CAPITOLUL 42-Marele Bal

Azura deschise ochii sub lumina razelor,simtind o tandra mangaiere.
Clipi des si privi chipul drag al mamei sale,cu pletele ei blonde mangaindu-i fata,cu ochii de culoarea peruzelei si zambetul cald.
Fata se intinse lenesa si se lasa alintata sub mangaierea mainilor ei.
-Trezeste-te draga mea,te asteapta un bal diseara..Nu cred ca ai vrea sa il ratezi.
Azura deschise ochii,amintindu-si inca parfumul necunoscutului din vis.Pentru o secunda,crezuse ca totul fusese real.Acei ochii negri inca o mai strapungeau.Arissa o privea cu atentie.
-Mama,uitasem complet ca astazi este balul meu.Nici nu stiu cu ce sa incep,cu ce o sa ma imbrac,cand ma gandesc cat de multi au sa participe ma apuca groaza,sti ca nu-mi place sa fiu expusa.
-Draga mea,totul este aranjat pentru diseara,mai sunt unele detalii de care se ocupa acum sora ta Mena si bunica.Tot ce trebuie sa faci tu este sa te relaxezi si sa lasi totul pe mana mea,vei avea destul de muncit la Federatie,bucura-te de clipele de acum,mai ales de Balul tau pentru ca nu o sa mai existe unul asemanator.Doar o data esti desemnat adult,zambi mama.
-Crezi ca exista vreo sansa sa imi intalnesc Perechea la bal,asa cum l-ai intalnit tu pe tata?
-De ce ma intrebi tocmai acum acest lucru?
-Mi-a aparut in memorie in aceasta noapte,ceea ce ma face sa ma  gandesc ca este foarte aproape de mine,mama.
-Mereu a fost aproape de tine Azura,crezi ca el a fost vreodata departe?Ai avut aspecte ale Perechii tale care te-au insotit mereu.Tu nu puteai avea Legaturi cu altcineva,din cauza rangului tau.
Azura se trezi de-a binelea si facu ochii mari.Se freca la ochi.
-Ce vrei sa spui mama,ca eu deja l-am intalnit?
-Azura,ai uitat ce-ti spuneam eu mereu?Uneori adevarul se afla in fata ochilor nostri,dar refuzam sa il vedem pentru ca nu suntem pregatiti...
Fata o stranse de brat impacientata.
-Cine este,mama?
Arissa zambi si se ridica usor de pe pat,apoi se apropie de pervazul ferestrei.
-Ai avut candva o legatura cu Mark,el era unul dintre ei.Ai avut o legatura si cu Tanir.Dar Sursa pentru aceste aspecte ale flacarii tale inca nu ai recunoscut-o.
Azura se balbai.
-Dar.....El stie?
-Asta ramane sa afli tu,eu nu o sa te ajut deloc.Este vorba de inima ta,Azura.Citeste in ea si fii onesta cu tine,altfel nu ai cum sa afli adevarul.
"Sa fii onesta cu tine"ii rasuna in cap fetei.Isi aminti ca acelasi indemn il primise si de la Tanir.
-Oare....o sa fie la Bal?Cine poate fi,mama?Tu stii,nu-i asa?Cunosc atat de multa lume,incat mi-e greu sa ma pronunt...
-In acest caz,se pare ca vei avea o sarcina dificila,surase Arissa.Ti-am spus suficient.Tata te asteapta in biblioteca.
Mama se indrepta spre usa,dar inainte de a o inchide se opri brusc.
-Uitasem,a venit Andras sa te vada.
"Andras..."Nu il mai vazuse de cateva zile.Azura sari din pat si lua pe ea niste haine la repezeala.Avea o zi intreaga inainte si nu avea de gand sa o iroseasca.O chema telepatic pe Kira,apoi se indrepta spre biblioteca.

Andras o privea cu ochii lui scanteietori,pe jumatate dojenitor,pe jumatate glumet,asa cum obisnuia.Azura se uita somnoroasa la banda care se desfasura in fata ei,care o ducea rapid spre parcul central al Zathorei.
-Se pare ca nu esti tocmai in apele tale astazi,printesa,se inclina el.Te avertizez sa nu fii trista tocmai astazi,pentru ca riscam ca festivitatea anuala sa-si piarda din farmec definitiv.
Azura il privi ironica,apoi se decise sa deschida in sfarsit gura,pentru ca nu-l cinstise cu vreun cuvant de cand parasira casa.
-Ma tem ca daca voi fi posomorata va cobori intunericul peste intreaga Zathora.Dar ce putem face daca printesa are mofturi?
Andras rase,dezvaluind niste dinti albi,sclipitori.
-O sa gasesc ceva care sa te binedispunsa urgent,altfel riscam sa pierim cu totii.
Azura se stapani sa nu rada,dar un suras sagalnic se intrevedea pe buzele ei pline si frumos conturate.Isi privi geamanul cu aceeasi privire pe care i-o arunca pisicii inainte de a o hrani.
-Ce ai in minte?
-I-am transmis Kirei sa ne astepte la locul nostru secret.Mai tii minte locul nostru din copilarie,unde am facut noi legamantul celor trei?
Azura zambi din cauza amintirii ce ii aparut rapid in cap,cu parfum de copilarie.
-Cum sa uit asa ceva,Andras?Am promis ca noi trei vom fi prieteni pe vecie,indiferent ce se va intampla.La umbra acelui mare copac alb...
Centrul parcului frumos amenajat se pierdu in urma lor,pe masura ce se apropiau de padure.
Cu parul brunet in vant,cu ochii ei verzui si pasul grabit,Kira ii astepta la umbra unui mare copac de abanos.Se uita ganditoare spre ei si incepu sa fluture cu mana cand ii zari.
-Care ajunge ultimul...Se imbraca in verde putregai la balul de diseara,rase Andras si o lua la fuga spre Kira.
Azura se incrunta la el,apoi rase.
-Ce copil esti...
-Sunt...Dupa aceasta seara nici eu nu voi mai fi.Nu vrei sa profitam de ultima zi a noastra?
Azura clatina din cap,apoi incepu sa alerge in urma lui,ca sa nu fie mai prejos.Ajunse in acelasi timp cu el,dar cu un pas in minus.Se bosumfla.
Andras rase si incepu si Kira sa rada.
-Nu te supara albastreao..Parca ai fi un copil,rase prietena ei.
-Si ce,nu sunt?ranji Azura.
-Uite cum facem...Nu te pot obliga sa te imbraci in culoarea putregaiului,rase Andras cu pofta.Dar...Primul dans este cu tatal tau.Al doilea este cu mine.Nu o sa accept locul trei.
-Nu mai spune...Ai idee cat de multi stau la coada pentru dansul numarul doi?il ironiza ea.
-Tocmai de asta...Ai pierdut,acum platesti.Va trebuie sa dansezi cu mine,chiar daca iti displac.
Kira rase.
-Voi doi chiar nu o sa va potoliti niciodata?
-Inca nu am intrat in Anul Maturitatii oficial...mai sunt vreo cateva ore,glumi Andras.
Se apropiara de o mica poiana,cu pasii impleticiti in vegetatia groasa.Ascuns printre brazi si arbori de pike,se zarea un copac asemanator cu o salcie uriasa,cu frunze si flori albe.Petale se desprindeau usor in bataia vantului si isi purtau parfumul prin tot parcul.Azura inspira si mirosul lor ii trezi pe loc zeci de amintiri.Se vedea in trecut,la umbra batranului copac,de mana cu cei mai bun prieteni.
Se asezara la umbra lui,asa cum obisnuiau candva,Azura intre ei,in stanga ei Andras si in dreapta Kira.Se luara de mana si se uitara amuzati unii la ceilalti.Gesturile copilaresti fusesera inlocuite de unele mature,dar in ochii lor se zarea inca scanteierea unor copii.Mana lui Andras nu mai era insa nesigura ca in copilarie,ci o tinea ferm pe a Azurei,strangand-o usor.
-Si acum....la fel ca si in urma cu 15 ani merkanieni,noi Cei Trei...incepu Azura.
-Cei Trei Prieteni...mustaci Kira.
-Ne promitem ca nimic nu ne va desparti.Nici timpul,nici spatiul,nici cursul vietii,incheie Andras.
-Azura,vrei sa faci tu onorurile?clipi Kira.
Fata isi desprinse mainile,isi atinse palmele si inchise ochii,apoi se concentra intens.Intre mainile ei aparu o sfera albastra,aproape transparenta,care incepu sa pluteasca deasupra lor,eliberand din ea alte si alte sfere mici,ca niste bule colorate.Andras materializa o sfera de un albastru inchis iar Kira una verzuie.O ploaie de sfere mici incepu sa umple parcul,izvorand din palmele celor trei,care strigau incantati si levitau la putina distanta de iarba groasa,ca niste copii in soarele copilariei.


Apusul cu ale sale culori incepu sa se astearna usor peste resedinta familiei Allazar.Casa,care pana atunci fusese in forfota si galagie,era acum asaltata de zgomote de vioara si de pian,pe masura ce orchestra incepea sa foloseasca instrumentele.Ecourile din Sala de bal umpleau intreaga casa si ajungeau chiar si in biblioteca,acolo unde Enuk se refugiase strategic.
In cealalta aripa a casei,intr-o camera albastra,langa un pat cu  baldachin si o fereastra arcuita,patru femei.
Una dintre ele aflata in centru si celelalte agitandu-se in jurul ei.
Azura imbraca cu oarece dificultate rochia lunga si albastra,princiara,cu insertii de aur alb,pe care bunica o tinea cu mare pretuire pe brate.
-Este o rochie ce a fost creata special pentru tine de catre mine si Almena,sopti mama.
Bunica cu ochi violeti privi cu incantare rochia ce se mula perfect pe trupul Azurei,bratele si gleznele fetei imbracate in bijuterii.Albastrul inchis al rochiei se potrivea frumos cu ochii ei azurii.Mena veni cu o cutie de catifea neagra pe care o depuse in mana Arissei,ca intr-un ceremonial.
Aceasta o deschise si in fata ochilor Azurei,o frumoasa diadema din cristale si diamante albe.
-Cat este de frumoasa,mama...
-Este aceeasi coronita pe care a purtat-o mama ta la primul ei Bal.Tu o vei darui primei tale fiice,sopti Almena si i-o prinse peste frunte,in buclele bogate ale parului ei cenusiu,strans cu grija.Pletele fetei,lasate o parte libere,stateau lejer peste spatele ei,pana aproape de linia genunchilor.
-Ca o adevarata merkaniana,sopti Arissa.
Se indeparta cu pasi usori si aduse inca o cutie din care scoase cateva inele cu pietre albastrui.Azura stralucea,privindu-se in oglinda de cristal.De mai bine de o ora se rasucea in fata oglinzii,aranjand rochia cu gesturi seducatoare.
Se opri si se privi atent.Stralucirea bijuteriilor iti lua ochii.Langa ea,Arissa imbracata cu o rochie purpurie,Almena cu una violacee si Mena cu una de un purpuriu deschis.
-Nu cred ca va mai purta nimeni albastru la acest Bal,se pronunta Mena.Nu toata lumea are curajul sa poarte orice culoare,mai mult se imbraca de convenienta.
-Energia mea este albastra,asa ca nu vad de ce m-as imbraca in alta culoare.
-Este culoarea care te reprezinta si insasi numele tau,Azura.Tu esti..."Cea Albastra".Dinastia Albastrilor si culoarea ochilor tai frumosi....zambi mama.Pe intreaga planeta nu vei mai gasi ochi de o asemenea culoare.
-Mmm...imi amintesc ca si Andras spunea ca este fermecat de irizatiile lor,rase Mena.
-Draga Mena,nu ai altceva de facut decat sa ma tachinezi?se uita Azura cu ochii mari la sora ei.
-Nicidecum....De ce,de cate ori amintesc numele lui sari ca arsa?
Este un mister pentru mine,rase fata bruneta.
Almena surase si Azura se uita piezis,prefandu-se indignata.
-Fara sa te incrunti draga mea,nu-ti sta bine sa faci cute pe fetisoara ta frumoasa,rase bunica.
-Invitatii au sa soseasca imediat draga mea,eu si tatal tau trebuie sa ii primim.Vei fi condusa de Andras pana in sala de bal si de acolo Tatal tau face onorurile.
Azura lua pocalul de pe masa cu ekolina si sorbi zdravan,simtind niste emotii in stomac si genunchi.
-Nu stiu unde este mama,inca nu a venit si nu pot sa ii trimit nicio unda.Daca nu are cine ma escorta?
-Este si unchiul Kamos aici,care ar fi cel mai fericit sa o faca.Dar cred ca ai prefera sa fii condusa de cel mai bun prieten al tau,te vei simti mai confortabil.Nu mai pot sta draga mea,ne vedem peste o jumatate de ora.Tata este in biblioteca,mai ai ocazia sa vorbesti cu el daca te grabesti.
Azura parasi camera cu pasi rapizi,in fosnetul rochiei si se indrepta spre culoarul lung.Alterna pasii cu levitatia,din cauza emotiei."Poate ar fi bine sa mai beau inca un pahar".Nu ii placea deloc ideea sa fie expusa in fata a sute de persoane.
Ciocani in usa,apoi aceasta glisa greoi intr-o parte.Il gasi pe Enuk cu fata indreptata spre fereastra,savurand ekolina,cu privirea pierduta spre asfintit.Simti o prezenta in camera si se intoarse.O vazu pe Azura emotionata,cu palmele odihnindui-se pe rochia pretioasa.
-Draga mea....
Lui Enuk i se oprira vorbele in gat.Lasa paharul pe masa si se apropie de fiica lui.Ii lua mainile si i le saruta,vizibil incantat.
-Fiica mea,esti superba inca de cand te-ai nascut dar astazi..Te-ai intrecut pe tine.
-Oh tata,nu este chiar asa...se emotiona ea.
-Este o seara speciala,Azura....Nu se va mai repeta niciodata pentru tine.Este ziua in care esti oficial adult si vei lua pe umerii tai responsabilitati egale cu ale mele.Este o seara ce nu o vei uita niciodata,cu siguranta.Am ceva pentru tine.
Enuk se apropie de o cutie din aur si o deschise incet,scotand de acolo un colier din cristale albe.
-Tata,sunt atat de rare....
-Nimic nu este prea mult pentru fiica mea.Mi-a luat trei luni sa le obtin,dar merita cu prisosinta.
Azura se intoarse cu spatele si tatal ii prinse usor de gat colierul ce stralucea misterios.
-Lasa-ma sa te privesc....
-Tata,multumesc...Deja simt ca am primit prea multe de la tine.Mereu m-ai inconjurat cu tandretea si iubirea ta...
Azura se uita la costumul lui purpuriu,la emblema in forma de dragon ce o avea Enuk prinsa in partea inimii.Ii puse mana pe piept.Tatal o privea cu ochii sclipind.
-Incercam un dans?Ca sa ne mai treaca emotiile,zambi Azura.
Isi puse mana cu incredere in cea a tatalui si se apropie incet de pieptul lui.Asa cum facea de cand era copil.Pasii lor se impletira intr-un izvor de nesfarsita dragoste paterna.
Asa cum isi amintea acel izvor.Care nu ar fi vrut sa se sfarseasca niciodata pentru ea.