CAPITOLUL 26-Pestera

Lumina celor doi frati palise de multa vreme,lasand loc razelor Aurekai sa mangaie nisipul rosietic si orasul cu sclipiri metalice.Puterea noptii se dusese si odata cu ea si toate framantarile,tot ce paruse dramatic cu o seara inainte parea acum doar un vis nedeslusit.Ingandurata,cu mana in buclele lungi fata cu ochii de culoarea cerului,privea nostalgica pe fereastra,cu gandul la ultima zi petrecuta pe Enike,simtind ca deja incepe sa i se faca dor de nisipul ce-i fugea de sub talpi.In acelasi timp se simtea multumita la gandul ca nu mai era nevoita sa suporte privirile lui Tanir,ce o strapungeau ca doua sageti negre,cu mult mai dureroase decat ranile provocate de armele reale.
Pe ecranul videocamului aparu chipul lui Kris,cu parul vesnic ciufulit,cu ochii mari si albastri si buzele ce prevedeau un zambet ironic.Prima lui reactie fu sa zambeasca,dar temandu-se ca sora lui sa nu il ironizeze mai tarziu,isi modifica repede expresia fetei si postura,prefacandu-se nepasator.Azura zambi in sinea ei,cu mintea departe.
-Am auzit ca te intorci azi acasa,se stramba el.
-Din pacate pentru tine,da.
-Tocmai cand credeam si eu ca o sa am mai mult spatiu,hopa te intorci repede.Casa asta nu e destul de incapatoare pentru amandoi,zise el cu un aer fals de seriozitate.
Fata pufni.
-Sa fim seriosi,pariez ca nu mai poti de dorul meu si abia astepti sa ma intorc,nu-i asa?
-Da,sigur ca da...M-am uscat ca o planta n-am ce zice.A intrebat Kyra pe unde te preumbli de nu mai vi acasa.A,si prietenul tau bun Andras,se plange ca nu mai are cine sa il bata la scrima.
-Spune-i ca in curand va avea parte de aceasta placere.
-Ti-o dau pe mama,ca mi-a facut capul calendar.
Si il vazu pe Kris cum se fereste din fata ecranului si face loc Arissei.
-Buna mama.
-Hei draga mea,mi-ai lipsit,parca au trecut secole de cand nu te-am vazut!
-Am fost plecata putin timp mama.Cum o sa te obisnuiesti cu asta dupa Initiere?
-Nu am idee,ofta Arissa.Apropo,voiam sa te anunt ca peste ceva timp va veni si bunica ta la noi in vizita si va ramane pana dupa Initierea ta.
-Chiar?Dar cum de se intampla minunea asta?
-Stii bine ca acum are mai mult timp liber,si apoi vrea sa isi cunoasca si ea viitorul nepot,chiar daca este inca in incubator.
-Abia astept sa o vad.
-Si ea a zis la fel despre tine si a insistat ca are multe lucruri sa iti spuna.
-Chiar?Ce interesant,abia astept sa aud despre ce este vorba.
-Saruta-l pe tatal tau din partea mea draga.Eu trebuie sa plec acum.
-Bine,o sa il sarut dublu...chicoti Azura.
Ecranul se stinse.Fata se apropie cu pasi molateci de fereastra si il observa pe Mark in fata casei povestind cu Enuk.Se grabi sa se schimbe,fiind putin nerabdatoare sa stea de vorba cu pilotul.



Orasul se trezise la viata,piata centrala era plina de lume care descarca marfuri,iar o buna parte din mooai se indreptau spre templu,pentru ceremonia de la ora 11.Azura mergea spre templu,prinsa si ea in puhoiul de lume,cu mana strans tinuta in cea a lui Mark.Cat de linistita se simtea in preajma lui,cata siguranta venind dinspre el,cata pace si liniste,in contrast total cu ceea ce o facea Tanir sa simta.Neliniste,zbucium,revolta.Se uita la profilul fin al lui Mark si la ochii lui verzi cu luminite,sinceri,care spuneau totul asa cum era.Se gandi la ochii intunecati al lui Tanir,care capatau sclipiri salbatice uneori si erau incarcati de mistere,poate de lucruri nu prea bune...
Cand o zari pe Marea Preoteasa efectuand ceremonia,isi aminti de seara de la Piramida,de enormele cristale,de parfumul de mosc al lui...Scutura din cap.Oare nici aici in templu imaginea lui nu ii va da pace?Mark o privi,parca simtind zbuciumul ei interior.Insa Azura isi controla foarte bine gandurile.
La finalul ceremoniei,stelutele aurii incepura sa cada din tavan,imbracandu-i pe cei prezenti cu lumina lor calda,binecuvantata de Zeita-Mama.
-Sunt foarte interesanti...Mooa obisnuiau sa foloseasca energia cristalelor pentru multe lucruri,inclusiv pentru regenerare.Ceremonia asta a lor e un fel de reinoire la nivel de spirit in fiecare dimineata,atunci cand soarele rasare.
-Nu stiam asta,zise Mark.
-Ei,acum sti...zambi fata.Cum ti s-a parut aici Mark?Stiu ca nu am apucat sa ne vedem prea des,dar...
-Nu conteaza cantitatea,ci calitatea draga mea,o saruta usor Mark.Vino acum la nava,mergem intr-o mica excursie pe dealuri.
-Te referi la dealurile din afara orasului?
-Da,cele incarcate de muschi.Este o grota acolo,de care nu stie toata lumea,unul din prietenii lui Tanir mi-a povestit de ea.
-Si ce e atat de special la aceasta grota?zise Azura.
-Pai daca ti-as spune,as strica tot farmecul.Oricum,trebuie sa te schimbi,sa iti iei un costum pe tine,ca o sa te murdaresti pe acolo.
-Atunci ma duc pana acasa...
-Nu este nevoie,am in nava un replicator.Vino.
Mark se instala la bordul navei.Azura iesi din camera de langa,purtand un costum bleu inchis,mulat pe corp.
-Draga mea,nu ma pot decide ce anume te prinde mai bine.Atat costumele,cat si rochiile stau pe tine ca turnate,o lauda el.
-Hmmm,ii sopti ea si ii inconjura gatul cu bratele.
-In preajma ta si veninul s-ar transforma in miere,dulcea mea comoara,glumi el.

Azura intra precauta in grota intunecata ce se casca in fata ei,condusa de Mark.Acesta tinea un cristal lung care emana o lumina puternica,pe masura ce mergeau prin una dintre galeriile pesterii.Cand ajunsera in sala principala,fata abia isi stapani o exclamatie de uimire.
Pestera era imensa,iar undeva sus de tot unde ar fi trebuit sa se afle tavanul,fata zari ceva cetos asemanator norilor.O lumina albastruie scalda stalagmitele si alte formatiuni bizare,dand impresia ca nu se mai aflau pe Enike,ci intr-o alta lume bizara.
-Aceasta pestera este atat de mare incat are propriul sistem climatic.Norii sunt blocati aici,pentru ca nu pot sa iasa prin tunelul existent in acoperis,sopti Mark,nevrand sa tulbure linistea.
-Arata...impresionant.Practic aici este o alta lume.
Se oprira in fata unui lac imens.Lumina albastruie ce scalda totul reflecta peretii pesterii in apa lucie ca oglinda,nemiscata.Azura se apleca si isi cufunda mana in apa,verificand temperatura.
-E...calduta,zise ea surprinsa.
-Vrei sa facem o baie?o provoca Mark.
-Esti nebun..Cat de adanc este lacul asta subteran?
-Se prea poate sa aiba si 500 de metri,din ceea ce am auzit eu.
-Pentru mine nu prezinta dificultate,dar pentru tine s-ar putea,zise ea.
-Ce vrei sa spui?
Azura isi aminti secretul ei si incerca sa dreaga greseala.
-Nimic,nu ma lua in seama.Cred ca ar fi mai bine sa stau pe margine.
-Ti-e teama cumva?rase el.
Azura se arunca in apa.Mark rase si mai tare,iar ecoul vocii lui se prelungi departe,spre capatul pesterii.
-Stiam eu ca nu o sa rezisti daca te atac la orgoliu.
Fata innota cu gratie,tinandu-se la suprafata,iar barbatul cu plete aurii o urma de indata.Linistea pesterii nu era intrerupta decat de zgomotul bratelor lor care loveau apa.Se indreptara spre una dintre galeriile cufundate in apa.
-Nu ar trebui sa innotam pe aici,e locul mai stramt si mai periculos,sopti Mark.
-Ce,iti este cumva teama?arunca ea.
Lumina pesterii pali brusc si Azurei i se paru ca aude soapte printre galerii.Mark innota,parand ca nu auzise nimic.Tunelul se tot ingusta si in curand fata se vazu nevoita sa se cufunde sub apa.Zari sub picioarele ei mai multe formatiuni ce semanau cu niste sulite care raspandeau o lumina violacee si se repezi spre ele.Era atat de prinsa incat nici nu observase ca Mark se ridicase spre suprafata,ca sa ia aer.
Cobora si mai adanc si zari un fel de locuinte construite tot din acel material ciudat,care emana lumina.Deschise o poarta in forma de sageata si se gasi intr-o sala mare.Tot ce putu vedea era acea ciudata arhitectura si un glob urias,ce marimea unei nave mici ce parea infipt in pardoseala.Parea inert.Innota spre el si se uita cu luare-aminte in jur,dar nu zari pe nimeni.Isi apropie usor mana de el si il atinse,iar in clipa urmatoare acesta se lumina brusc,devenind aproape incandescent si dezvaluind peretii acelei sali uriase subacvatice.Acestia erau brazdati de impletituri cu aspect vegetal,pe care ea le asemana cu venele ei albastrui,pentru ca un lichid ciudat curgea prin ele necontenit.Se opri in fata globului ce avea trei metri inaltime si privirea ii fu atrasa irezistibil de el,pupilele i se marira,se simtea absorbita de puterea lui.Intinse unul din brate si il cufunda in lumina globului,nu intalni nici o rezistenta,pentru ca era fabricat din energie pura.Se uita fascinata la bratul ei,care nu se mai deosebea de restul sferei.In urmatoarea secunda se simti trasa in interiorul globului energetic,fara sa poate opune rezistenta si simti o ameteala puternica cuprinzandu-i capul.



Azura se rostogoli pe iarba verde,respirand puternic.Isi duse mana la frunte,confuza,neintelegand ce se intamplase.Dupa ce privi cateva secunde in jur,constata ca peisajul nu ii era chiar necunoscut.Se afla in parcul unchiului Kamos,la resedinta lui de pe Enoa.Vazu brazii falnici cum tremurau in bataia vantului si simti racorea sub talpi.Neincrezatoare,se apropie si smulse un smoc de iarba pe care il framanta intre degete,ca sa se convinga ca este real.Pasi pe aleea alba din fata ei,indreptandu-se spre casa unchiului,care se vedea in capatul parcului,ascunsa de arbori falnici.Dupa ce ocoli un brad cu trunchi incredibil de gros,auzi voci si rasete si se ascunse.Pe alee se zareau doua siluete feminine care se indreptau spre ea,iar una dintre ele se opri si privi chiar in directia ei.Azura se uita uimita nestiind cum sa reactioneze,dar constata ca femeia nu o putea vedea.Se dadu mai la o parte si se uita atent la siluetele care se apropiau.Una dintre ele avea o fetita in brate,iar cealalta tinea de mana un baietel.Azura abia isi stapani o exclamatie.Femeia blonda era Arissa!
Cele doua trecura pe langa ea fara sa o observe,razand si mangaind copii,iar fata se recunoscu in fetita pe care Arissa o purta in brate.Porni in urmarirea lor,ferm decisa sa afle cine era cealalta femeie.Se vazu pe ea insasi,neavand mai mult de patru anisori,cum o zbugheste din bratele mamei si se pravaleste in iarba.Baietelul brunet dadea semne de nerabdare si se smuci din mana femeii,apoi incepu sa se joace alaturi de fetita cu piele albastruie.
Azura se lasa jos,aproape de ei,privindu-se cu uimire.Se uita la fata Arissei,toata luminata de zambet,apoi o cerceta pe femeia de langa ea.Inalta,cu parul lung si buclat,cu ochii albastrii-indigo.Era ferm convinsa ca nu o mai intalnise niciodata,nici pe ea dar nici pe acel baietel,si totusi ea cea de acolo parea familiarizata cu ei.
-Ce crezi,se vor intelege cand vor fi mari?auzi vocea Arissei.
-Categoric,cred ca o potrivire mai buna nici ca se putea,zise femeia cu privire dura.
-Pana si semnificatia numelor lor arata ca au fost creati unul pentru celalalt.Gandeste-te numai...Albastrul cerului si lumina soarelui,rase Arissa privind la cei doi copii.
Azura cea mica si fragila tocmai manuia o sabie artizanala,intr-un duel strans cu baietelul din fata ei si zambi la gandul ca vechile obiceiuri nu se pierd.Se pare insa ca si brunetelul se descurca bine,deorece o batu la scrima.Fata facu ochii mari.Nu i se mai intamplase asa ceva pana acum.
Si totusi cine erau femeia si acel copil,ce parea ca este fiul ei?
Imaginea celor doi copii incepu sa paleasca si sa dispara,ca si cand ar fi fost bruiata de ceva.Azura ridica ochii in sus si zari cerul cum parca se rupe intr-o mie de bucati,ca un material textil sfasiat;totul se intuneca si simti ca este prinsa intr-un vartej.
Peste cateva clipe,se rostogoli din sfera uriasa si incepu sa pluteasca in incaperea subterana.Globul se stinse treptat si deveni inert."Ce fel de dispozitiv e asta?"se gandi ea uimita.
Isi aduse aminte de Mark si se grabi sa iasa la suprafata.Se regasi pe coridorul ingust.Auzi niste pleoscaituri ciudate si iesind in sala mare,il vazu pe Mark innotand precipitat.
-Mark,aici sunt!striga ea.
Ecoul vocii ei se lovi de peretii grotei si Mark se intoarse surprins.Fata se undui in directia lui.
-Azura,slava Universului ca esti teafara!Tu vrei cumva sa mor din cauza inimii?Erai langa mine si peste un minut nu te-am mai gasit.Ai innotat pana jos?Cum ti-ai tinut respiratia atata timp?o bombarda el cu intrebari.
-Nu am innotat pana jos,se ascunse ea simtindu-se pe loc vinovata.Am gasit un intrand acolo si am vrut sa il cercetez,insa mai incolo apa a scazut.
-Si ai gasit ceva?
-Nimic interesant,isi muta ea privirea.
-Sa nu ma mai sperii asa.
Lumina soarelui o facu sa isi stranga ochii.Grota se intrezarea intunecata,pastrandu-si secretele;fata pasi pe muschiul uscat,indreptandu-se spre nava.
-Azura,esti bine?o intreba el privindu-i fata tulburata.
-Da,cred ca doar sunt putin obosita de la innotat.
-Ei bine,atunci sa mergem acasa.Am chef de o masa intinsa cum doar familia lui Tao stie sa faca,zambi el.



Azura sari peste masa,nesimtind nici o pofta de mancare.Abia astepta sa ajunga acasa si sa o intrebe pe Arissa cine era acea femeie.De ce nu-si amintea de existenta ei?Ce i se ascundea?Acum,mai mult ca niciodata se simtea suspicioasa.Pana la urma,si Enuk ii ascunsese mai multe lucruri (pentru binele ei desigur)dar era plictisita de atata mister.Mai ales ca acest mister invaluia viata ei si mai ales copilaria,din care nu-si amintea anumite crampeie.Ca si cum nu se petrecusera niciodata.Auzi un ciocanit discret in usa.
-Intra.
Mark intra precaut,cu haina lui lunga mangaind podeaua.
-Te simti bine?Tatal tau a intrebat de tine.
-Da,sunt bine Mark.Hai langa mine.
Fata se intinse in pat,in bratele lui.
-Este ceva ce nu imi spui,asa este?
Azura tresari.
-Lucrurile sunt foarte complicate,nu are rost sa stau sa despic firul in patru.
-Si aceste lucruri au vreo legatura cu Tanir?Nu vreau sa te iau la intrebari,departe de mine acest gand,vreau doar sa sti ca esti libera sa faci absolut orice vrei.
-Oh,Mark,dar nu este vorba de el...Sau este si el parte din ecuatie...E vorba de Enike in general,de familia mea care imi ascunde diverse lucruri,nu mai inteleg nimic cateodata...
-Sunt sigur ca daca parintii tai nu-ti spun
anumite probleme,este pentru ca vor sa te protejeze.Le vei afla la momentul potrivit.
-Ce intelept esti cateodata Mark,chicoti ea.
-Numai cateodata,ha?Stai sa vezi ce va face Initierea din tine,ti se vor debloca anumite capacitati si atunci sa vedem cum te descurci.
Azura simti un fior.Se stranse mai aproape de Mark.



Lumina crepusculului incepea sa imbrace stancile golase,dealurile acoperite de muschi galbui si desertul plin de enigme.In departare,se zarea o luminita aurie.
Fata pasi cu precautie prin nisipul navalnic si se indrepta spre desert,lasand orasul in urma.Se uita la cei doi frati,care incepeau sa se vada tot mai clar pe bolta si inspira aerul cu nesat.Se bucura ca ii trecusera nesuferitele dureri de cap pe care le experimentase la sosirea pe Enike.Sosirea...Acum i se parea ca trecuse asa de mult timp,se simtea legata puternic de poporul Mooa si de obiceiurile lor stranii.
Incepu sa fluiere,tinand amandoua palmele in jurul gurii si formand o palnie.Peste cateva minute auzi un tropait si un fornait puternic si vazu coama stralucitoare a Inogorului care biciuia aerul.Fata rase si se apropie de el,apoi il mangaie pe coama si il incaleca.
-Repede Steaua-Noptii,du-ma ca vantul si ca gandul,ii sopti ea ca intaia oara.
Se lipi si mai mult de armasar,facandu-se una cu el.
Simtea vantul cum i se joaca in par si raceala cum ii ingheata umerii,odata cu lasarea serii.Dunele se intindeau nesfarsite in fata ei,iar ea privea doar inainte,spre luminita aurie pe care o luase de ghid.Ajunse la platoul stancos unde facuse demonstratia cu bumerangul;isi aminti fata surprinsa a lui Tanir si o lua rasul.
Se lungi pe jos si privi cerul,pe care licareau primii mesageri ai noptii:cei doi astri aurii.Incepea sa simta nostalgie la gandul plecarii si ii veni iar sa alerge pana la capatul desertului,acolo unde el se unea cu cerul.Incaleca din nou pe armasar si calari la pas,privind ganditoare stelutele scantaietoare;asa cum se intampla in desert,intunericul se lasese brusc.Auzi un tropait in spatele ei si isi duse mana de indata la centura,strangand pumnalul.Isi intoarse armasarul,privind la silueata intunecata ce se apropia de ea si recunoscu fornaitul lui Zorr.
-Tanir,tu erai...zise ea,lasand mana moale.
-Se pare ca tot nu te inveti minte si calaresti noaptea singura prin desert.
-Nu incepe iar,ca imi aduci aminte de tata...
Tanir o privi cu ochii lui negri,acum amuzati.
-Stiu ca esti ofensata inca de ceea ce ti-am spus aseara,dar prefer sa zic ce gandesc...
-Apreciez,rosti ea intepat.
-Ba nu apreciezi,detesti faptul ca am dreptate.Dar o sa-ti ofer o oportunitate sa te razbuni.Ce zici,ne duelam?
Azura il privi crunt cu ochii ei albastrii,ce aveau acum nuante otelii.
-Accept provocarea.
Sari de pe armasar,iar Tanir facu la fel.
-Observ ca nu ai sabie,dar am eu una si pentru tine.Poftim,ii intinse el manerul.
-Pe pozitie domnule,ii zise ea printre dinti.
Tanir isi dadu jos haina,ramanand in costumul mulat.
Sabiile se incinsera,sub bataia lunilor aurite.Peste zece minute,fruntile celor doi erau presarate cu broboade de sudoare,dar balanta nu inclina in nici o parte.Azura fanda puternic,apoi se rostogoli in nisip;Tanir se repezi spre ea,profitand de aparentul moment de slabiciune,dar fata ii reteza avantul cu o miscare a picioarelor si il puse la pamant.Se urca pe pieptul lui si ii infipse varful sabiei lucitoare in gat,teatral.Tanir gafai.
-Dupa expresia de pe fata ta,ti-ar placea acum sa ma lichidezi...rase el.Gandeste-te si tu ce oportunitate,desert,pustiu,noapte...Nimeni nu ar sti nimic.
Fata se ridica,stapanindu-si un zambet.
-Exista mai multe feluri de a ucide un barbat,zise ea.
-Adevar graiesti.Uneori cuvintele pot durea mai rau ca taisul unei sabii.Acum ca sunt invins,sigur te simti mai bine si nu ai sa imi porti pica.
Fata zambi.
-Asta ramane de vazut.Dar ca sa te iert pe deplin,vreau sa-mi raspunzi la o intrebare.
-Ascult.
-Ce anume se ascunde in pestera aceea uriasa de pe dealuri?
-Ah,grota...La ce te referi mai exact?
Azura se apropie de el si il privi in ochi crunt.
-Nu te face ca nu pricepi.In sala mare exista o galerie care duce intr-un loc anume.Iar in acel loc anume exista o sfera uriasa energetica care poate arata scene din trecut si...
-Stai putin Azura,cand ai fost tu acolo?
-Astazi.Mark m-a dus.Si ca o Mooa ce sunt acum,am si eu dreptul sa stiu ce e acolo.
-Ai fost in Sala de Clestar?Pai nimeni nu ajunge pana acolo fara echipament corespunzator,se afla la mare adancime...Dar am uitat ca tu...
-Si cu ocazia asta am vazut anumite imagini.
-Ce fel de imagini?
-Amintiri din copilaria mea,pe care nu stiam ca le posed.Cumva,acel glob energetic mi le-a deblocat,dezvaluit.Nu inteleg totusi de ce nu mi-am amintit asta,era o scena destul de banala,adica nimic interzis sau ciudat la ea...
-Ce ai vazut?
-Pe mine,jucandu-ma cu un baietel de care nu imi amintesc.
-Interesant.Nu stiu ce anume ai vrea sa iti spun.Ce stiu eu este mai mult din citit decat din experimentat,pentru ca acea sfera apare acolo doar in anumite momente din an si nu oricine poate sa o vada.Au fost expeditii in acea galerie,dar majoritatea nu au vazut nimic.
-Atunci eu pentru ce a trebuit sa vad?rosti ea tulburata si se aseza pe nisip.
Tanir o atinse pe umar.
-Sunt sigur ca vei afla,odata cu trecerea timpului.Acum,hai sa te conduc acasa.Nu mai e mult pana plecati.
-Da,asa e...
Cei doi tineri incalecara pe Inorogi si se indreptara ca vantul spre orasul argintiu.
Peste o ora,se aflau in fata casei lui Tao,luandu-si ramas bun de la acesta.Enuk si Mark faceau plecaciuni,iar Tao le imita gestul.
-Te mai asteptam si cu alte ocazii pe la noi,Azura,ii zise Tao.
-O sa-mi faca placere sa revin,zambi ea.
Azura se indrepta spre nava,iar Tanir se apropie de ea,taindu-i calea.Ochii lui aveau acum o expresie pe care nu o putea intelege.
-Drum bun si...sa revii.
-Nu am uitat ce am promis.
-As dori sa te intorci pentru ca iti doresti,nu din cauza promisiunii.
-O sa ma intorc pentru ca asa imi doresc,Tanir.
-Pana atunci...Prieteni?zise el luandu-i mana.
-Prieteni.
Tanir ii saruta mana usor.Se uita la chipul ei,avand iar licarirea salbatica in ochi.
-La revedere Azura.
Si pleca val-vartej spre tatal sau,cu mantia neagra fluturand in urma.


Azura privea ecranul pe care Enike se facea din ce in ce mai mica,pana mai ramase doar de marimea unei mingi rosietice.Isi lipi fruntea de peretele navei,privind la tatal ei si la Mark,ce tocmai dadusera drumul la muzica.Pareau veseli si bine dispusi.Insa ea nu se simtea in apele ei.Se gandea la Inogorul ei,care probabil strabatea acum nisipul,singur.Deja in inima i se cuibarise dorul dupa desert.