larg bratele.
-Tata,cand ai sosit?
-Acum vreo jumatate de ora.Mama ta m-a pus la curent cu ceea ce s-a intamplat,nu-mi vine sa cred ca nu am fost aici cand aveai cea mai mare nevoie de mine!
-Sunt bine tata,te ingrijorezi degeaba.
-Doctorul m-a asigurat ca din punct de vedere fizic esti bine...Dar cum te simti emotional?
Enuk se apropie de ea si ii cuprinse umerii intre palmele lui,apoi se uita in ochii ei.
-Ma simt putin bulversata,am fost si la invatator sa meditez si iar nu mi-a iesit,poate e normal in situatia data sau nu mai stiu...
-Cred ca ai nevoie de mai multa distractie draga mea,zambi el.Apropo,nu mi-ai zis cum a decurs intalnirea cu fiul Guvernatorului...
-A decurs bine Tata,si chiar m-am simtit in largul meu in Aragor,dar nu cred ca sunt pregatita pentru aceasta legatura.
-Ca parinte al tau,te sfatuiesc sa nu te grabesti.Ia-o usurel,dar nu renunta din prima.E ceva atat de frumos sa ai o conexiune cu cineva,sa ii simti gandurile.Stai sa iti gasesti Perechea si atunci sa vezi focuri de artificii!
-Tata,nu mai vreau sa aud de legenda cu sufletul-pereche,nu mi se potriveste.Stii ca eu sunt foarte cerebrala.
-Poate un pic prea...cerebrala.Draga mea,nu nega drepturile inimii,ele te vor face o fiinta implinita.
-Poate ai dreptate...
-Un pahar din licoarea magica?
-Sigur.
Enuk pregati doua pahare si le umplu cu bautura efervescenta,apoi ii intinse fetei unul dintre ele.
-Cum a fost la conferinta?
-A decurs destul de bine draga,dar e abia inceputul.Peste cateva zile plec iar si daca doresti,te pot lua cu mine.Eventual poti sa il iei pe Andras cu tine sau pe Kira.
-Unde vom merge?
-Draga mea,te duc la Opera.
-Tata...vrei sa zici ca o sa mergem in Orasul Plutitor?
-Mi-ai citit gandul draga mea.
-Ohh,chiar acum cateva zile vorbeam cu Mark despre asta.
-I-auzi,clipi el.Cine stie,poate o sa ne vedem cu el pe acolo.In aceasta perioada a anului,nu rateaza nimeni marile concerte.
-Hmm...
Se agata de gatul lui.
-Stii ca esti persoana mea favorita din tot universul,nu-i asa?
-Cum as putea sa uit?o saruta el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu