CAPITOLUL 43-Iubire impartasita

Dansul le fu intrerupt de zgomotul usii care culisa.Cei doi se intoarsera in aceeasi clipa,privind la cel mai inalt barbat de pe Merkana:Kamos.

Azura se desprinse si alerga in bratele lui.

-Unchiule!Ai sosit!

-Cum sa pierd marele Bal al adoratei mele?zambi el si o lua in brate,apoi o saruta pe frunte.

-Mare Univers Azura,esti cea mai frumoasa bijuterie din cate exista,exclama el.

-Daca tu si tata veti continua in acest fel,o sa incep sa rosesc,ceea ce la mine..

-Este imposibil datorita pielii tale,rase Enuk.Ce zici frate,fata mea draga este acum adult.Asta ma face sa ma simt si mai batran decat eram.

-E vremea sa mai cedam locul si sa ne retragem,rase comandantul.

-Incetati amandoi.Nu sunteti batrani,aveti 25 de ani...rase fata.

-Ce ne-am face fara sarcofage?Ce ne-am face?A venit si aceasta zi.Ai emotii draga mea?intreba Kamos.

-Eu sa am emotii?isi umfla ea pieptul mandra.Eu niciodata nu ma pierd cu firea.

-Asta-i fata mea,rase unchiul si ii saruta obrazul

-Arissa m-a anuntat acum ca este vremea sa cobor,au aparut primele nave in parc si trebuie sa imi intampin invitatii.Draga mea,cand va sosi clipa te voi anunta telepatic,atunci te astept sa vii cu Andras,parcurgi holul si...

-Tata,stiu drumul spre Sala Oglinzilor,ca doar ma aflu in propria casa,rase ea.

-Asa este draga mea,sa-mi fie cu iertare,dar cred ca m-au luat emotiile pe dinainte.

Tatal ii stranse mana si iesi pe usa.

Timp de cateva secunde,Azura auzi zgomotul viorilor si forfota de pe holuri si anticamere.

Auzul ei ascutit ii permise sa parcurga intreaga casa,dar odata ce usa se inchise,zgomotele se estompara.

-Cine a sosit acum,unchiule?

-Au venit delegatii,conducatorul Enikai si fiul sau Tanir,sotia acestuia,fiica lui....Cel putin,pe ei ii cunosti.Desigur,matusile si unchii tai,doctorul Erras...Toata lumea este prezenta,urmeaza sa vina si altii in ceva timp,o sa fii prezentata cand se face deschiderea oficiala.

Azura isi franse mainile in fata pervazului.

-Daca Andras nu ajunge la timp....O sa il...O sa il omor.

-Draga mea,nu te impancienta.L-ai vazut pana acum pe Andras sa intarzie vreodata?

-Nu.Dar tot nu pot sa inteleg de ce nu imi raspunde pe unda telepatica.

-Te voi conduce eu,dar sunt sigur ca nu va fi necesar.Pentru ca dupa cate sti,el va fi mostenitorul Merkanei alaturi de tine,datorita celor doua familii gemene....Deci este o fiinta pentru care cuvantul dat este sacru.Ai mai multa incredere,draga mea.

-Unchiule,nu am nevoie sa imi spui acum genealogia..Dupa mine,Andras mi se pare atat de aiurit,incat nu-mi pot imagina cum ar putea conduce Merkana...

-In acest caz,vom lasa conducerea in mainile tale de fier iar el va fi un biet slujbas...rase Kamos.

Azura il privi incruntata,aranjandu-si bratarile.

-Hai,nu fa acea mutrita care pe mine ma dezarmeaza..Incerc sa te destind.Stiu ca este o seara mare pentru tine,chiar daca mandria specifica familiei noastre nu te lasa sa-ti afisezi emotia...Nici macar fata de unchiul tau favorit.

-Daca mai spui asta....

Kamos rase,privind la fata ei.

-Nu te-ai schimbat deloc.

O lua in brate sa o linisteasca.

-Ai prefera sa ma schimb?clipi ea des.

-Niciodata.

Privi ganditoare uniforma lui.Oare Andras ce culoare va purta?Simti o unda telepatica in minte.

-A sosit,sopti ea si isi lua o atitudine mandra,dezlipindu-se de unchiul ei.

Usa se intredeschise usor,lasand sa se vada o silueta inalta si bine facuta.

-Dupa cum vezi draga mea,nu ai de ce sa iti mai faci griji...Cavalerul tau este aici.

Kamos se inclina usor,Azura ii intoarse gestul si se apropie de fereastra,apoi se intoarse cu spatele.Isi simti inima palpitand.

Kamos schimba un salut cu barbatul brunet si parasi incaperea.

"Pana la urma,ce imi pasa atat de parerea lui"se gandi ea infuriata.Simtea un tremur abia perceptibil in maini.

-Azura...

Vocea lui Andras era putin ragusita si cumva nefireasca.Il simti ca este foarte serios.Sau poate...putin nervos?Legatura dintre ei ii arata ca il incercau cam aceleasi emotii ca si pe ea.Se intoarse spre el cu o statura impozanta,cu fruntea ei palida si ochii mandrii.Isi impreuna mainile si il privi tacuta.Abia isi opri in gand un murmur de admiratie.In lumina cristalului ce survola camera,Andras arata nespus de chipes.

Costumul lui era in aceeasi nuanta cu a rochiei ei,si purta emblema Comandamentului si a Casei Regale din Zathora.Parul lui negru stralucea frumos si se odihnea in bucle peste umerii lui.

Purta o coroana din aur alb peste frunte.

Fata lui senina contribuia din plin la alura princiara.Iar ochii...La fel de negri si misteriosi asa cum ii stia dintotdeauna.

Nu putea citi in ei.Dar putea vedea ca ii straluceau,in vreme ce isi plimba privirea peste fata ei frumoasa.

Isi aminti protocolul,manierele,toate pregatirile pentru aceasta seara.Trebuia sa fie totul perfect.

-Printesa Azura...Esti ravasitoare.Nu exista cuvinte sa te descrie.....Sunt onorat ca pot sa petrec aceasta seara in compania ta.

-Lord Andras,onoarea este de partea mea.

Andras o privi abia respirand.Nu ii placea deloc protocolul vechi,el care era obisnuit sa o tachineze vesnic.Ar fi vrut sa ii spuna atat de multe,dar vorbele rigide nu ii permiteau.Se gandi ca tacerea era salvatoare,dar nu pentru mult timp.

Azurei ii inflori un zambet pe buze.

-De cat timp ne cunoastem noi,Lord Andras?

-Incantatoare fiinta,te cunosc din clipa nasterii,de cand am fost separati din cuva noastra confortabila,zambi el.

De atunci,inima mea este indoita mereu,pentru ca iti simte lipsa.

"Deci doreste sa se joace...Atunci joc sa fie,se gandi ea".In spatele cuvintelor,simtea insa o bariera.Andras isi ascundea adevaratele intentii.Oare de ce?

Il cunoastea si totusi...nu.

-Pot sa afirm ca sentimentul este reciproc,zambi ea sagalnic,incantata la ideea jocului ce se intrezarea in noaptea cea mare.

Andras o privi cu buzele intredeschise.Oare spunea adevarul?Sau doar se juca?La ce se gandea,ce avea in minte?Nu putea trece de bariera ei.O cunoastea si totusi... nu.

-Cred ca este momentul sa ne apropiem de sala,printesa mea.

Azura inclina afirmativ din cap.El ii oferi bratul si usa culisa usor.

In anticamera era aproape gol,pentru ca Sala Oglinzilor era acum plina pana la refuz.

Afara se mai auzea inca zgomotul navelor care parcau,invitatii veneau fara incetare.

In spatele ei aparu unchiul ei impreuna cu sotia lui,in aceeasi postura.

-Suntem in ariegarda,zambi Kamos.Trebuie sa intram draga mea.

In urma lor se aranja cat ai clipi un intreg sir de perechi,care venira din camerele superioare.

-Arissa ne asteapta in fata tronului....ii sopti Andras.

Doi androizi-majordomi deschisera usa incet.

Sala le aparu in fata ochilor,stralucitoare in lumina candelabrelor aurii si o muzica divina,inaltatoare le dezmierda urechile,un cant vechi cu iz razboinic.

Andras pasi cu fala,cu ea de bratul lui.

Intrara in lumina orbitoare a cristalelor,printre sutele de invitati care se aflau asezati de-a stanga si de-a dreapta salii.Ei lasau loc de un coridor care era parcurs acum de pasii usori ai Azurei,care parea ca pluteste.Pe masura ce mergeau,invitatii se inclinau usor,femeile indoind genunchii in maniera veche,iar barbatii capul,cu o mana in dreptul inimii.

Rochiile si bijuteriile iti luau ochii,iar sala luminata feeric era desprinsa dintr-un basm.

Azura isi tinea privirea fixata spre imaginea din capatul salii,unde se aflau doua scaune mari din aur,imbracate in catifea si bijuterii,locul unde stateau parintii ei,cu zambetul pe buze.

Andras isi pastra aceeasi mina serioasa,parcurgand sala cu pasi fermi,iar Azura demna,privind cu coltul ochiului la perechile care ii priveau zambind,salutand si scotand exclamatii admirative.

Frumusetea ei exotica,care nu se gasea pe Merkana era savurata acum de toti cei care nu avusese acces.Toate aceste priviri atintite asupra ei o faceau sa simta cum ii curge sangele in vene in mod accelerat.Controlul ei perfect nu lasa sa se vada insa nici macar un muschi zbatandu-se.Incerca sa il priveasca pe Andras cu coltul ochiului,dar nu gasi nici un fel de emotie.

Ajunsi in fata tronului,sirul din spatele lor,dupa saluturile de rigoare,se aseza de-a stanga si de-a dreapta alaturi de ceilalti,in perfecta ordine,lasandu-i singuri.

Cei doi se inclinara in acelasi timp,iar la salut le raspunse Enuk.Arissa statea pe tronul ei zambind si privindu-si fiica.

Zgomotul de viori incepea sa devina estompat,lasand loc vocii puternice a conducatorului Merkanei.

Imensa sala ii purta ecoul vocii pana la cel din urma invitat.Cei doi se intoarsera cu fata spre invitati,iar Enuk veni intre ei.Azura ii auzi vocea emotionata,dar totusi ferma.

-Distinsi oaspeti,draga familie...Aceasta este o seara speciala in istoria Merkanei,acest colt de paradis.Ii aveti in fata voastra pe mostenitorii acestei frumoase planete,care vor duce mai departe numele Allazar-Adahas.Fiica mea,Azura...Fiul meu,Andras.

Daca va intrebati de ce il numesc "fiu"este de prisos.Dragostea mea este egala,ei fiind sortiti de la nastere sa fie impreuna si sa conduca...

Azura simti ca lesina.Ce voia sa spuna Enuk?Abia se stapani sa nu i se vada suprinderea pe chip.

-Au impartit aceeasi cuva si s-au numit frati.Au crescut impreuna si au devenit doi tineri minunati.Grija noastra pentru ei este nesfarsita,pentru ca ei sunt mostenirea noastra cea mai pretioasa.Prin unirea celor doua familii regale, dinastiei Allazar-Adahas ii va fi asigurata continuitatea peste milenii care vor urma.

Azura se panica.In minte i se derulara mai multe scene.Incerca sa il contacteze pe Andras,aflat aproape de ea,sa il intrebe ce se petrece,dar acesta avea unda blocata,semn ca nu dorea sa i se scormoneasca printre ganduri.

-Fiica mea....Printesa Azura.

Tatal se intoarse spre ea si ii lua mana.

-Distinsi invitati,prin acest dans,declar deschis cel de-al 144-lea Bal al Zathorei,care marcheaza intrarea fiicei mele Azura in Anul Maturitatii.

Invitatii aplaudara intr-un zgomot asurzitor.Azura is puse mana tremuranda in cea a tatalui,care o antrena intr-un vals.

In urma ei,i se alatura Andras,care o tinea de talie pe Kira.Apoi alte si alte perechi,in muzica de violine.

Azura se invartea ametitor,simtindu-se ca un fulg si cerceta fata incantata a lui Enuk,simtind ca un repros ii vine pe buze.

Dar protocolul nu ii permitea.Il zari pe Andras cum danseaza cu gratie si un schimb electrizant se petrecu intre privirile lor.Valsul se incheie si perechile se schimbara.In fata ei aparu Andras.O zari pe Kira la bratul unui necunoscut,apoi pe Enuk cu Arissa.

Sala se anima din nou,in dansul perechilor,zgomotului de bijuterii si rasetelor.Cupe mari de aur cu lichid evervescent erau savurate de cei care inca nu se antrenasera in dans.Orchestra aflata in capatul salii punea trup si suflet in redarea unei atmosfere de vis.

Barbatul brunet ii lua mana intr-a lui si ii cuprinse mijlocul,in vartejul celui de-al doilea dans.

-"Andras...Ce se intampla?Despre ce uniune a celor doua familii ale noastre vorbea tata?La ce se refera?"

Barbatul o privi intens.Nici urma de zambet nu se mai ghicea pe fata lui,cuprinsa acum de seriozitate.

"-Azura...Dupa ce se incheie prima parte din dansuri,o sa vorbim...Acum...Nu se poate.."

-Stiu..Stiu,trebuie sa imi fac datoria".

Simtea cum dansul o ameteste si mintea ii era plina de intrebari fara raspuns.Mana lui Andras devenise fierbinte.Incerca sa smulga din ochii lui o confirmare a ceva.El o privea fix,cu ochii ce pareau putini umezi.Sau poate era doar o parere...

Urmara alte si alte dansuri.Enuk si Arissa o prezentara unui numar insemnat de invitati si Azura incepea sa resimta oboseala.

Pe cand se retrasese pentru cateva minute alaturi de Kira,simti o unda in spatele ei.

-Lady Azura,imi acordati acest dans?

Un miros de mosc.Se intoarce si il zari pe Tanir,imbracat in negru,cu parul lui salbatic prins acum ingrijit la spate."Protocolul...."

Nu mai dorea sa fie tulburata si de prezenta lui.Simtea prea multe emotii.Dar..

-Cu mare placere,Lord Tanir...

Barbatul o atrase spre centrul salii la un dans special.Perechile se unduiau unele pe langa altele,si isi lipeau palmele in vreme ce se priveau in ochi.Dansul facea ca partenerii sa se schimbe,la fiecare rotire.Azura pendula intre Tanir si Andras.

Palma ei se lipi de cea a lui Tanir si il urmari cu coada ochiulu,peste umar.Acesta lua o alta tanara pe parcursul rotirii,iar Azura era petrecuta usor de Andras.Se gandi la ceea ce ii spusese Arissa de dimineata...."Sa citesti in inima ta..."

Andras...Tanir...Andras....Tanir.Mereu prinsa intre cei doi.Pasionalul Tanir......caii salbatici si desertul nesfarsit,miros de mosc si caldura unui vulcan..Isi muta privirea spre geamanul ei.Prietenul ei cel mai bun....Ochii lui pe care nu ii putea citi.Glumele lui care o inveseleau mereu...

Dansul se incheie si se desprinse tulburata.Simti nevoia de aer si dori sa iasa afara.Dar atunci simti atingerea lui Enuk si cum acesta lovea intr-un diapazon de argint.

-Distinsi oaspeti,in cinstea voastra,fiica mea Azura,va va delecta cu un cant stravechi....

Azura tresari,dar se lasa purtata de tatal ei spre pian.

-Tata,nu am pregatit nimic special,sopti ea...

-Draga mea,nu mai retii cantecul familiei noastre?Candva i l-ai cantat lui Mark..

Azura inghiti in sec.

-Ba da tata,o sa il cant pe acela.

-Multumesc.Toti abia asteapta sa te auda.

Invitatii isi indreptara privirile spre zona pianului.Azura se aseza usor pe scaunelul arcuit,cu grija pentru rochia ei albastra.

Privi spre sala si ii zari pe cei doi unul langa celalalt.Unul in costum albastru si unul in costum negru.Cei doi barbati care ii tulburau simtirile.Si pe care ii nega in egala masura.

Atinse clapele pianului si sunete fermecate se auzira..Vocea ei cristalina incepu sa se inalte,unduindu-se spre tavanul salii,umpland aerul.Ritmul crescu si degetele ei dansau cu nerabdare pe clapele pianului.In acelasi timp,viorile incepura sa o acompanieze.

Se uita cu ochii visatori,peste capetele invitatilor,amintindu-si crampeie....Un trandafir albastru daruit candva de Mark,care niciodata nu se ofilea....Inelul cu piatra pretioasa oferit de Tanir...Rasetele pe care i le starnea Andras erau insa nepretuite.Il privi in ochi,in vreme ce se pendula deasupra pianului si simti ca ceva creste in ea.Ceva similar cu pasiunea si dezlantuirea.Muzica o transporta mereu in alte sfere.Invitatii o priveau vrajiti,iar parintii nespusi de mandri.

Andras mai serios ca niciodata.

Tanir cu un mic zambet pe buze si ochii stralucitori.Cantecul incepu sa se apropie de final si vocea ei scazu treptat.Apoi se ridica cu gratie si se inclina.Ropote de aplauze umplura Sala Oglinzilor,asa cum demult nu se mai auzise.

Andras se apropie si ii oferi bratul,ea se stranse in el si apoi ii transmise ceva telepatic.

Fata se pierdu printre invitati,lasandu-i bratul.Fosnetul rochiei ei se auzi in anticamera,dar fu curand asimilat de zgomotele orchestrei.

Andras o lua pe urmele ei,ignorandu-i complet pe ceilalti.

Azura cobori repede treptele casei si se indrepta spre parc,cu gandul sa fie mai aproape de ocean.Il auzea deja cum freamata si simtea aroma dulce a florilor in aerul curat al noptii.Nicene rasarise mai frumoasa ca niciodata,cu lumina ei aurie jucandu-se pe fata fetei.Pe chipul ei se citea furie,iar ochii ii aruncau fulgere.

-Azura,stai....auzi o vocea groasa in urma ei.

Incepu sa alerge si mai tare,simtind marmura de sub pantofii ei cum scrasneste.Simtea in piept cum creste un val de caldura si cuvinte vechi ii rasunau in minte.Se opri la iesirea din parc,in fata unei banci arcuite,cu vedere spre ocean.Deja vedea nisipul plajei.Andras o ajunse din urma.

Se intoarse spre el cu lacrimi pe fata.

El o privi trist,in vreme ce ii asculta vocea sugrumata.

-La asta se reduce iubirea,Andras?La o uniune a doua Case?La..politica?Tot ce m-au invatat este o minciuna?De ce a spus tata acele cuvinte,spune-mi..ridica ea glasul.

Andras se apropie de ea si ii lua bratele.Azura se smuci,dar el o atrase si o lipi de pieptul lui.Simti ca inima ii bate puternic,aproape sa o asurzeasca.

-Azura....Parintii tai nu au ales ceva la intamplare.Ei nu ti-ar face niciodata rau.

Te cunosc mai bine decat te cunosti tu insati.Ei iti stiau demult destinul.

Fata isi ridica ochii mari de la pieptul lui,din care curgeau doua lacrimi albastrui.

-Ce vrei sa spui cu asta?

-Azura....o mangaie el.De ce nu vrei sa ma Vezi?De ce nu ma accepti?Chiar atat de mult isi dispretuiesti Perechea?..

Azura se smuci cu uimire din bratele lui si lua distanta de cativa pasi.Isi sterse lacrimile cu un gest ferm,furioasa ca se lasase prada slabiciunii.Furia fu inlocuita cu o stare de plutire.

-Andras...Tu esti...Prietenul meu cel mai bun.

-Asa este.

Azura privi in ochii lui intunecati.

-Cum poti sa spui ca esti...Ca esti...

Se opri tremurand."Sa fii onesta cu tine...Sa fii onesta.."

-Esti doar prietenul meu si atat.

-Din aceasta cauza am impartit acea cuva,Azura?Din acea cauza am crescut impreuna?De asta familiile noastre sunt atat de legate?Crezi ca este vorba de politica?Crezi ca totul este o intamplare?

Poti fi mai oarba de atat?

-Nu te iubesc,Andras! Ii zise cu o voce ragusita,care incepea sa fie inecata de lacrimi din nou.

Cuvintele ei rasunara ca un cutit in inima lui.

Simti o durere covarsitoare,dar se incapatana.

-Ma iubesti,Azura...Mai mult decat poti exprima.Dar ti-e teama....De tine,de mine,de iubire,de iubirea mea.Da..Pentru ca te iubesc ca un nebun!

Fata se uita uimita la el.

-De ce spui astfel de cuvinte?Vrei sa te joci cu mine?

-Sa ma joc cu tine?ridica el vocea,scos din minti.Tu,tu esti cea care se joaca cu mine de cand te cunosc!Te-ai gandit vreodata ce am simtit cand erai in bratele lui Mark?Te-ai gandit vreodata...Cat de tare ma durea inima cand vedeam ca ai sentimete pentru Tanir?Cand eram cel cu a carui inima te jucai?Ma pot transforma in ce doresti tu,Azura...In umbra ta,gardianul tau,prietenul tau cel mai bun.Pot fi orice vrei tu sa fiu,pentru ca Te Iubesc.

Si nimeni nu poate sa ma contrazica,pentru ca inima mea o striga!

Azura abia mai respira.Se uita in ochii lui,sperand sa gaseasca o scanteie de gluma salvatoare.Dar nu gasi decat pasiune,acea scanteie care il apucase deseori si pe care ea o refuzase cu indarjire in viata ei.

Andras se apropie de ea si ii prinse bratele,apoi se lipi de fruntea ei.

Ii sopti tremurand.

-Am asteptat ani de zile sa iti spun aceste cuvinte...Inima mea nu ar mai fi rezistat sa le ascunda...Azura,nu te oblig sa ma iubesti.Spune-mi un cuvant doar....Si plec.Nu o sa ma mai vezi niciodata,daca asta doreste inima ta. 

-Unde sa pleci,Andras?

-Departe Azura..Departe de tine,cat mai departe posibil.Ca sa nu mai simt cum tresalta inima cand te vede si cum doare....Nu ma vrei si..doare nespus.

Azura se dezlipi si privi in ochii lui.

Acesta o privi cateva secunde,dar ea amuti.Atunci se intoarse incet si porni cu pasi repezi inapoi,parca vrand sa o ia la fuga spre plaja.In Azura se dadea o lupta surda.Refuza iubirea,si totusi ea o invada...Stia ca nu poate fi minciuna.

De ce fusese atata de oarba?Nu voia sa plece Andras,nu voia.Pentru ca nimic nu mai era la fel fara el.Cum sa il piarda?

-Andras!Nu pleca....

Incepu sa alerge dupa el pe plaja,pentru ca acesta nu o auzise.Pantofii o incomodau,asa ca ii lasa jos si alerga in talpile goale,simtind o feerie nemaintalnita,combinata cu agonie la ideea sa nu il mai vada niciodata.

Il prinse de mana si el se intoarse surprins spre ea.Ii vazu ochii umezi si o speranta in ei.

-Nu vreau sa pleci!Nu vreau...Ramai cu mine,Andras...Totul va muri daca tu pleci.

-De ce sa raman?ii zise el mandru.Da-mi un motiv.

-Pentru ca...Am nevoie de tine,ii zise ea cu ochii in lacrimi.Sa te vad la mine in camera in diminetile de vara....Sa stam impreuna in ploaie cand ne intoarcem de la Universitate...Sa ma faci sa rad atunci cand zilele mi se par plictisitoare....Sa ne intrecem in padurea de salcii si sa te bat la duel in sala armelor..

Andras rase printre lacrimi.

-Doar pentru asta vrei sa raman?

-Nu.Vreau sa ramai pentru ca....

-Pentru ca...

-Pentru ca te iubesc...Mereu te-am iubit,dar mi-e fost frica.Ma poti ierta?

Se uita la el cu ochii mari,ca ai unui copil.Andras ii lua fata intre mainile lui.

-Iubirea mea....

O saruta incet,parca cu teama.Azura isi impleti mana in parul lu negru ca noaptea si se lipi de el.Barbatul o lua in brate si incepu sa o sarute cu sete.Si o saruta,o saruta nesfarsit....Si ii mangaie obrazul umed.

Si inimile lor tresaltau de fericire.

Azura se desprinse cu greu din sarutul dulce si fierbinte.Se lipi de pieptul lui si privi primele raze ale diminetii.

-Priveste,Azura...

O culoare incendiara,purpurie,se prelungea pe cer.O aurora de o frumuseste de nedecris se zarea la orizont timida,privita prin ochii unor indragostiti.

Andras o saruta din nou,nesaturandu-se de gustul buzelor ei atat de ravnite.O stranse in bratele lui cu toata puterea,parca vrand sa o sfarame de dragostea ce i-o purta.

Bolta se colora incet si muzica viorilor din Sala Oglinzilor se armoniza acum cu bataile inimii a doi tineri.
Si Cerul canta de bucuria unei Iubiri impartasite.
Nesfarsita...ca stelele pe cer.

SFARSIT


VA IUBESC INFINIT
...MIRA...

CAPITOLUL 42-Marele Bal

Azura deschise ochii sub lumina razelor,simtind o tandra mangaiere.
Clipi des si privi chipul drag al mamei sale,cu pletele ei blonde mangaindu-i fata,cu ochii de culoarea peruzelei si zambetul cald.
Fata se intinse lenesa si se lasa alintata sub mangaierea mainilor ei.
-Trezeste-te draga mea,te asteapta un bal diseara..Nu cred ca ai vrea sa il ratezi.
Azura deschise ochii,amintindu-si inca parfumul necunoscutului din vis.Pentru o secunda,crezuse ca totul fusese real.Acei ochii negri inca o mai strapungeau.Arissa o privea cu atentie.
-Mama,uitasem complet ca astazi este balul meu.Nici nu stiu cu ce sa incep,cu ce o sa ma imbrac,cand ma gandesc cat de multi au sa participe ma apuca groaza,sti ca nu-mi place sa fiu expusa.
-Draga mea,totul este aranjat pentru diseara,mai sunt unele detalii de care se ocupa acum sora ta Mena si bunica.Tot ce trebuie sa faci tu este sa te relaxezi si sa lasi totul pe mana mea,vei avea destul de muncit la Federatie,bucura-te de clipele de acum,mai ales de Balul tau pentru ca nu o sa mai existe unul asemanator.Doar o data esti desemnat adult,zambi mama.
-Crezi ca exista vreo sansa sa imi intalnesc Perechea la bal,asa cum l-ai intalnit tu pe tata?
-De ce ma intrebi tocmai acum acest lucru?
-Mi-a aparut in memorie in aceasta noapte,ceea ce ma face sa ma  gandesc ca este foarte aproape de mine,mama.
-Mereu a fost aproape de tine Azura,crezi ca el a fost vreodata departe?Ai avut aspecte ale Perechii tale care te-au insotit mereu.Tu nu puteai avea Legaturi cu altcineva,din cauza rangului tau.
Azura se trezi de-a binelea si facu ochii mari.Se freca la ochi.
-Ce vrei sa spui mama,ca eu deja l-am intalnit?
-Azura,ai uitat ce-ti spuneam eu mereu?Uneori adevarul se afla in fata ochilor nostri,dar refuzam sa il vedem pentru ca nu suntem pregatiti...
Fata o stranse de brat impacientata.
-Cine este,mama?
Arissa zambi si se ridica usor de pe pat,apoi se apropie de pervazul ferestrei.
-Ai avut candva o legatura cu Mark,el era unul dintre ei.Ai avut o legatura si cu Tanir.Dar Sursa pentru aceste aspecte ale flacarii tale inca nu ai recunoscut-o.
Azura se balbai.
-Dar.....El stie?
-Asta ramane sa afli tu,eu nu o sa te ajut deloc.Este vorba de inima ta,Azura.Citeste in ea si fii onesta cu tine,altfel nu ai cum sa afli adevarul.
"Sa fii onesta cu tine"ii rasuna in cap fetei.Isi aminti ca acelasi indemn il primise si de la Tanir.
-Oare....o sa fie la Bal?Cine poate fi,mama?Tu stii,nu-i asa?Cunosc atat de multa lume,incat mi-e greu sa ma pronunt...
-In acest caz,se pare ca vei avea o sarcina dificila,surase Arissa.Ti-am spus suficient.Tata te asteapta in biblioteca.
Mama se indrepta spre usa,dar inainte de a o inchide se opri brusc.
-Uitasem,a venit Andras sa te vada.
"Andras..."Nu il mai vazuse de cateva zile.Azura sari din pat si lua pe ea niste haine la repezeala.Avea o zi intreaga inainte si nu avea de gand sa o iroseasca.O chema telepatic pe Kira,apoi se indrepta spre biblioteca.

Andras o privea cu ochii lui scanteietori,pe jumatate dojenitor,pe jumatate glumet,asa cum obisnuia.Azura se uita somnoroasa la banda care se desfasura in fata ei,care o ducea rapid spre parcul central al Zathorei.
-Se pare ca nu esti tocmai in apele tale astazi,printesa,se inclina el.Te avertizez sa nu fii trista tocmai astazi,pentru ca riscam ca festivitatea anuala sa-si piarda din farmec definitiv.
Azura il privi ironica,apoi se decise sa deschida in sfarsit gura,pentru ca nu-l cinstise cu vreun cuvant de cand parasira casa.
-Ma tem ca daca voi fi posomorata va cobori intunericul peste intreaga Zathora.Dar ce putem face daca printesa are mofturi?
Andras rase,dezvaluind niste dinti albi,sclipitori.
-O sa gasesc ceva care sa te binedispunsa urgent,altfel riscam sa pierim cu totii.
Azura se stapani sa nu rada,dar un suras sagalnic se intrevedea pe buzele ei pline si frumos conturate.Isi privi geamanul cu aceeasi privire pe care i-o arunca pisicii inainte de a o hrani.
-Ce ai in minte?
-I-am transmis Kirei sa ne astepte la locul nostru secret.Mai tii minte locul nostru din copilarie,unde am facut noi legamantul celor trei?
Azura zambi din cauza amintirii ce ii aparut rapid in cap,cu parfum de copilarie.
-Cum sa uit asa ceva,Andras?Am promis ca noi trei vom fi prieteni pe vecie,indiferent ce se va intampla.La umbra acelui mare copac alb...
Centrul parcului frumos amenajat se pierdu in urma lor,pe masura ce se apropiau de padure.
Cu parul brunet in vant,cu ochii ei verzui si pasul grabit,Kira ii astepta la umbra unui mare copac de abanos.Se uita ganditoare spre ei si incepu sa fluture cu mana cand ii zari.
-Care ajunge ultimul...Se imbraca in verde putregai la balul de diseara,rase Andras si o lua la fuga spre Kira.
Azura se incrunta la el,apoi rase.
-Ce copil esti...
-Sunt...Dupa aceasta seara nici eu nu voi mai fi.Nu vrei sa profitam de ultima zi a noastra?
Azura clatina din cap,apoi incepu sa alerge in urma lui,ca sa nu fie mai prejos.Ajunse in acelasi timp cu el,dar cu un pas in minus.Se bosumfla.
Andras rase si incepu si Kira sa rada.
-Nu te supara albastreao..Parca ai fi un copil,rase prietena ei.
-Si ce,nu sunt?ranji Azura.
-Uite cum facem...Nu te pot obliga sa te imbraci in culoarea putregaiului,rase Andras cu pofta.Dar...Primul dans este cu tatal tau.Al doilea este cu mine.Nu o sa accept locul trei.
-Nu mai spune...Ai idee cat de multi stau la coada pentru dansul numarul doi?il ironiza ea.
-Tocmai de asta...Ai pierdut,acum platesti.Va trebuie sa dansezi cu mine,chiar daca iti displac.
Kira rase.
-Voi doi chiar nu o sa va potoliti niciodata?
-Inca nu am intrat in Anul Maturitatii oficial...mai sunt vreo cateva ore,glumi Andras.
Se apropiara de o mica poiana,cu pasii impleticiti in vegetatia groasa.Ascuns printre brazi si arbori de pike,se zarea un copac asemanator cu o salcie uriasa,cu frunze si flori albe.Petale se desprindeau usor in bataia vantului si isi purtau parfumul prin tot parcul.Azura inspira si mirosul lor ii trezi pe loc zeci de amintiri.Se vedea in trecut,la umbra batranului copac,de mana cu cei mai bun prieteni.
Se asezara la umbra lui,asa cum obisnuiau candva,Azura intre ei,in stanga ei Andras si in dreapta Kira.Se luara de mana si se uitara amuzati unii la ceilalti.Gesturile copilaresti fusesera inlocuite de unele mature,dar in ochii lor se zarea inca scanteierea unor copii.Mana lui Andras nu mai era insa nesigura ca in copilarie,ci o tinea ferm pe a Azurei,strangand-o usor.
-Si acum....la fel ca si in urma cu 15 ani merkanieni,noi Cei Trei...incepu Azura.
-Cei Trei Prieteni...mustaci Kira.
-Ne promitem ca nimic nu ne va desparti.Nici timpul,nici spatiul,nici cursul vietii,incheie Andras.
-Azura,vrei sa faci tu onorurile?clipi Kira.
Fata isi desprinse mainile,isi atinse palmele si inchise ochii,apoi se concentra intens.Intre mainile ei aparu o sfera albastra,aproape transparenta,care incepu sa pluteasca deasupra lor,eliberand din ea alte si alte sfere mici,ca niste bule colorate.Andras materializa o sfera de un albastru inchis iar Kira una verzuie.O ploaie de sfere mici incepu sa umple parcul,izvorand din palmele celor trei,care strigau incantati si levitau la putina distanta de iarba groasa,ca niste copii in soarele copilariei.


Apusul cu ale sale culori incepu sa se astearna usor peste resedinta familiei Allazar.Casa,care pana atunci fusese in forfota si galagie,era acum asaltata de zgomote de vioara si de pian,pe masura ce orchestra incepea sa foloseasca instrumentele.Ecourile din Sala de bal umpleau intreaga casa si ajungeau chiar si in biblioteca,acolo unde Enuk se refugiase strategic.
In cealalta aripa a casei,intr-o camera albastra,langa un pat cu  baldachin si o fereastra arcuita,patru femei.
Una dintre ele aflata in centru si celelalte agitandu-se in jurul ei.
Azura imbraca cu oarece dificultate rochia lunga si albastra,princiara,cu insertii de aur alb,pe care bunica o tinea cu mare pretuire pe brate.
-Este o rochie ce a fost creata special pentru tine de catre mine si Almena,sopti mama.
Bunica cu ochi violeti privi cu incantare rochia ce se mula perfect pe trupul Azurei,bratele si gleznele fetei imbracate in bijuterii.Albastrul inchis al rochiei se potrivea frumos cu ochii ei azurii.Mena veni cu o cutie de catifea neagra pe care o depuse in mana Arissei,ca intr-un ceremonial.
Aceasta o deschise si in fata ochilor Azurei,o frumoasa diadema din cristale si diamante albe.
-Cat este de frumoasa,mama...
-Este aceeasi coronita pe care a purtat-o mama ta la primul ei Bal.Tu o vei darui primei tale fiice,sopti Almena si i-o prinse peste frunte,in buclele bogate ale parului ei cenusiu,strans cu grija.Pletele fetei,lasate o parte libere,stateau lejer peste spatele ei,pana aproape de linia genunchilor.
-Ca o adevarata merkaniana,sopti Arissa.
Se indeparta cu pasi usori si aduse inca o cutie din care scoase cateva inele cu pietre albastrui.Azura stralucea,privindu-se in oglinda de cristal.De mai bine de o ora se rasucea in fata oglinzii,aranjand rochia cu gesturi seducatoare.
Se opri si se privi atent.Stralucirea bijuteriilor iti lua ochii.Langa ea,Arissa imbracata cu o rochie purpurie,Almena cu una violacee si Mena cu una de un purpuriu deschis.
-Nu cred ca va mai purta nimeni albastru la acest Bal,se pronunta Mena.Nu toata lumea are curajul sa poarte orice culoare,mai mult se imbraca de convenienta.
-Energia mea este albastra,asa ca nu vad de ce m-as imbraca in alta culoare.
-Este culoarea care te reprezinta si insasi numele tau,Azura.Tu esti..."Cea Albastra".Dinastia Albastrilor si culoarea ochilor tai frumosi....zambi mama.Pe intreaga planeta nu vei mai gasi ochi de o asemenea culoare.
-Mmm...imi amintesc ca si Andras spunea ca este fermecat de irizatiile lor,rase Mena.
-Draga Mena,nu ai altceva de facut decat sa ma tachinezi?se uita Azura cu ochii mari la sora ei.
-Nicidecum....De ce,de cate ori amintesc numele lui sari ca arsa?
Este un mister pentru mine,rase fata bruneta.
Almena surase si Azura se uita piezis,prefandu-se indignata.
-Fara sa te incrunti draga mea,nu-ti sta bine sa faci cute pe fetisoara ta frumoasa,rase bunica.
-Invitatii au sa soseasca imediat draga mea,eu si tatal tau trebuie sa ii primim.Vei fi condusa de Andras pana in sala de bal si de acolo Tatal tau face onorurile.
Azura lua pocalul de pe masa cu ekolina si sorbi zdravan,simtind niste emotii in stomac si genunchi.
-Nu stiu unde este mama,inca nu a venit si nu pot sa ii trimit nicio unda.Daca nu are cine ma escorta?
-Este si unchiul Kamos aici,care ar fi cel mai fericit sa o faca.Dar cred ca ai prefera sa fii condusa de cel mai bun prieten al tau,te vei simti mai confortabil.Nu mai pot sta draga mea,ne vedem peste o jumatate de ora.Tata este in biblioteca,mai ai ocazia sa vorbesti cu el daca te grabesti.
Azura parasi camera cu pasi rapizi,in fosnetul rochiei si se indrepta spre culoarul lung.Alterna pasii cu levitatia,din cauza emotiei."Poate ar fi bine sa mai beau inca un pahar".Nu ii placea deloc ideea sa fie expusa in fata a sute de persoane.
Ciocani in usa,apoi aceasta glisa greoi intr-o parte.Il gasi pe Enuk cu fata indreptata spre fereastra,savurand ekolina,cu privirea pierduta spre asfintit.Simti o prezenta in camera si se intoarse.O vazu pe Azura emotionata,cu palmele odihnindui-se pe rochia pretioasa.
-Draga mea....
Lui Enuk i se oprira vorbele in gat.Lasa paharul pe masa si se apropie de fiica lui.Ii lua mainile si i le saruta,vizibil incantat.
-Fiica mea,esti superba inca de cand te-ai nascut dar astazi..Te-ai intrecut pe tine.
-Oh tata,nu este chiar asa...se emotiona ea.
-Este o seara speciala,Azura....Nu se va mai repeta niciodata pentru tine.Este ziua in care esti oficial adult si vei lua pe umerii tai responsabilitati egale cu ale mele.Este o seara ce nu o vei uita niciodata,cu siguranta.Am ceva pentru tine.
Enuk se apropie de o cutie din aur si o deschise incet,scotand de acolo un colier din cristale albe.
-Tata,sunt atat de rare....
-Nimic nu este prea mult pentru fiica mea.Mi-a luat trei luni sa le obtin,dar merita cu prisosinta.
Azura se intoarse cu spatele si tatal ii prinse usor de gat colierul ce stralucea misterios.
-Lasa-ma sa te privesc....
-Tata,multumesc...Deja simt ca am primit prea multe de la tine.Mereu m-ai inconjurat cu tandretea si iubirea ta...
Azura se uita la costumul lui purpuriu,la emblema in forma de dragon ce o avea Enuk prinsa in partea inimii.Ii puse mana pe piept.Tatal o privea cu ochii sclipind.
-Incercam un dans?Ca sa ne mai treaca emotiile,zambi Azura.
Isi puse mana cu incredere in cea a tatalui si se apropie incet de pieptul lui.Asa cum facea de cand era copil.Pasii lor se impletira intr-un izvor de nesfarsita dragoste paterna.
Asa cum isi amintea acel izvor.Care nu ar fi vrut sa se sfarseasca niciodata pentru ea.

CAPITOLUL 41-Promisiune veche

O noua dimineata incepea pe Merkana,cu razele sale blande luminand orasul alb.Familia Allazar era stransa in biblioteca mare,acolo unde se faceau de obicei planurile pentru lunile viitoare.
Arissa statea concentrata pe o holograma cu liste nesfarsite de nume,clatinand din cap.
Enuk citea una dintre cartile lui vechi.Azura isi plimba degetele lungi si albastrii peste cotoarele cartilor vechi,cu praf auriu,uitate de timp.
-Dragul meu,imi este imposibil sa invit atat de multa lume.Sala de bal nu ii va putea cuprinde.
Va trebui sa triez din ei,oricum nu toti vor reusi sa vina.Inca nu mi-au confirmat multi si mai este asa de putin....
Mama se plimba agitata prin camera iar Azura suradea.
-Draga mea,o sa fie totul bine,nu este primul bal pe care il organizezi.O sa ne limitam la familia noastra,ce farmec ar avea sa chemam intreaga Federatie?Este vorba de Azura noastra si intrarea ei in societate,nu un dineu politic.
-Asa este,dar tot trebuie sa imi bat capul cu lista.Cred ca voi incepe sa ii contactez pe fiecare in parte,trebuie sa am numar fix de invitati...
-Mama,mi-am amintit....Trebuie sa merg pana pe Enike,ma voi intoarce diseara sau maine.
-Si ma lasi aici cu muntele de liste?intreba Arissa impacientata.
-Pot sa ma ocup de ele si de acolo.In plus si Mena este aici si va sosi si bunica.O sa ne descurcam.
-Draga mea copila,dar ce-ti veni sa faci acum vizite pe Enike?intreba Enuk mirat.
Azura clipi ghidus din ochi si se indrepta spre iesire.
-Am de onorat...o promisiune veche.
Usa glisa greoi in urma ei si in aer se simti suavul parfum de trandafir albastru.

Azura privea concentrata bordul navei,inca gandindu-se daca este un lucru intelept sa se mai intoarca pe Enike.Dar promisiunea este promisiune.Il contactase pe Tanir cu ore in urma si desi aceasta parea foarte ocupat,nu se impotrivi deloc venirii ei,ba ar fi putut spune ca zarise in ochii lui o stralucire de izbanda.
O trecura fiorii.Isi aminti de prima noapte petrecuta acolo,de inogorul ei negru,de aventurile prin desert.Setea de nisipul rosu nu ii trecea cu nimic.Abia astepta sa mearga in galop,calare pe Steaua Noptii si sa inspire aerul salbatic al planetei.
Se opri in fata casei lui Tao si cobori incetisor,dupa ce manevra ceva in interiorul micii nave.Vedea aleea lunga cu pietris alb cum serpuia pana in fata resedintei si o silueta neagra ce se apropia cu miscari feline.Tresari abia perceptibil,dar se stradui sa aiba o mina hotarata.
Barbatul cu ochii negri se opri in fata ei si o privi cu incantare,iar un zambet i se contura in colturile gurii.Azura se inclina usor.
-Onoarea este de partea mea ca de obicei,fiica a lui Enuk,zise el cu glas sonor si isi duse mana in dreptul inimii.Ai calatorit bine?
Tanir se abtinu.Insa Azura incepu sa rada.
-Da...am avut 5 minute de calatorie intensa,plina de peripetii.
-Intrucat...trebuie sa fii obosita dupa indelungata calatorie,te poftesc in umila mea resedinta.
Am sa-ti dau o licoare magica sa te revigoreze,glumi el.
-Iar ai de gand sa imi intuneci mintea cu licorile tale,Tanir?
-Dimpotriva,as zice ca iti clarific nelamuririle.
Azura porni in fata lui,cu mers unduios,iar el in urma ei,fara sa o scape din priviri.
Sala de mese principala era luminata galbui de un cristal aflat in imponderabilitate.Azura privi arabescurile de pe pereti,ca si cum acum le vazuse pentru intaia oara.Se apropie de masa joasa si se aseza turceste,asa cum cerea traditia Mooa.
O femeie imbracata in straie traditionale,purtand pe brat insemnul androizilor,depuse in fata ei mai multe platouri cu mancare,apoi se retrase incet.
Tanir ii turna o licoare rubinie intr-un pocal verde si i-l intinse.Azura isi muie buzele in bautura si simti pe data cum o caldura placuta i se prelinge prin corp.
-Din ce este facuta?
-Secret de familie,asta chiar nu iti pot spune.
Tanir isi potrivi mai bine haina lunga si neagra ce o purta si isi plimba ochii prin camera,fara sa o priveasca direct.
-Spune-mi ce mai este nou,Tanir.Tatal tau este cumva plecat?
-Este la o conferinta galactica cu mai multi membri,revine peste o saptamana.Sora mea este mai mult la templu,le instruieste pe noile si viitoarele preotese ale Soarelui...Eu..Ma pregatesc sa ma inscriu in Comandament,sectia arme si tehnologii.
-Si tu mergi la Comandament?Pe asta nu o mai stiam.Credeam ca vei ramane sa ai grija de Enike.
-Se va ocupa tatal meu.El considera ca am nevoie de ceva pregatire militara,pentru lucrurile care vor urma.
-La ce te referi cand zici asta,Tanir?
-La lucrurile care vor urma,zise el ganditor.
Azura nu mai insista.Se uita pe fereastra arcuita,prin care putea zari stralucirile desertului.Ofta.Tanir ii cerceta fata cu atentie.
-M-am gandit la ceva care o sa te inveseleasca.Vrei sa mergem in Orasul de Cristal?Sunt convins ca ti-a placea sa vezi cateva cristale.
-Nu pot rezista bijuteriilor voastre,stii bine.
Dar eu stiu ca cele din capitala voastra luxoasa nu se pot cumpara,ca trebuie sa oferi altceva la schimb.
-Da,schimb de experienta,sa ajuti la Piramida de Sticla,sediul cultural.Avem nevoie mereu de ceva nou,asa este traditia.
-In acest caz,timpul nu-mi permite ca sa pot sa imi castig o bijuterie.Pentru voi sunt sacre,si sa nu mai mentionez de proprietati si energia pe care o contin.
-Nu-ti bate capul cu asta,ca eu sunt cel care are acces la orice,ai uitat ca voi prelua Enike intr-o zi?
-A,nu...eu nu doresc ceva pentru care sa nu muncesc,sari ea.
-Nu fi asa patimasa,Azura.Sunt sigur ca vom putea aranja ceva.
Tanir zambi misterios si se ridica incet de la masa.Azura ii imita gesturile,isi indrepta spatele si lua o postura tantosa.Se indreapta spre iesire,cu barbatul brunet urmandu-i pasii.


Orasul de Cristal era considerat capitala administrativa a planetei Enike.Aici stilul arhitectonic era unul simplu,un turn urias  in piata centrala,langa care se afla sediul in forma de piramida si alte si alte cladiri-turn,unele terminate ascutit in varf.Orasul parea o mare de culori orbitoare,in care predomina albul si albastrul.Scanteierile cristalului erau peste tot,intr-o bogatie de nuante.Azura cobori fascinata din nava,cu ochii la cladirile gigantice,care pareau ca strapung cerul.Tanir o urma la cativa pasi si alese pentru ei o banda rulanta,care ducea in centrul orasului.Piramida de Sticla aurie era singura care avea o alta culoare,din cauza aurului suflat pe ea.
Tanir deschise o usa imensa cu ajutorul unui cristal rotund ce il lipi in locasul auriu.Fara zgomot,usa ovoidala descoperi o sala imensa,o biblioteca ce urca pana sus,in etaje si etaje.
Mese lungi se aflau peste tot,iar in capat se vedeau trei intrari,alte trei usi uriase.
Azura pasi fascinata,cu ochii mari,prin multimea de fiinte care erau adunate la conferinta.
Tanir ii facu loc cu spatele lui lat si se apropie de una din capat,cea din dreapta.O debloca si ii facu loc si ei sa intre.Azura intra in ceva asemanator unui lift alb,care incepu sa coboare cu repeziciune.
-Credeam ca vom intra in alta sala....
-Surprizele nu se opresc aici,mustaci Tanir.
Ti-am explicat ca piramidele au doar la suprafata anumite sali,ce camufleaza in mod ideal ceea ce se afla dedesubt.
-Si ce se afla dedesubt?
-Orasul subteran,ce sa se afle?
Azura facu ochii mari,pentru ca nu mai coborase niciodata acolo,intrarea era permisa doar membrilor Consiliului celor 12 de pe Enike.
Liftul cobori la cateva sute de metri sub Pamant.
Cand se deschise,o rampa uriasa,asemanatoare unui pod ducea spre un oras subteran imens,care licarea verde sub o cupola intunecata.
Cladirile patrate din cristale verzi si ametiste pareau din alta lume.
-Cat este de frumos,Tanir!exclama fata si o lua rapid spre rampa,pentru a intra in oras.

Dupa doua ore de perindat prin oras,Tanir o conduse pe fata intr-o cladire scunda,verzuie,ce licarea ca o nestemata,cu o cupola transparenta.
-Aici vin eu sa imi adun gandurile,este locul  meu secret de pe Enike.
-Credeam ca tu iti aduni gandurile doar cand te avanti in desert....zambi ea.
-Desigur....Dar ca fiecare,am micul meu sanctuar.
Anticamera in care erau avea fotolii confortabile,pe care erau asternute blanuri.
O mica biblioteca se afla deasupra,loc spre care Azura isi atinti ochii prima oara.Se uita pe fereastra,observand orasul atat de linistit.
-Tanir,de ce sunt asa de putini Mooa in acest oras?
-Orasul de Smarald a fost construit pentru aparare,in timpul marii invazii reptiliene.Cum istoria este silita sa se repede,in urma cu 500 de ani enikieni,cel care conducea pe atunci planeta,s-a gandit sa construiasca un loc unde se puteau refugia in caz ca lucrurile nu ieseau cum doreau.Cat timp a durat razboiul,copii si femeile au ramas aici timp de cativa ani,toti cei care nu erau soldati.Acum se mai vine doar in vizita,ca un fel de reamintire,desi nimeni nu vrea sa isi aminteasca acele vremuri tulburi.Templele mai sunt inca folosite,acolo ne cinstim stramosii care au luptat pentru eliberarea poporului Mooa din stransoarea reptiliana.
-Pacat ca nu mai este locuit un oras atat de frumos....Dar presupun ca oricine ar alege traiul la suprafata,sub razele soarelui...sopti fata ganditoare si se aseza obosita intr-un fotoliu.
-Este un loc ideal,pentru ca nimeni nu te tulbura.Desigur,ca si eu acasa am apartamentul meu si locul de langa ocean,dar nu m-am gandit sa imi aranjez asa ceva.Desi dupa cum sti,sunt o fire solitara.
-Te gandesti sa vii pe Enike dupa ce o sa inchei armata la Comandament?Te asigur ca iti va prii o vacanta dupa aceea.
Azura zambi.
-Stii ca Merkana este locul meu favorit din univers,dar si Enike are ceva...Ceva care ma fascineaza.Si noi avem desert,dar aici cred ca exista si acea doza de salbaticie care imi place.
-Ador latura ta salbatica,zambi Tanir,cu dintii lui stralucitori.
Ea isi feri privirea si se apuca de cercetat cartile de pe masa,in coperti aurite.
-Dupa cum te asteptai,sunt carti de istorie.Nici nu vei gasi de alt fel in biblioteca.
-Ma voi multumi si cu atat,sunt interesata de istorie la fel de mult,pana la urma este ceva ce ne defineste.
-Mostenirea noastra....Dar esti de acord ca putem crea peste ce avem ceva mai bun si mai durabil...
-Bineinteles...
-Daca tatal tau iti va preda intr-o zi conducerea Merkanei....Te-ai gandit ce schimbari vei face?
-Inca studiez administratia,zambi ea.Probabil voi pastra multe lucruri asa cum sunt,este vorba de mostenirea planetei si de cultura ei,asta nu voi schimba.Poate totusi,voi inlesni schimburile culturale si comertul dintre Merkana si Enike.
-Asta ar fi intr-adevar o reusita,pentru ca  Moaii rebeli nu sunt deocamdata de acord cu patrunderea influentelor straine,din afara.Cred ca o sa ne intelegem foarte bine in postura de viitori conducatori de planeta,ma vei gasi o prezenta foarte agreabila si un diplomat desavarsit.
Fata zambi.
Dupa o ora de discutii si dupa ce servira o alta bautura revigoranta,Tanir aduse fetei o cutie neagra,pe care o deschise in fata ei.
Fata isi feri ochii,pentru ca stralucirea cristalului albastru era orbitoare.
-Este un cristal pentru frunte.Se potriveste minunat cu ochii tai...
-Tanir,nu voi mai accepta nici un cadou de la tine.Fie il castig,fie il refuz.
-Hmmm...Bine.Il voi lua cu mine.Vom organiza o mica intrecere,daca castigi cristalul este al tau.
Fetei i se aprinse o mica scanteie in ochi.
-Ce fel de intrecere?
-O intrecere cu inorogul prin desert.Cine ajunge primul la Piramida...
-Asta mi-ar placea intr-adevar...Dar esti asa de sigur ca ma voi descurca?
-Deja ma tem pentru mandria mea,pentru ca esti o calareata desavarsita.
-Sa plecam atunci,se ridica ea.


Locuintele scunde erau luminate din ce in ce mai puternic de cele doua luni.Azura cobori din nava in mijlocul desertului,amintindu-si cu un fior de Ceremonia celor 2 luni in care Tanir...Ascunse gandul si se concentra pe chemarea inogorului ei.
Zari armasarul negru cum apare si necheaza cu bucurie,apoi incepe sa se agite.Il mangaie usor si isi lipi fata de el.Tanir o privea cu ochii lui negri,migdalati,cu haina lunga falfaind usor in aerul rece al desertului.
Armasarul lui statea cuminte,in vreme ce al Azurei trepida de nerabdare.
-Se pare ca i-a fost intr-adevar dor de tine.....zambi el.
-Da,foarte dor...Pe cat de tare mi-a fost si mie,spuse ea cu o voce incarcata de emotii si se urca pe armasar.Tanir ii urma exemplul.
-Cand voi striga"Enike"acesta este semnalul.
Fata incuviinta din cap,apoi isi aduna faldurile hainei lungi,ce i acopereau trupul imbracat sumar.Asa cum cerea traditia,purta hainele pe care le imbracau beduinii in trecut.
Tanir ridica o mana in sus si striga:
-Enike!
Cei doi armasari pornira in galop,starnind in urma lor rotocoale de nisip miscator.


La jumatatea noptii,Azura statea culcata pe ruinele unui vechi templu,la cativa pasi de Marea Piramida si privea cerul cu nesat.Ca in atatea nopti senine,acesta era batut cu stele.Inspira cu pofta aerul desertului,care ii lipsise atat de mult.
Tanir statea culcat langa ea si ii povestea legende,cu o voce joasa si calda.Azura nu se clintea,pentru a nu risipi vraja.Isi atinse cu mana nestemata de pe frunte care sclipea,si zambi.
Se simtea Acasa.