joi, 18 decembrie 2014

CAPITOLUL 43-Iubire impartasita




Dansul le fu intrerupt de zgomotul usii care culisa.Cei doi se intoarsera in aceeasi clipa,privind la cel mai inalt barbat de pe Merkana:Kamos.
Azura se desprinse si alerga in bratele lui.
-Unchiule!Ai sosit!
-Cum sa pierd marele Bal al adoratei mele?zambi el si o lua in brate,apoi o saruta pe frunte.
-Mare Univers Azura,esti cea mai frumoasa bijuterie din cate exista,exclama el.
-Daca tu si tata veti continua in acest fel,o sa incep sa rosesc,ceea ce la mine..
-Este imposibil datorita pielii tale,rase Enuk.Ce zici frate,fata mea draga este acum adult.Asta ma face sa ma simt si mai batran decat eram.
-E vremea sa mai cedam locul si sa ne retragem,rase comandantul.
-Incetati amandoi.Nu sunteti batrani,aveti 25 de ani...rase fata.
-Ce ne-am face fara sarcofage?Ce ne-am face?A venit si aceasta zi.Ai emotii draga mea?intreba Kamos.
-Eu sa am emotii?isi umfla ea pieptul mandra.Eu niciodata nu ma pierd cu firea.
-Asta-i fata mea,rase unchiul si ii saruta obrazul
-Arissa m-a anuntat acum ca este vremea sa cobor,au aparut primele nave in parc si trebuie sa imi intampin invitatii.Draga mea,cand va sosi clipa te voi anunta telepatic,atunci te astept sa vii cu Andras,parcurgi holul si...
-Tata,stiu drumul spre Sala Oglinzilor,ca doar ma aflu in propria casa,rase ea.
-Asa este draga mea,sa-mi fie cu iertare,dar cred ca m-au luat emotiile pe dinainte.
Tatal ii stranse mana si iesi pe usa.
Timp de cateva secunde,Azura auzi zgomotul viorilor si forfota de pe holuri si anticamere.
Auzul ei ascutit ii permise sa parcurga intreaga casa,dar odata ce usa se inchise,zgomotele se estompara.
-Cine a sosit acum,unchiule?
-Au venit delegatii,conducatorul Enikai si fiul sau Tanir,sotia acestuia,fiica lui....Cel putin,pe ei ii cunosti.Desigur,matusile si unchii tai,doctorul Erras...Toata lumea este prezenta,urmeaza sa vina si altii in ceva timp,o sa fii prezentata cand se face deschiderea oficiala.
Azura isi franse mainile in fata pervazului.
-Daca Andras nu ajunge la timp....O sa il...O sa il omor.
-Draga mea,nu te impancienta.L-ai vazut pana acum pe Andras sa intarzie vreodata?
-Nu.Dar tot nu pot sa inteleg de ce nu imi raspunde pe unda telepatica.
-Te voi conduce eu,dar sunt sigur ca nu va fi necesar.Pentru ca dupa cate sti,el va fi mostenitorul Merkanei alaturi de tine,datorita celor doua familii gemene....Deci este o fiinta pentru care cuvantul dat este sacru.Ai mai multa incredere,draga mea.
-Unchiule,nu am nevoie sa imi spui acum genealogia..Dupa mine,Andras mi se pare atat de aiurit,incat nu-mi pot imagina cum ar putea conduce Merkana...
-In acest caz,vom lasa conducerea in mainile tale de fier iar el va fi un biet slujbas...rase Kamos.
Azura il privi incruntata,aranjandu-si bratarile.
-Hai,nu fa acea mutrita care pe mine ma dezarmeaza..Incerc sa te destind.Stiu ca este o seara mare pentru tine,chiar daca mandria specifica familiei noastre nu te lasa sa-ti afisezi emotia...Nici macar fata de unchiul tau favorit.
-Daca mai spui asta....
Kamos rase,privind la fata ei.
-Nu te-ai schimbat deloc.
O lua in brate sa o linisteasca.
-Ai prefera sa ma schimb?clipi ea des.
-Niciodata.
Privi ganditoare uniforma lui.Oare Andras ce culoare va purta?Simti o unda telepatica in minte.
-A sosit,sopti ea si isi lua o atitudine mandra,dezlipindu-se de unchiul ei.
Usa se intredeschise usor,lasand sa se vada o silueta inalta si bine facuta.
-Dupa cum vezi draga mea,nu ai de ce sa iti mai faci griji...Cavalerul tau este aici.
Kamos se inclina usor,Azura ii intoarse gestul si se apropie de fereastra,apoi se intoarse cu spatele.Isi simti inima palpitand.
Kamos schimba un salut cu barbatul brunet si parasi incaperea.
"Pana la urma,ce imi pasa atat de parerea lui"se gandi ea infuriata.Simtea un tremur abia perceptibil in maini.
-Azura...
Vocea lui Andras era putin ragusita si cumva nefireasca.Il simti ca este foarte serios.Sau poate...putin nervos?Legatura dintre ei ii arata ca il incercau cam aceleasi emotii ca si pe ea.Se intoarse spre el cu o statura impozanta,cu fruntea ei palida si ochii mandrii.Isi impreuna mainile si il privi tacuta.Abia isi opri in gand un murmur de admiratie.In lumina cristalului ce survola camera,Andras arata nespus de chipes.
Costumul lui era in aceeasi nuanta cu a rochiei ei,si purta emblema Comandamentului si a Casei Regale din Zathora.Parul lui negru stralucea frumos si se odihnea in bucle peste umerii lui.
Purta o coroana din aur alb peste frunte.
Fata lui senina contribuia din plin la alura princiara.Iar ochii...La fel de negri si misteriosi asa cum ii stia dintotdeauna.
Nu putea citi in ei.Dar putea vedea ca ii straluceau,in vreme ce isi plimba privirea peste fata ei frumoasa.
Isi aminti protocolul,manierele,toate pregatirile pentru aceasta seara.Trebuia sa fie totul perfect.
-Printesa Azura...Esti ravasitoare.Nu exista cuvinte sa te descrie.....Sunt onorat ca pot sa petrec aceasta seara in compania ta.
-Lord Andras,onoarea este de partea mea.
Andras o privi abia respirand.Nu ii placea deloc protocolul vechi,el care era obisnuit sa o tachineze vesnic.Ar fi vrut sa ii spuna atat de multe,dar vorbele rigide nu ii permiteau.Se gandi ca tacerea era salvatoare,dar nu pentru mult timp.
Azurei ii inflori un zambet pe buze.
-De cat timp ne cunoastem noi,Lord Andras?
-Incantatoare fiinta,te cunosc din clipa nasterii,de cand am fost separati din cuva noastra confortabila,zambi el.
De atunci,inima mea este indoita mereu,pentru ca iti simte lipsa.
"Deci doreste sa se joace...Atunci joc sa fie,se gandi ea".In spatele cuvintelor,simtea insa o bariera.Andras isi ascundea adevaratele intentii.Oare de ce?
Il cunoastea si totusi...nu.
-Pot sa afirm ca sentimentul este reciproc,zambi ea sagalnic,incantata la ideea jocului ce se intrezarea in noaptea cea mare.
Andras o privi cu buzele intredeschise.Oare spunea adevarul?Sau doar se juca?La ce se gandea,ce avea in minte?Nu putea trece de bariera ei.O cunoastea si totusi... nu.
-Cred ca este momentul sa ne apropiem de sala,printesa mea.
Azura inclina afirmativ din cap.El ii oferi bratul si usa culisa usor.


In anticamera era aproape gol,pentru ca Sala Oglinzilor era acum plina pana la refuz.
Afara se mai auzea inca zgomotul navelor care parcau,invitatii veneau fara incetare.
In spatele ei aparu unchiul ei impreuna cu sotia lui,in aceeasi postura.
-Suntem in ariegarda,zambi Kamos.Trebuie sa intram draga mea.
In urma lor se aranja cat ai clipi un intreg sir de perechi,care venira din camerele superioare.
-Arissa ne asteapta in fata tronului....ii sopti Andras.
Doi androizi-majordomi deschisera usa incet.
Sala le aparu in fata ochilor,stralucitoare in lumina candelabrelor aurii si o muzica divina,inaltatoare le dezmierda urechile,un cant vechi cu iz razboinic.
Andras pasi cu fala,cu ea de bratul lui.
Intrara in lumina orbitoare a cristalelor,printre sutele de invitati care se aflau asezati de-a stanga si de-a dreapta salii.Ei lasau loc de un coridor care era parcurs acum de pasii usori ai Azurei,care parea ca pluteste.Pe masura ce mergeau,invitatii se inclinau usor,femeile indoind genunchii in maniera veche,iar barbatii capul,cu o mana in dreptul inimii.
Rochiile si bijuteriile iti luau ochii,iar sala luminata feeric era desprinsa dintr-un basm.
Azura isi tinea privirea fixata spre imaginea din capatul salii,unde se aflau doua scaune mari din aur,imbracate in catifea si bijuterii,locul unde stateau parintii ei,cu zambetul pe buze.
Andras isi pastra aceeasi mina serioasa,parcurgand sala cu pasi fermi,iar Azura demna,privind cu coltul ochiului la perechile care ii priveau zambind,salutand si scotand exclamatii admirative.
Frumusetea ei exotica,care nu se gasea pe Merkana era savurata acum de toti cei care nu avusese acces.Toate aceste priviri atintite asupra ei o faceau sa simta cum ii curge sangele in vene in mod accelerat.Controlul ei perfect nu lasa sa se vada insa nici macar un muschi zbatandu-se.Incerca sa il priveasca pe Andras cu coltul ochiului,dar nu gasi nici un fel de emotie.
Ajunsi in fata tronului,sirul din spatele lor,dupa saluturile de rigoare,se aseza de-a stanga si de-a dreapta alaturi de ceilalti,in perfecta ordine,lasandu-i singuri.
Cei doi se inclinara in acelasi timp,iar la salut le raspunse Enuk.Arissa statea pe tronul ei zambind si privindu-si fiica.
Zgomotul de viori incepea sa devina estompat,lasand loc vocii puternice a conducatorului Merkanei.
Imensa sala ii purta ecoul vocii pana la cel din urma invitat.Cei doi se intoarsera cu fata spre invitati,iar Enuk veni intre ei.Azura ii auzi vocea emotionata,dar totusi ferma.
-Distinsi oaspeti,draga familie...Aceasta este o seara speciala in istoria Merkanei,acest colt de paradis.Ii aveti in fata voastra pe mostenitorii acestei frumoase planete,care vor duce mai departe numele Allazar-Adahas.Fiica mea,Azura...Fiul meu,Andras.
Daca va intrebati de ce il numesc "fiu"este de prisos.Dragostea mea este egala,ei fiind sortiti de la nastere sa fie impreuna si sa conduca...
Azura simti ca lesina.Ce voia sa spuna Enuk?Abia se stapani sa nu i se vada suprinderea pe chip.
-Au impartit aceeasi cuva si s-au numit frati.Au crescut impreuna si au devenit doi tineri minunati.Grija noastra pentru ei este nesfarsita,pentru ca ei sunt mostenirea noastra cea mai pretioasa.Prin unirea celor doua familii regale, dinastiei Allazar-Adahas ii va fi asigurata continuitatea peste milenii care vor urma.
Azura se panica.In minte i se derulara mai multe scene.Incerca sa il contacteze pe Andras,aflat aproape de ea,sa il intrebe ce se petrece,dar acesta avea unda blocata,semn ca nu dorea sa i se scormoneasca printre ganduri.
-Fiica mea....Printesa Azura.
Tatal se intoarse spre ea si ii lua mana.
-Distinsi invitati,prin acest dans,declar deschis cel de-al 144-lea Bal al Zathorei,care marcheaza intrarea fiicei mele Azura in Anul Maturitatii.
Invitatii aplaudara intr-un zgomot asurzitor.Azura is puse mana tremuranda in cea a tatalui,care o antrena intr-un vals.
In urma ei,i se alatura Andras,care o tinea de talie pe Kira.Apoi alte si alte perechi,in muzica de violine.
Azura se invartea ametitor,simtindu-se ca un fulg si cerceta fata incantata a lui Enuk,simtind ca un repros ii vine pe buze.
Dar protocolul nu ii permitea.Il zari pe Andras cum danseaza cu gratie si un schimb electrizant se petrecu intre privirile lor.Valsul se incheie si perechile se schimbara.In fata ei aparu Andras.O zari pe Kira la bratul unui necunoscut,apoi pe Enuk cu Arissa.
Sala se anima din nou,in dansul perechilor,zgomotului de bijuterii si rasetelor.Cupe mari de aur cu lichid evervescent erau savurate de cei care inca nu se antrenasera in dans.Orchestra aflata in capatul salii punea trup si suflet in redarea unei atmosfere de vis.
Barbatul brunet ii lua mana intr-a lui si ii cuprinse mijlocul,in vartejul celui de-al doilea dans.
-"Andras...Ce se intampla?Despre ce uniune a celor doua familii ale noastre vorbea tata?La ce se refera?"
Barbatul o privi intens.Nici urma de zambet nu se mai ghicea pe fata lui,cuprinsa acum de seriozitate.
"-Azura...Dupa ce se incheie prima parte din dansuri,o sa vorbim...Acum...Nu se poate.."
-Stiu..Stiu,trebuie sa imi fac datoria".
Simtea cum dansul o ameteste si mintea ii era plina de intrebari fara raspuns.Mana lui Andras devenise fierbinte.Incerca sa smulga din ochii lui o confirmare a ceva.El o privea fix,cu ochii ce pareau putini umezi.Sau poate era doar o parere...
Urmara alte si alte dansuri.Enuk si Arissa o prezentara unui numar insemnat de invitati si Azura incepea sa resimta oboseala.
Pe cand se retrasese pentru cateva minute alaturi de Kira,simti o unda in spatele ei.
-Lady Azura,imi acordati acest dans?
Un miros de mosc.Se intoarce si il zari pe Tanir,imbracat in negru,cu parul lui salbatic prins acum ingrijit la spate."Protocolul...."
Nu mai dorea sa fie tulburata si de prezenta lui.Simtea prea multe emotii.Dar..
-Cu mare placere,Lord Tanir...
Barbatul o atrase spre centrul salii la un dans special.Perechile se unduiau unele pe langa altele,si isi lipeau palmele in vreme ce se priveau in ochi.Dansul facea ca partenerii sa se schimbe,la fiecare rotire.Azura pendula intre Tanir si Andras.
Palma ei se lipi de cea a lui Tanir si il urmari cu coada ochiulu,peste umar.Acesta lua o alta tanara pe parcursul rotirii,iar Azura era petrecuta usor de Andras.Se gandi la ceea ce ii spusese Arissa de dimineata...."Sa citesti in inima ta..."
Andras...Tanir...Andras....Tanir.Mereu prinsa intre cei doi.Pasionalul Tanir......caii salbatici si desertul nesfarsit,miros de mosc si caldura unui vulcan..Isi muta privirea spre geamanul ei.Prietenul ei cel mai bun....Ochii lui pe care nu ii putea citi.Glumele lui care o inveseleau mereu...
Dansul se incheie si se desprinse tulburata.Simti nevoia de aer si dori sa iasa afara.Dar atunci simti atingerea lui Enuk si cum acesta lovea intr-un diapazon de argint.
-Distinsi oaspeti,in cinstea voastra,fiica mea Azura,va va delecta cu un cant stravechi....
Azura tresari,dar se lasa purtata de tatal ei spre pian.
-Tata,nu am pregatit nimic special,sopti ea...
-Draga mea,nu mai retii cantecul familiei noastre?Candva i l-ai cantat lui Mark..
Azura inghiti in sec.
-Ba da tata,o sa il cant pe acela.
-Multumesc.Toti abia asteapta sa te auda.
Invitatii isi indreptara privirile spre zona pianului.Azura se aseza usor pe scaunelul arcuit,cu grija pentru rochia ei albastra.
Privi spre sala si ii zari pe cei doi unul langa celalalt.Unul in costum albastru si unul in costum negru.Cei doi barbati care ii tulburau simtirile.Si pe care ii nega in egala masura.
Atinse clapele pianului si sunete fermecate se auzira..Vocea ei cristalina incepu sa se inalte,unduindu-se spre tavanul salii,umpland aerul.Ritmul crescu si degetele ei dansau cu nerabdare pe clapele pianului.In acelasi timp,viorile incepura sa o acompanieze.
Se uita cu ochii visatori,peste capetele invitatilor,amintindu-si crampeie....Un trandafir albastru daruit candva de Mark,care niciodata nu se ofilea....Inelul cu piatra pretioasa oferit de Tanir...Rasetele pe care i le starnea Andras erau insa nepretuite.Il privi in ochi,in vreme ce se pendula deasupra pianului si simti ca ceva creste in ea.Ceva similar cu pasiunea si dezlantuirea.Muzica o transporta mereu in alte sfere.Invitatii o priveau vrajiti,iar parintii nespusi de mandri.
Andras mai serios ca niciodata.
Tanir cu un mic zambet pe buze si ochii stralucitori.Cantecul incepu sa se apropie de final si vocea ei scazu treptat.Apoi se ridica cu gratie si se inclina.Ropote de aplauze umplura Sala Oglinzilor,asa cum demult nu se mai auzise.
Andras se apropie si ii oferi bratul,ea se stranse in el si apoi ii transmise ceva telepatic.
Fata se pierdu printre invitati,lasandu-i bratul.Fosnetul rochiei ei se auzi in anticamera,dar fu curand asimilat de zgomotele orchestrei.
Andras o lua pe urmele ei,ignorandu-i complet pe ceilalti.

Azura cobori repede treptele casei si se indrepta spre parc,cu gandul sa fie mai aproape de ocean.Il auzea deja cum freamata si simtea aroma dulce a florilor in aerul curat al noptii.Nicene rasarise mai frumoasa ca niciodata,cu lumina ei aurie jucandu-se pe fata fetei.Pe chipul ei se citea furie,iar ochii ii aruncau fulgere.
-Azura,stai....auzi o vocea groasa in urma ei.
Incepu sa alerge si mai tare,simtind marmura de sub pantofii ei cum scrasneste.Simtea in piept cum creste un val de caldura si cuvinte vechi ii rasunau in minte.Se opri la iesirea din parc,in fata unei banci arcuite,cu vedere spre ocean.Deja vedea nisipul plajei.Andras o ajunse din urma.
Se intoarse spre el cu lacrimi pe fata.
El o privi trist,in vreme ce ii asculta vocea sugrumata.
-La asta se reduce iubirea,Andras?La o uniune a doua Case?La..politica?Tot ce m-au invatat este o minciuna?De ce a spus tata acele cuvinte,spune-mi..ridica ea glasul.
Andras se apropie de ea si ii lua bratele.Azura se smuci,dar el o atrase si o lipi de pieptul lui.Simti ca inima ii bate puternic,aproape sa o asurzeasca.
-Azura....Parintii tai nu au ales ceva la intamplare.Ei nu ti-ar face niciodata rau.
Te cunosc mai bine decat te cunosti tu insati.Ei iti stiau demult destinul.
Fata isi ridica ochii mari de la pieptul lui,din care curgeau doua lacrimi albastrui.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Azura....o mangaie el.De ce nu vrei sa ma Vezi?De ce nu ma accepti?Chiar atat de mult isi dispretuiesti Perechea?..
Azura se smuci cu uimire din bratele lui si lua distanta de cativa pasi.Isi sterse lacrimile cu un gest ferm,furioasa ca se lasase prada slabiciunii.Furia fu inlocuita cu o stare de plutire.
-Andras...Tu esti...Prietenul meu cel mai bun.
-Asa este.
Azura privi in ochii lui intunecati.
-Cum poti sa spui ca esti...Ca esti...
Se opri tremurand."Sa fii onesta cu tine...Sa fii onesta.."
-Esti doar prietenul meu si atat.
-Din aceasta cauza am impartit acea cuva,Azura?Din acea cauza am crescut impreuna?De asta familiile noastre sunt atat de legate?Crezi ca este vorba de politica?Crezi ca totul este o intamplare?
Poti fi mai oarba de atat?
-Nu te iubesc,Andras! Ii zise cu o voce ragusita,care incepea sa fie inecata de lacrimi din nou.
Cuvintele ei rasunara ca un cutit in inima lui.
Simti o durere covarsitoare,dar se incapatana.
-Ma iubesti,Azura...Mai mult decat poti exprima.Dar ti-e teama....De tine,de mine,de iubire,de iubirea mea.Da..Pentru ca te iubesc ca un nebun!
Fata se uita uimita la el.
-De ce spui astfel de cuvinte?Vrei sa te joci cu mine?
-Sa ma joc cu tine?ridica el vocea,scos din minti.Tu,tu esti cea care se joaca cu mine de cand te cunosc!Te-ai gandit vreodata ce am simtit cand erai in bratele lui Mark?Te-ai gandit vreodata...Cat de tare ma durea inima cand vedeam ca ai sentimete pentru Tanir?Cand eram cel cu a carui inima te jucai?Ma pot transforma in ce doresti tu,Azura...In umbra ta,gardianul tau,prietenul tau cel mai bun.Pot fi orice vrei tu sa fiu,pentru ca Te Iubesc.
Si nimeni nu poate sa ma contrazica,pentru ca inima mea o striga!
Azura abia mai respira.Se uita in ochii lui,sperand sa gaseasca o scanteie de gluma salvatoare.Dar nu gasi decat pasiune,acea scanteie care il apucase deseori si pe care ea o refuzase cu indarjire in viata ei.
Andras se apropie de ea si ii prinse bratele,apoi se lipi de fruntea ei.
Ii sopti tremurand.
-Am asteptat ani de zile sa iti spun aceste cuvinte...Inima mea nu ar mai fi rezistat sa le ascunda...Azura,nu te oblig sa ma iubesti.Spune-mi un cuvant doar....Si plec.Nu o sa ma mai vezi niciodata,daca asta doreste inima ta. 
-Unde sa pleci,Andras?
-Departe Azura..Departe de tine,cat mai departe posibil.Ca sa nu mai simt cum tresalta inima cand te vede si cum doare....Nu ma vrei si..doare nespus.
Azura se dezlipi si privi in ochii lui.
Acesta o privi cateva secunde,dar ea amuti.Atunci se intoarse incet si porni cu pasi repezi inapoi,parca vrand sa o ia la fuga spre plaja.In Azura se dadea o lupta surda.Refuza iubirea,si totusi ea o invada...Stia ca nu poate fi minciuna.
De ce fusese atata de oarba?Nu voia sa plece Andras,nu voia.Pentru ca nimic nu mai era la fel fara el.Cum sa il piarda?
-Andras!Nu pleca....
Incepu sa alerge dupa el pe plaja,pentru ca acesta nu o auzise.Pantofii o incomodau,asa ca ii lasa jos si alerga in talpile goale,simtind o feerie nemaintalnita,combinata cu agonie la ideea sa nu il mai vada niciodata.
Il prinse de mana si el se intoarse surprins spre ea.Ii vazu ochii umezi si o speranta in ei.
-Nu vreau sa pleci!Nu vreau...Ramai cu mine,Andras...Totul va muri daca tu pleci.
-De ce sa raman?ii zise el mandru.Da-mi un motiv.
-Pentru ca...Am nevoie de tine,ii zise ea cu ochii in lacrimi.Sa te vad la mine in camera in diminetile de vara....Sa stam impreuna in ploaie cand ne intoarcem de la Universitate...Sa ma faci sa rad atunci cand zilele mi se par plictisitoare....Sa ne intrecem in padurea de salcii si sa te bat la duel in sala armelor..
Andras rase printre lacrimi.
-Doar pentru asta vrei sa raman?
-Nu.Vreau sa ramai pentru ca....
-Pentru ca...
-Pentru ca te iubesc...Mereu te-am iubit,dar mi-e fost frica.Ma poti ierta?
Se uita la el cu ochii mari,ca ai unui copil.Andras ii lua fata intre mainile lui.
-Iubirea mea....
O saruta incet,parca cu teama.Azura isi impleti mana in parul lu negru ca noaptea si se lipi de el.Barbatul o lua in brate si incepu sa o sarute cu sete.Si o saruta,o saruta nesfarsit....Si ii mangaie obrazul umed.
Si inimile lor tresaltau de fericire.
Azura se desprinse cu greu din sarutul dulce si fierbinte.Se lipi de pieptul lui si privi primele raze ale diminetii.
-Priveste,Azura...
O culoare incendiara,purpurie,se prelungea pe cer.O aurora de o frumuseste de nedecris se zarea la orizont timida,privita prin ochii unor indragostiti.
Andras o saruta din nou,nesaturandu-se de gustul buzelor ei atat de ravnite.O stranse in bratele lui cu toata puterea,parca vrand sa o sfarame de dragostea ce i-o purta.
Bolta se colora incet si muzica viorilor din Sala Oglinzilor se armoniza acum cu bataile inimii a doi tineri.
Si Cerul canta de bucuria unei Iubiri impartasite.
Nesfarsita...ca stelele pe cer.


SFARSIT


VA IUBESC INFINIT
...MIRA...










4 comentarii: