CAPITOLUL 13-Padurile Fools

Cei patru se aflau in biblioteca,Guvernatorul ii arata lui Kamos niste documente,iar acesta parea absorbit.
Cei doi tineri se plimbau printre mormanele de carti,studiind diferite manuscrise.
-Azura,pasare rara,ai fost incantatoare.Iti place pana cum la noi,sper.
-Imi place foarte mult Guvernatorule..
-Ennus!
-Ennus... Dar nu stiu daca Unchiul poate sta mai mult si dupa cum stii nu se poate fara un insotitor.
-Nu-ti fa griji draga mea,rosti Kamos.Mai am treaba de facut,nu trebuie sa ne intoarcem asa repede,de abia am venit.In plus l-am trimis pe Kris acasa cu androidul,nu mai avem nici grija lui.Bucura-te de timpul liber.Si apoi nu voiai sa vezi Padurile Fools?
-Ba da,unchiule.
-Ca tot veni vorba...Ar trebui sa mergem,interveni Mark.Deja a apus soarele,si curand vor aparea primele stele.Cel mai bine este sa vizitezi Fools noaptea,o poti vedea in toata splendoarea.
-Ar trebui sa va grabiti atunci,se pronunta Kamos.E o priveliste rara draga,nu trebuie sa o ratezi.


Azura se afla din nou la bordul navei mici.Mark manuia cu atentie butoanele si aprinsese luminile.Noaptea se lasase si licuricii de cristal incepeau sa zboare in jurul navei.
"Oare ce face Andras"se gandi brusc Azura.
Nu a dat toata ziua de el,ori era foarte ocupat ori...Ii era putin dor de el,acum ca nu ii mai ocupa unele ganduri.
....

-Si...am ajuns!exclama Mark entuziasmat.Salciile nu au inceput inca sa straluceasca,am ajuns la timp.
Coborara undeva intr-o poiana cu iarba grasa si albastruie,care sclipea ciudat acum in bataie razelor lui Nicene.Primele stele licareau timid.
De-a stanga si de-a dreapta lor uriasi copaci isi etalau coronamentul.Azura nu mai vazuse pana acum copaci de pike cu trunchiul asa de gros si atat de inalti,aveau cam 40 de metri inaltime.Florile erau deschise in toata spleandoarea lor,luminand poiana slab cu nuanta de fosfor .Vegetatia era bogata,sute de mii de specii de flori se gaseau in acea campie si totul parea o impletitura fantezista.
Se auzi o curgere de apa.Dupa ce ocolira mai multi copaci,Azura vazu imensa cascada Aoena curgand de sus,printre stanci.Pana si stropii aveau un licar slab.O ceata groasa se zarea in locul unde se termina cascada .Aoena era atat de inalta incat nu mai apuca sa atinga raul si se transforma in pulbere.
Raul Komono serpuia cu gratie peste dealurile albastrui inainte de a ajunge la gura de varsare in ocean.
In fata ei se vedeau pe dealuri faimoasele Salcii Cantatoare.Atunci cand vantul batea,frunzele ei argintii vibrau si produceau sunete placute,asemanatoare cu cel produse de violina.
Zeci de roiuri de licurici de cristal se invarteau pe deasupra poienii,scotand un zumzait ciudat.Fluturii de noapte isi luara in stapanire domeniul si zburau maiestuosi,alaturi de alte insecte cu aripi multicolore.
-Iti place,Azura?
-Da,imi place foarte mult....Este un loc magic,sopti ea si se aseza in iarba grasa,in pozitia yoghinului.
Mark se aseza langa ea.Nici unul nu mai avea curaj sa zica nimic,ascultau zgomotul cascadei in cadere si zumzaitul licuricilor.
Azura isi schimba pozitia si se intinse pe iarba,cu fata ridicata spre cer.Nu se simtea in largul ei,ceva in interior parca striga pericol.Aerul era placut si usor parfumat,iar un vanticel se pornise,putin timid.Sus se zarea Constelatia Eniole.
-E speciala aceasta constelatie,nu-i asa Azura?
-Da, exista si o legenda despre cum a aparut ea,dar nu-mi mai amintesc tot.
-Ti-o pot povesti eu,ma pricep la lucrurile acestea ii zambi Mark si se intinse alaturi de ea.Isi intinse bratele in jurul corpului si lua o pozitie confortabila.Azura statea la fel,cu picioarele putin departate,ca si cand ar fi vrut sa faca un ingeras in zapada.Nu voia sa mai fie tacere intre ei,o facea sa se simta ciudat si tot corpul i se strangea.
-Povesteste-mi Mark.....
-Legenda spune ca o frumoasa femeie-peste pe nume Eniole se indragostise de un terestru.Dar iubirea lor era imposibila,din cauza faptului ca proveneau din lumi complet diferite.Insa Eronio o iubea prea mult ca sa renunte si cauta mereu o cale prin care ea sa poata trai la suprafata.Singurul moment in care se puteau vedea era la asfintit,momentul in care Eniole putea iesi fara sa fie vanata de ceilalti oameni.
-Si s-a intamplat un dezastru...
-Da...Eronio nu era un simplu om,era fiu de rege si urma sa mosteneasca tronul.Tatal sau ii aranjase un Legamant cu altcineva iar dragostea lor putea sa ii pericliteze domnia.Asa ca regele facu un lucru ingrozitor,isi puse oamenii sa o vaneze pe Eniole....
-Si ea a murit prinsa in plasa de slujitorii regelui,pentru ca nu putea sta prea mult timp fara aer...sopti Azura.
-Asa este,vezi ca iti amintesti...Asa,cum urma...Printul fu atat de indurerat incat se duse in creierul muntilor si timp de trei ani il cauta pe Intelept,cel care putea sa il ajute sa o aduca pe Eniole inapoi.Dar spiritul ei plecase demult si Inteleptul nu-l putu ajuta cu mare lucru...Dar durerea lui Eronio era prea mare,si Universul se milostivi...Pe cer aparu constelatia care sa ii aminteasca pe vecie de ea.Pana in clipa mortii lui printul,devenit rege mai tarziu o privi pe Eniole in noptile clare si pustii....
-Ce legenda frumoasa....
-E frumoasa Azura,dar e trista.E mult prea trista.Eu,in locul cronicarului schimbam finalul.
Azura rase si se intoarse cu fata spre el.
-Atunci nu mai trezea asa emotii adanci Mark.Emotiile negative sti bine ca sunt savurate,nu avem prea des parte de ele in lumea noastra.
-Se poate ca si ele sa aiba locul lor...Dar eu tot schimbam finalul.
Nu-si daduse seama cand,dar salciile incepusera sa lumineze slab,iar muzica duioasa izvora din ele.
-Asculta Mark,au inceput sa cante...se agita Azura.
-Seamana cu vocea ta...Nu ar fi trebuit niciodata sa iti cer sa canti!zise el pe un ton hotarat.
Se apropie si mai mult cu fata de cea a Azurei,apoi se ridica intr-un cot,privind-o.
-De ce ,Mark?
-Pentru ca acum am cazut in capcana ta!
Se uita la el cu ochii mari,nestiind daca iar o tachineaza sau vorbeste serios.Fata ii stralucea,iar in ochi ii aparuse o sclipire.
Mark era acum atat de aproape de ea,incat ii putea simti rasuflarea,dar totusi nu indraznea sa faca nimic.
Isi aminti ce ii spusese Kris in legatura cu Padurile Fools...
Incerca sa isi mute privirea in alta parte,dar Mark nu ii permitea.Ceva nu era tocmai bine.Simti o unda in mintea ei si realiza ca el incerca sa se conecteze cu ea,sa ii trasmita ceva telepatic,ceva ce nu putea sa ii spuna prin cuvinte.
Ar fi trebuit sa se ridice si sa plece?Nu ar fi mai bine sa se intoarca la nava?Deja era tarziu,stelele brazdau cerul si somnul de patru ore era obligatoriu...Unda incepea sa i se strecoare in minte,ca un lichid cald...
-Nu,Mark! Nu te las sa imi intri in minte,striga Azura dintr-o data si dadu sa se ridice,dar Mark o imobiliza.
Ochii lui verzi erau acum de-a dreptul taiosi.
O stranse de brate si o tinu lipita de iarba.Azura se zbatu,incercand fara succes sa il indeparteze.Nu se pricepea in luptele corp la corp.Era furioasa pentru ca isi pierduse vigilenta si el se apropiase atat de tare de campul ei energetic.
I-a permis sa ii sparga bariera...Unde ii fusese capul?
-Permite-mi Azura,te rog...o implora el si slabi stransoarea bratelor.Se apropie si mai mult de fata ei,spatele lui lat aproape acoperind-o.
- Nu,nu te las Mark...nu te las,sopti ea cu vocea aproape sugrumata si incepu sa il loveasca.Era prea tarziu.Respiratia lui si mainile calde care o strangeau ii produceau fiori prin tot corpul...Fata lui se lipise de a ei si ii simtea inima cum bate navalnic.Pentru o secunda,atentia ii fu distrasa si atunci Mark tipa in mintea ei.
-"Azura,vreau sa ma leg de tine!"
Se smuci si mai tare,dar el o stranse din nou.
Ceda.
"-Mark..."
Inchise ochii fara sa vrea,de teama.Simti buzele lui apasand-o.Inca avea mainile tintuite la pamant iar Mark o domina cu trupul lui.Il simtea cum ii dezmierda gura.O saruta cu sete,incercand sa patrunda cat mai adanc in mintea ei.
Azura nu se mai zbatu,isi lasa bratele moi.Mark o stranse cu putere,nedezlipindu-si buzele de buzele ei.
Copacii isi amplificasera stralucirea iar cantecul salciilor se intensificase.
Corpul Azurei se incrancena,dorindu-l mai aproape.Ceva in interiorul ei ii poruncea asta.Ii inconjura gatul cu bratele,nedorind sa mai deschida ochii.Gustul lui era parfumat...
Mark strapunsese bariera,il putea auzi acum atat de clar in mintea ei,cum ii soptea cuvinte dulci.
Pe dealuri Salciile Cantatoare straluceau la maxim,in toata splendoarea, mangaind cu lumina argintie poiana si cuplul tintuit in iarba.